Istoria Casei Regale a României este presărată cu iubiri controversate, decizii dramatice și scandaluri care au depășit cu mult granițele vieții private. Niciuna dintre aceste povești nu a fost însă atât de pasională, de tulburătoare și de plină de consecințe politice precum relația dintre principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, și Zizi Lambrino, prima sa mare iubire. O relație care a pus în pericol succesiunea la tron, a provocat crize guvernamentale și a scos la iveală fragilitatea unui tânăr moștenitor prins între datorie și pasiune.

Întâlnirea care a schimbat destinul unui moștenitor al coroanei

Pentru Zizi Lambrino, Carol a sfidat convențiile, a ignorat ordinele părinților, a provocat Casa Regală și a mers până la gesturi extreme: a renunțat de două ori la tron, s-a împușcat intenționat în picior și a amenințat că-și va lua viața. Povestea lor nu este doar una de dragoste, ci și un episod dramatic din istoria României, în care sentimentele personale au intrat în coliziune directă cu rațiunea de stat. 

În vara anului 1913, Europa se afla într-o stare de tensiune politică tot mai accentuată, iar România nu era străină de frământările vremii. În acest context, la o petrecere organizată de influentul politician conservator Alexandru Marghiloman, principele Carol, fiul regelui Ferdinand și moștenitorul tronului României, avea să o întâlnească pe tânăra Ioana Maria Lambrino.

Carol avea doar 20 de ani, era impulsiv, neliniștit și dornic de libertate. Zizi Lambrino, așa cum era cunoscută Ioana Maria, s-a remarcat imediat în ochii tânărului principe. Paul D. Quinlan notează în volumul „Regele play-boy, Carol II de România” că aceasta avea să fie una dintre cele trei femei care au jucat un rol fundamental în viața lui Carol. Născută în 1898, la Roman, Zizi provenea dintr-o familie de aristocrați cu origini grecești fanariote și avea rădăcini evreiești.

Descrisă de contemporani drept brunetă, mică de statură, durdulie, oacheșă și extrem de isteață, Zizi avea un farmec care depășea aparențele. Educația primită la pension în Franța o transformase într-o tânără cultivată, pasionată de muzică și literatură, capabilă să susțină conversații rafinate și să impresioneze un tânăr prinț aflat în căutarea unor emoții intense.

O iubire ignorată, dar imposibil de stăpânit

Relația dintre Carol și Zizi a început ca un flirt, privit cu o oarecare indulgență de Casa Regală. Nimeni nu bănuia, la început, că această legătură va căpăta proporții scandaloase. Așa cum avea să consemneze ulterior I. G. Duca în „Amintiri politice”, nimeni nu își imagina că povestea va merge până la o căsătorie, cu atât mai mult într-un context extrem de complicat pentru țară.

Pe măsură ce sentimentele se adânceau, Carol devenea tot mai hotărât să-și urmeze inima, ignorând complet regulile stricte care guvernau viața unui moștenitor al tronului. Diferențele de statut social, lipsa aprobării familiei regale și contextul politic tensionat nu făceau decât să amplifice dramatismul relației.

Pentru Carol, Zizi devenise nu doar o iubită, ci o formă de revoltă împotriva constrângerilor impuse de rangul său. Alintată „Zizi”, „Zucky” sau „Baby”, tânăra moldoveancă ocupa un loc central în viața principelui, care părea dispus să sacrifice totul pentru ea.

Fuga la Odessa și căsătoria în secret

Momentul culminant al acestei iubiri a fost atins în anul 1918, când Carol a luat o decizie radicală. Sfătuirile, interdicțiile și presiunile Casei Regale nu au mai contat. Alături de Zizi, principele a fugit la Odessa, hotărât să se căsătorească, indiferent de consecințe.

Trecerea graniței a fost realizată în condiții demne de un roman de aventuri. Carol s-a deghizat în haine civile și a fost ajutat de un locotenent din regimentul său. În Rusia, cei doi au fost cununați religios de un preot ortodox, despre care se spune că ar fi fost plătit cu suma considerabilă de 50.000 de lei pentru a oficia ceremonia.

Gestul a fost urmat de un act de sfidare fără precedent. Carol și-a anunțat familia printr-o telegramă scurtă și tranșantă: „Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franței?”. Mesajul a căzut ca un trăsnet asupra Casei Regale și a clasei politice.

