Puțini bucureșteni știu că unul dintre cei mai mari actori de la Hollywood din perioada clasică a cinematografiei s-a născut chiar în capitala României. Emanuel Goldenberg, devenit celebru sub numele de Edward G. Robinson, a venit pe lume pe 12 decembrie 1893 la București, într-o familie de evrei. Era al cincilea dintre cei șase copii ai familiei Goldberg și a crescut într-un mediu marcat de lipsuri și de tensiunile vremii.

De la Emanuel Goldenberg la Edward G. Robinson

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, comunitatea evreiască din România trecea prin momente dificile. Discriminarea și persecuțiile i-au determinat pe mulți să caute o viață mai bună în Statele Unite. 

Familia Goldenberg nu a făcut excepție. Pentru că nu aveau bani să plece toți odată, fiul cel mare a fost primul care a emigrat peste Ocean, iar după ce a strâns suficienți bani, și-a adus întreaga familie.

Astfel, la vârsta de doar 10 ani, micul Emanuel a ajuns la New York, stabilindu-se împreună cu părinții și frații săi în cartierul sărac, dar vibrant cultural, Lower East Side.

Experiența emigrării și contactul cu diversitatea culturală a Americii aveau să-l marcheze profund și să-i ofere motivația de a-și depăși condiția.

Primii pași în educație și descoperirea scenei

Copil inteligent și curios, Emanuel, alintat „Manny” de frații lui, s-a remarcat rapid la școală. A urmat cursurile Școlii Publice nr. 137, unde profesorii l-au apreciat pentru memoria sa excepțională și pentru talentul oratoric. Nu era doar un elev silitor, ci și un tânăr cu o carismă aparte, capabil să capteze atenția celor din jur prin modul în care vorbea.

La doar 17 ani, a fost admis la City College of New York, iar rezultatele sale academice l-au propulsat spre o bursă la American Academy of Dramatic Arts. Aici, pasiunea pentru teatru și actorie s-a transformat într-o adevărată vocație. Îndrumat de profesori și colegi, tânărul Emanuel a fost sfătuit să-și aleagă un nume de scenă mai ușor de reținut.

Astfel s-a născut Edward G. Robinson. Actorul a păstrat inițialele E.G. ca un omagiu adus propriului nume, dar a recunoscut mai târziu, cu umor, că nu știe exact de ce a ales „Robinson”:

 „Dacă ar trebui să fac alegerea din nou, aș opta pentru un nume mai scurt. Nu vă puteți imagina cât de mult durează să scrii Edward G. Robinson pentru zeci de vânători de autografe”, povestea el într-un interviu.

De la Broadway la Hollywood

După absolvire, Robinson a început să obțină mici roluri în piese de teatru. Intrarea sa în lumea artistică nu a fost spectaculoasă, dar perseverența și talentul l-au ajutat să crească treptat. În timpul Primului Război Mondial, s-a înrolat în Marina Americană, iar după încheierea conflictului și-a reluat cariera artistică.

Anii ’20 i-au adus primele mari succese pe Broadway, unde a fost remarcat pentru prezența scenică și vocea sa puternică. Debutul său cinematografic a venit într-o producție mută, într-o perioadă în care filmul începea să câștige teren în fața teatrului.

În 1925 s-a căsătorit cu Gladys Lloyd, o pictoriță americană, și s-a stabilit definitiv la New York. Patru ani mai târziu, a ajuns la Hollywood, unde avea să-și construiască o carieră legendară.

„Micul Cezar” și consacrarea ca star de cinema

Cariera sa a luat avânt în 1930, odată cu rolul principal din filmul Little Caesar (Micul Cezar). Robinson l-a interpretat pe Rico Bandello, un gangster lipsit de scrupule, iar succesul peliculei l-a transformat într-o adevărată vedetă a ecranului. Din acel moment, numele lui Edward G. Robinson a devenit sinonim cu imaginea mafiotului american.

Rolul i-a adus nu doar popularitate, ci și un statut special la Hollywood. Paparazzi îl urmăreau la fiecare pas, iar fanii îl abordau pe stradă, strigând replici din film: „Durul, hah? Micule Caesar, hah? Hai să vedem cât de tare ești!”.

