Istoria artei românești este presărată cu personalități care au reușit să depășească granițele epocii lor, impunându-se prin originalitate, forță expresivă și o viziune profund personală asupra lumii. Gheorghe Petrașcu se numără printre acești artiști rari, a căror operă continuă să impresioneze și astăzi. Considerat unul dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX, el a fost un spirit excentric, un creator pasionat și un nume care a dus arta românească în circuitul valorilor europene. Recunoașterea sa este vizibilă nu doar în muzee și colecții, ci și în spațiul urban al Capitalei, unde o stradă îi poartă numele.

Origini și primii ani într-o familie cu tradiții culturale

Gheorghe Petrașcu s-a născut sub numele de Gheorghe Petrovici, la data de 20 noiembrie/2 decembrie 1872, sau, potrivit altor surse, la 1 decembrie 1872, în orașul Tecuci, județul Galați. Provenea dintr-o familie cu preocupări intelectuale și culturale, fapt care a contribuit decisiv la formarea sa. Tatăl său, Costache Petrovici-Rusciucliu, mic proprietar din ținutul Fălciu, și mama sa, Elena, născută Bițu-Dumitriu, i-au oferit un mediu stabil și deschis educației.

Încă din copilărie, viitorul pictor a arătat o atracție evidentă pentru desen și culoare. Talentul său nu a trecut neobservat, iar în perioada studiilor gimnaziale de la Tecuci, absolvite în 1889, a fost remarcat de profesorul de desen Gheorghe Ulinescu, care i-a încurajat înclinațiile artistice.

Formarea intelectuală și descoperirea vocației artistice

După terminarea gimnaziului, Gheorghe Petrașcu a urmat cursurile Liceului real din Brăila, între anii 1889 și 1892, perioadă în care și-a consolidat cultura generală și a obținut bacalaureatul. Deși drumul său părea inițial orientat spre o carieră științifică, în 1892 a fost admis la Facultatea de Științe Naturale din București, pe care a urmat-o timp de doi ani.

Totuși, chemarea artei s-a dovedit mai puternică. Între 1893 și 1898, a urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din București, unde s-a remarcat prin seriozitate și muncă asiduă. A absolvit instituția cu șapte medalii de bronz și trei mențiuni, rezultate care confirmau un talent autentic, aflat în plină afirmare.

Parisul și întâlnirea cu marea artă europeană

La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, unul dintre mentorii spirituali ai generației sale, Gheorghe Petrașcu a primit o bursă din partea Ministerului Instrucțiunii Publice, condus la acea vreme de Spiru Haret. Această oportunitate i-a permis să se perfecționeze în străinătate.

După un scurt sejur la München, a ajuns la Paris, unde, între anii 1898 și 1902, a urmat cursurile Academiei Julian. A lucrat în atelierul celebrului William-Adolphe Bouguereau și a intrat în contact direct cu marile curente artistice ale vremii. În această perioadă a călătorit frecvent atât în țară, cât și în diverse state europene, experiențe care i-au îmbogățit stilul și viziunea plastică.

Debutul expozițional și afirmarea publică

Anul 1900 a marcat debutul său important în fața publicului românesc, prin prima expoziție personală organizată la Ateneul Român, unde a prezentat 60 de lucrări. Evenimentul a atras atenția unor figuri marcante ale culturii românești, precum Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care i-au cumpărat lucrări, validându-i valoarea artistică.

Un an mai târziu, alături de alți tineri artiști români aflați la studii în Paris — Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Kimon Loghi și alții — Gheorghe Petrașcu a participat la fondarea societății „Tinerimea Artistică”, grupare care a jucat un rol esențial în modernizarea artei românești.

Călătorii, teme și maturizarea stilului

Opera lui Gheorghe Petrașcu s-a construit pe baza unei experiențe vizuale extrem de bogate. A pictat peisaje din numeroase regiuni ale României, precum Sinaia, Târgu Ocna sau Câmpulung-Muscel, dar și din străinătate: Franța, Spania, Italia, Anglia, Olanda, Belgia și Germania.

Italia a ocupat un loc special în creația sa, Veneția, Chioggia și Napoli devenind surse constante de inspirație. În 1904, la Florența și Napoli, s-a împrietenit cu pictorul francez Émile Bernard, legătură care a influențat subtil direcția artistică a lui Petrașcu.

Recunoașterea artistică și marile expoziții

Între 1903 și 1923, Gheorghe Petrașcu a avut numeroase expoziții personale la Ateneul Român, iar între 1926 și 1930 a expus la „Căminul Artei”. Apogeul carierei sale expoziționale l-au reprezentat cele două mari retrospective organizate la Sala Dalles, în anii 1936 și 1940.

A participat de trei ori la Bienala de la Veneția, în 1924, 1938 și 1940, confirmând statutul său internațional. De asemenea, a fost prezent la Expoziția Internațională de Artă de la München și la numeroase manifestări europene de prestigiu.

Premii, distincții și consacrare oficială

Valoarea operei sale a fost recunoscută prin numeroase distincții. A primit Marele Premiu al Expoziției Internaționale de la Barcelona în 1929 și pe cel al Expoziției de la Paris din 1937. În 1932, guvernul francez i-a acordat Legiunea de Onoare.

La 27 mai 1936, Gheorghe Petrașcu a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind primul artist plastic primit în această calitate după Nicolae Grigorescu. În 1948, a devenit membru onorific al acestui for.

Ultimii ani și moștenirea artistică

După participarea la Bienala de la Veneția din 1942, pictorul s-a îmbolnăvit grav și a fost nevoit să înceteze activitatea creatoare. În anii următori, a mai trimis doar lucrări realizate anterior la expoziții din țară și din străinătate. Gheorghe Petrașcu s-a stins din viață la 1 mai 1949, la București.

Opera sa, caracterizată printr-o cromatică densă, forță expresivă și o profundă concretețe a realului, include lucrări devenite repere ale picturii românești, precum „Interior la Târgoviște”, „Autoportret”, „Toledo”, „Odaliscă”, „Anemone” sau „Floarea soarelui”.

Posteritate, valoare și memoria artistului

După moarte, recunoașterea lui Gheorghe Petrașcu a continuat. În 1972, la centenarul nașterii sale, Galeria Națională din București a organizat o amplă expoziție retrospectivă. Un an mai târziu a fost realizat filmul documentar „Gheorghe Petrașcu”, în regia Ninei Behar.

În septembrie 2022, Banca Națională a României a lansat o monedă de argint dedicată celor 150 de ani de la nașterea artistului. Lucrările sale sunt extrem de apreciate pe piața de artă, fiind constant printre cele mai bine cotate în licitații.

Casa-atelier din Târgoviște, ridicată de pictor în 1922, funcționează astăzi ca muzeu, păstrând vie memoria unui creator care a transformat pictura românească într-un limbaj de valoare europeană. Gheorghe Petrașcu rămâne, astfel, nu doar un nume de stradă în București, ci un simbol al artei românești autentice.

Citește și: Povestea pictorului Nicolae Grigorescu, orfanul din Mahalaua Cărămidarilor care picta iconițe pe care le vindea în târg