Reacția regelui Ferdinand și criza politică

Vestea căsătoriei secrete a provocat o criză majoră. Regele Ferdinand, profund afectat, a ordonat trimiterea unui colonel pentru a-l aduce pe Carol înapoi în țară, chiar și cu forța, dacă era necesar. Într-o telegramă trimisă la 6 septembrie 1918, suveranul sublinia gravitatea situației și pericolul ruperii definitive dintre principe, familie și țară.

Readus în România împotriva voinței sale, Carol a refuzat să renunțe la căsătorie. Când a amenințat că va abdica de la tron în favoarea noii sale soții, scandalul a căpătat proporții naționale. Guvernul s-a implicat direct, iar dezbaterile au fost aprinse.

Alexandru Marghiloman, ajuns șef al Guvernului, a cerut înlăturarea definitivă a lui Carol de la succesiune, propunând ca prințul Nicolae să fie proclamat moștenitor și educat sever pentru a evita repetarea unei asemenea situații. În schimb, Ion I. C. Brătianu a pledat pentru indulgență, considerând că principele este prea tânăr și mai poate fi adus pe calea rațiunii.

Presiuni, pedepse și anularea căsătoriei

Regele Ferdinand a decis să-și pedepsească fiul, trimițându-l la 75 de zile de arest la mănăstirea Horaița. Regina Maria, mult mai tranșantă, i-a cerut lui Carol să renunțe la Zizi, afirmând că ar fi fost mai onorabil să moară decât să-și trădeze țara.

Brătianu a fost însărcinat să poarte discuții directe cu principele, explicându-i că nu va putea domni dacă va insista asupra căsătoriei și că renunțarea la tron ar echivala cu o dezertare. În cele din urmă, Carol a cedat presiunilor și, la 11 noiembrie 1918, a semnat documentul prin care accepta anularea căsătoriei de la Odessa.

Înalta Curte de Casație a consfințit anularea la 8 ianuarie 1919. Imediat după acest episod, Carol a fost trimis pe front, în Ungaria, de unde a trimis o nouă scrisoare de abdicare, ignorată însă de Casa Regală.

Gesturi extreme și despărțirea definitivă

În încercarea de a-l face să uite de Zizi, regele a pus la cale o călătorie în jurul lumii pentru fiul său. Disperat, Carol a recurs la gesturi dramatice: s-a împușcat intenționat în picior și a amenințat cu sinuciderea, sperând să-și înduplece familia.

Între timp, Zizi Lambrino a născut, la 20 ianuarie 1920, un băiat, Mircea, fiul lui Carol. Acest eveniment l-a determinat pe principe să revină temporar asupra deciziei de abdicare. Casa Regală a reacționat prompt, organizând o întâlnire „întâmplătoare” cu o iubire mai veche a lui Carol. Principele a căzut în capcană și, pentru o perioadă, s-a îndepărtat de Zizi.

Rănită, Zizi a trimis ziarului „Epoca” o copie a unei scrisori de dragoste în care Carol își recunoștea fiul. Gestul l-a înfuriat pe principe și a dus la ruptura definitivă. Casa Regală i-a oferit Ziziei o rentă anuală de 110.000 de franci, în schimbul dispariției ei din viața lui Carol și a renunțării la orice pretenție.

Ultimii ani ai lui Zizi Lambrino

Stabilită într-o vilă la Cannes, pe Riviera Franceză, Zizi a dus o viață discretă. La scurt timp după despărțire, lui Carol i-a fost aranjată căsătoria cu prințesa Elena a Greciei. În 1940, Zizi l-a dat în judecată pe Carol, cerând recunoașterea fiului, însă fără succes.

După instaurarea regimului comunist în România, înțelegerea financiară a fost anulată, iar renta nu a mai fost plătită. Zizi Lambrino a murit la 11 martie 1953, la Neuilly, cu doar o săptămână înainte de moartea lui Carol al II-lea. Povestea ei rămâne una dintre cele mai dramatice și tulburătoare iubiri din istoria României, o dovadă a conflictului etern dintre inimă și coroană.

Citește și: Amorul interzis dintre Regele Carol al II-lea și Elena Lupescu. „Duduia” l-a cucerit cu o simplă bomboană