Deși era un om rafinat, pasionat de artă și colecționar de picturi valoroase, Robinson a rămas pentru public figura dură a gangsterului de pe ecran.

Actorul polivalent și filmele de referință

Anii ’30 și ’40 au reprezentat apogeul carierei sale. Robinson a jucat în numeroase filme, multe dintre ele alături de mari actori precum Humphrey Bogart. Printre producțiile care i-au consolidat reputația se numără Kid Galahad, Key Largo și The Cincinnati Kid.

Vocea sa gravă, mimica intensă și privirea pătrunzătoare l-au ajutat să creeze personaje memorabile. Deși etichetat adesea drept „actor de gangsteri”, Robinson a demonstrat că este capabil să interpreteze și roluri complexe, dramatice sau comice, dovedind o versatilitate rar întâlnită.

Un episod mai puțin cunoscut este acela că regizorul Peter Bogdanovich l-a distribuit inițial pe Robinson în rolul lui Vito Corleone în Nașul. Însă schimbarea regizorului a dus la înlocuirea sa: Francis Ford Coppola a preferat să-l aleagă pe Marlon Brando. A fost o șansă ratată pentru actorul de origine română, care ar fi putut marca definitiv istoria cinematografiei cu acest rol.

Viața personală și omul din spatele ecranului

Dincolo de ecran, Edward G. Robinson era un om pasionat de cultură și de artă. Avea una dintre cele mai impresionante colecții de picturi ale unui actor de la Hollywood, incluzând opere semnate de Picasso, Van Gogh și Renoir.

Viața sa personală a fost marcată de două căsnicii și de implicarea constantă în cauze sociale. A fost un susținător al libertății și un critic al fascismului în anii ’40, când a participat la numeroase campanii împotriva propagandei naziste.

Totuși, succesul nu a venit fără sacrificii. În perioada „vânătorii de vrăjitoare” din anii ’50, Robinson a fost suspectat de simpatii comuniste și a fost chemat în fața Comitetului pentru Activități Antiamericane. Deși nu a fost condamnat, aceste suspiciuni i-au afectat pentru o vreme cariera.

Premiul Oscar și sfârșitul unei cariere legendare

Deși a jucat în zeci de filme și a fost considerat unul dintre cei mai mari actori ai epocii sale, Edward G. Robinson nu a fost niciodată nominalizat la Oscar pentru un rol anume.Abia în 1973, Academia Americană de Film a decis să îi acorde un premiu onorific pentru întreaga carieră.

Din păcate, actorul nu a mai apucat să urce pe scenă și să-și primească statueta. Edward G. Robinson a murit pe 26 ianuarie 1973, la vârsta de 79 de ani, la doar două săptămâni înainte de ceremonia de decernare a premiilor. Soarta a făcut ca recunoașterea supremă să vină prea târziu pentru a fi celebrată de el însuși.

Moștenirea lui Edward G. Robinson

Astăzi, Edward G. Robinson este amintit ca un simbol al cinematografiei clasice americane. A fost actorul care a dat chip gangsterilor de pe marele ecran, dar și un artist complex, respectat de colegi și adulat de public.

Pentru România, el rămâne singurul actor de origine română care a primit un Oscar, chiar dacă distincția a fost una onorifică. Povestea sa este o dovadă a forței pe care o are talentul atunci când este dublat de muncă și perseverență.

De la un copil evreu născut pe străzile Bucureștiului, Emanuel Goldenberg a devenit Edward G. Robinson, unul dintre giganții Hollywoodului. Destinul său vorbește despre șansa oferită de America imigranților, dar și despre reziliența unei familii care a reușit să depășească obstacolele istoriei.

Edward G. Robinson a fost mai mult decât un simplu actor. A fost un om care a trăit între două lumi – Bucureștiul natal și Hollywoodul strălucitor – și care a reușit să le unească prin artă. Numele său rămâne gravat nu doar pe afișele filmelor de epocă, ci și în memoria colectivă a unei industrii care l-a recunoscut, chiar și târziu, ca pe unul dintre cei mai mari.

Citește și: Teatrul Național din București, de la începuturi și până-n prezent: o moștenire boierească a devenit centrul cultural al Capitalei