Parcurs real, pași birocratici și comparație cu alte orașe europene

În București, orice proiect — o extindere de casă, o clădire mică de birouri sau un simplu gard — ajunge să fie un test de răbdare. Autorizația de construire e, teoretic, un proces de o lună. În practică, durează între trei și opt luni. Uneori chiar mai mult.

Cum ar trebui să funcționeze, în teorie

Totul începe cu certificatul de urbanism, documentul care stabilește ce se poate construi pe un teren: regimul de înălțime, destinația, retragerile, necesitatea avizelor. Urmează proiectul tehnic (arhitectură, structură, instalații), apoi obținerea tuturor avizelor solicitate — de la Mediu, Circulație, Sănătate Publică, Monumente Istorice, Pompieri, până la furnizorii de utilități. Abia după aceea, dosarul complet se depune la primărie, care are 30 de zile pentru emiterea autorizației.

Aceasta este teoria. Realitatea începe însă să se complice imediat ce deschizi primul dosar.

De ce durează luni întregi

Primul obstacol apare de obicei chiar la început: dosarul nu este complet. Pentru că, în momentul în care primești certificatul de urbanism, ți se cer avize de la o listă de instituții diferite, fiecare cu propriul program, platformă, reguli și termene. Fiecare aviz durează, în medie, între 10 și 30 de zile. Uneori se obțin în paralel, alteori trebuie luate pe rând, în cascadă.

În plus, Bucureștiul e împărțit administrativ între Primăria Generală și primăriile de sector, iar competențele se suprapun. O construcție mică, de exemplu, poate ține de sector, dar dacă e într-o zonă protejată sau aproape de un monument, dosarul merge la PMB. O schimbare aparent minoră de adresă poate muta întregul proces de la un ghișeu la altul.

Apoi există cerințele noi, apărute în ultimii ani: studii nZEB (clădiri cu consum aproape zero), analize energetice, planuri de siguranță seismică, simulări 3D — toate justificabile, dar adăugate peste un sistem deja lent.

Și, dincolo de toate, problema de fond: digitalizarea parțială. În teorie, multe primării au platforme online. În practică, multe solicitări încă se depun pe hârtie, cu semnături originale, ștampile și copii legalizate. „Dosarul cu șină” nu a murit, doar a devenit mai scump.

Bucureștiul, în oglindă cu Europa

În comparație cu alte orașe europene, Bucureștiul rămâne un caz aparte. Potrivit studiilor internaționale, România se situează constant printre țările cu cele mai multe etape și cea mai mare durată medie pentru obținerea unei autorizații de construcție. În timp ce în Copenhaga, Viena sau Madrid întregul proces durează între 30 și 60 de zile, în București se poate extinde lejer peste 180.

Diferența nu ține doar de personal sau volum de cereri, ci și de claritatea procedurilor. În capitalele occidentale, există o singură interfață administrativă — un portal unic de urbanism — și un set de termene obligatorii, controlate digital. În București, documentele trec fizic de la o instituție la alta, fără trasabilitate clară.

Când întrebi funcționarii de ce durează, răspunsurile variază: „Legea e ambiguă”, „Așteptăm avizul de la altă instituție”, „Ne lipsesc specialiști”, „Se schimbă normele”. Toate sunt adevărate. Dar puse cap la cap, formează un labirint birocratic în care timpul curge altfel.

Ce poți face, realist, ca beneficiar

Nu există scurtături, dar există strategii. Poți scurta drumul doar dacă anticipezi etapele și le gestionezi proactiv. Adică: să pornești procesul de obținere a avizelor imediat după certificatul de urbanism, să alegi un arhitect cu experiență locală, să verifici zilnic stadiul avizelor și să răspunzi prompt la cererile suplimentare ale instituțiilor.

Uneori, e mai eficient să ceri clarificări scrise înainte de depunere decât să corectezi ulterior un dosar respins. Iar colaborarea directă între arhitect, inginer și beneficiar face diferența între o lună și un semestru pierdut.

Concluzie

În București, obținerea unei autorizații nu e doar o formalitate, ci o formă de inițiere în cultura administrativă a orașului. Un proces care te obligă la răbdare, disciplină și o bună doză de adaptabilitate.

Comparația cu alte capitale europene e utilă, dar nu suficientă. Acolo unde sistemele sunt digitale și responsabile, timpul nu se pierde între ghișee. La noi, timpul se diluează între instituții.

Schimbarea ar putea veni abia când vom înlocui hârtia cu transparența și semnătura olografă cu responsabilitatea. Până atunci, autorizația de construire rămâne o aventură tipic bucureșteană: teoretic simplă, practic imprevizibilă.

Surse:

cad-on.ro – Etape în obținerea autorizației de construcție pe înțelesul tuturor
habitatbrokers.ro – Pași pentru obținerea autorizației de construire în București și Ilfov
expertizamlpatcadastru.ro – Autorizatie de construire – ghid practic
whichlawyer.ro – Cum influențează reglementările europene procesul de autorizare în România
buildecon.blog – Comparative report on construction permit procedures in Bulgaria, Hungary and Romania
researchgate.net – Comparative study on building permit processes in Europe
Doing Business Subnational – Bucharest profile
Clifford Chance (2025) – Simplified measures for the construction permitting process in Romania