Pe Șoseaua Kiseleff nr. 1, la câteva sute de metri de Piața Victoriei, se află o clădire cu fronton sculptat și o acvilă de bronz deasupra intrării. Construită la începutul secolului XX, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez și inaugurată de regele Carol I în mai 1908, este prima clădire din România concepută de la zero ca muzeu. Astăzi adăpostește Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa" — și, mai important, 503.934 de vizitatori pe an, un număr care îl plasează, fără echivoc, pe primul loc în rândul muzeelor din București.

Comparația cu restul instituțiilor culturale din capitală este revelatoare. Muzeele Municipiului București au atras în 2025 circa 75.000 de vizitatori. Muzeul Național de Artă Contemporană — 32.000. Antipa a depășit suma lor de câteva ori. Într-un peisaj cultural în care publicul se câștigă greu și se pierde ușor, această diferență cere o explicație.

Originile: un cabinet princiar transformat în patrimoniu național

Muzeul a luat ființă în toamna anului 1834, din inițiativa banului Mihalache Ghica — fratele domnitorului Alexandru Ghica și pasionat de pictură, arheologie și numismatică —, care a fondat „Muzeul Național de Antichități". Colecțiile inițiale erau modeste: câteva minerale, fosile, animale împăiate și monede antice. Timp de câteva decenii, instituția și-a schimbat locația și tutela administrativă de mai multe ori, până când un om de știință a transformat-o radical.

Grigore Antipa a condus muzeul timp de 51 de ani, reorganizându-l în noua clădire proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, inaugurată de regele Carol I la 24 mai 1908. Cu acest prilej au fost deschise 16 săli, dintre care una cuprindea patru diorame biogeografice — deșertul Sahara, savana africană, preria americană și tundra —, printre primele realizate la nivel mondial, care au servit ulterior drept model pentru numeroase alte muzee.

Clădirea a fost redeschisă în 2011, după o renovare de 14 milioane de dolari. Modernizarea a adus cinci săli pentru proiecții de documentare, proiecții 3D, 66 de infotouch-uri și laboratoare interactive — o transformare care a repoziționat instituția față de standardele contemporane ale muzeografiei mondiale.

Patrimoniul: două milioane de piese, opt colecții

Patrimoniul științific al muzeului cuprinde aproximativ două milioane de exemplare de nevertebrate și vertebrate, actuale și fosile, provenind din România și din diverse zone geografice — de la ecuator la regiunile polare, de la suprafața apei până la peste 6.000 de metri adâncime.

Colecțiile sunt organizate în opt secții: geologie și mineralogie, paleontologie, anatomie comparată, etnografie și antropologie, vertebrate, nevertebrate, entomologie și colecții științifice. Unul dintre exponatele emblematice rămâne scheletul de Deinotherium gigantissimum — descoperit de primul director al muzeului, Grigoriu Ștefănescu —, unul dintre cele mai mari mamifere care au existat vreodată pe Terra.

Expoziția permanentă este structurată în jurul ideii dezvoltate de Antipa: prezentarea ecosistemelor prin diorame, care permit o călătorie prin habitate naturale din țară și din lume, cu fauna lor caracteristică.

În 2025, cercetătorii muzeului au continuat să extindă patrimoniul: prin achiziționarea colecției de lepidoptere a inginerului Marin Goia, au fost adăugate 30.200 de exemplare, peste 90% dintre acestea identificate și organizate pe genuri și subfamilii, un număr semnificativ aparținând unor specii protejate, rare sau foarte rare în România.

Activitatea din 2025: educație, cercetare, incluziune

Vizitatorii expoziției permanente reprezintă doar o parte din activitatea instituției. În 2025, muzeul a înregistrat 58.073 de participanți la 60 de proiecte educaționale, cu un total de 846 de activități, 117.459 de vizitatori la trei expoziții temporare majore și 6.550 de vizitatori cu nevoi speciale.

Prin organizarea a 51 de ediții ale programului „Orele liniștite", dedicat persoanelor cu deficiențe senzoriale și neurodiverse, și a 32 de ateliere „Descoperă" pentru copii și tineri cu cerințe educaționale speciale, instituția a atras în mod constant noi categorii de public.

Pe plan științific, colectivul de cercetare a desfășurat activități în cadrul programului multianual „Evaluarea diversității taxonomice și genetice a faunei naționale și mondiale" și a publicat volumul 68 al revistei „Travaux du Museum National d'Histoire Naturelle Grigore Antipa" — publicație cu tradiție, apărută în continuare în limba franceză, ca semn al vocației sale internaționale.

Finanțare: un model de sustenabilitate parțială

În 2024, muzeul a primit prin subvenție de la bugetul de stat echivalentul a aproximativ 1,24 milioane de euro, iar bugetul total, completat din venituri proprii, a atins circa 2,75 milioane de euro. Practic, pentru fiecare leu primit de la bugetul de stat, instituția a generat încă 1,21 lei din venituri proprii. Venitul propriu acoperă aproape tot ce depășește cheltuielile salariale — o situație care pune presiune constantă pe capacitatea de investiție și inovare, dar și un indicator al eficienței cu care este gestionat publicul larg.

Arhitectura și localizarea

Clădirea muzeului, situată pe Șoseaua Kiseleff nr. 1, sector 1, este prima clădire din România proiectată și construită de la zero ca muzeu. Fațada a fost concepută de arhitectul Grigore Cerchez, cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentând Istoria Naturală și o acvilă de bronz deasupra. Clădirea este astăzi monument istoric, inclusă în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI B-II-m-A-18983.

Amplasamentul, la intersecția Șoselei Kiseleff cu Piața Victoriei, asigură o accesibilitate excelentă — stația de metrou Piața Victoriei conectează muzeul cu liniile 1 și 2.

Bilete și program de vizitare (2026)

Prețul biletului pentru adulți este de 20 RON, cu reduceri pentru elevi și studenți (5 RON) și pensionari (10 RON). Copiii sub 3 ani intră gratuit. Programul standard este marți–duminică, 10:00–18:00, cu ultima intrare cu o oră înainte de închidere. Muzeul este închis lunea.

Grigore Antipa a murit în 1944, după 51 de ani petrecuți în aceeași clădire, cu aceleași colecții crescând în jurul lui. Nu a apucat să vadă renovarea din 2011, nici ecranele interactive, nici programele pentru copii cu cerințe speciale. A apucat, în schimb, să construiască ceva care a supraviețuit tuturor acestor schimbări: ideea că un muzeu de știință poate fi, în același timp, un loc în care oamenii vor să meargă.