La 23 aprilie 1920, în București, se năștea Edmond Deda, un nume care ar trebui rostit cu emoție și respect de fiecare dată când vorbim despre istoria muzicii ușoare românești. Deși astăzi este mai puțin prezent în memoria publică, Edmond Deda a fost una dintre cele mai complexe și influente personalități ale scenei muzicale din România secolului XX. Compozitor, muzicolog, pianist, dirijor, orchestrator, profesor și mentor, el a fost un adevărat arhitect al sensibilității muzicale, un creator care a știut să transforme emoția în sunet și poveste.

Un destin legat de scena Teatrului de Revistă

Activitatea artistică a lui Edmond Deda este strâns legată de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, un spațiu emblematic al divertismentului românesc. Aici a activat ani la rând ca pianist, dirijor și director muzical al orchestrei. Prezența sa pe scenă era constantă, iar rolul său esențial: asigura acompaniamentul live și coordona ansamblurile muzicale în spectacole care aveau să definească o epocă.

Teatrul de revistă nu era doar un loc al umorului și al satirei, ci și o platformă pentru muzică de calitate. Edmond Deda a înțeles acest lucru și a contribuit decisiv la rafinarea genului, aducând eleganță, armonie și profunzime emoțională într-un domeniu adesea considerat facil.

Profesorul care a format generații de artiști

În paralel cu activitatea scenică, Edmond Deda a fost profesor la Școala Populară de Artă din București. Aici a format artiști care aveau să devină nume de referință în muzica și divertismentul românesc. Trio Grigoriu, Simona Cassian, Aida Moga sau Mara Ianoli sunt doar câteva dintre personalitățile care i-au trecut prin mână și care au beneficiat de rigoarea și pasiunea sa pedagogică.

Deda nu preda doar tehnică muzicală. El insufla elevilor săi respectul pentru artă, disciplina profesională și deschiderea către noi influențe. Viziunea sa modernă asupra educației muzicale l-a transformat într-un mentor autentic, capabil să modeleze nu doar voci și instrumentiști, ci caractere artistice.

Formarea unui muzician complet

Educația muzicală solidă a lui Edmond Deda s-a conturat încă din tinerețe. În 1938, a absolvit Conservatorul „Alberto della Pergola” din București, unde a fost discipolul unor maeștri de prestigiu. Talentul său polivalent s-a manifestat rapid, iar ambiția de a crea ceva nou l-a determinat, în 1941, să înființeze primul Conservator dedicat muzicii ușoare și jazzului din România.

Această inițiativă a fost una vizionară, într-o perioadă în care jazzul și muzica ușoară erau privite cu suspiciune. Patru ani mai târziu, în 1945, Edmond Deda își forma propria trupă muzicală, marcând începutul unei activități extrem de prolifice. De-a lungul carierei sale, a semnat nu mai puțin de 43 de partituri pentru spectacole muzicale și musicaluri.

Debutul și consacrarea în teatrul muzical

Debutul său ca și compozitor a avut loc în 1938, cu spectacolul de revistă „Poftă bună, la Tănase”, montat la teatrul „Cărăbuș”, în colaborare cu Vasile Vasilache și Gherase Dendrino. A fost începutul unei cariere strălucite, în care numele lui Edmond Deda a devenit sinonim cu rafinamentul muzical și emoția autentică.

În anii ’50 și ’60, Deda a semnat muzica pentru numeroase spectacole de succes, care au intrat rapid în conștiința publicului. Printre acestea se numără „Toamna se numără melodiile” (1954), realizat alături de Gelu Solomonescu, dar și „Nunta lui Gică”, „Dansați cu noi”, „Cu dragostea nu-i glumit”, „Do-Re-Mi-Fa-Etcetera”, „Cu concertul în buzunar”, „Estrada noastră vă salută”, „Muzica, bat-o vina!” sau „Aventurile unei umbrele”.

Artistul complet: compozitor, dirijor și interpret

Edmond Deda nu s-a limitat niciodată la rolul de compozitor. Era un muzician complet, capabil să orchestreze, să dirijeze și să interpreteze cu aceeași naturalețe. În spectacolul „Un cântec pentru dumneavoastră” din 1963, a semnat întreaga coloană sonoră, a acompaniat la pian și a dirijat orchestra, colaborând cu artiști precum Nicolae Nițescu și Gigi Marga.

De asemenea, a fost prezent la pupitrul orchestrei Teatrului „Tănase” în „Nu aduce ziua ce aduce noaptea!” (1966), un cabaret literar-muzical cu muzica semnată de Elly Roman. Prezența sa garanta coerența artistică și calitatea muzicală a fiecărui spectacol.

Musicalul „Corina” și maturitatea creației

Talentul lui Edmond Deda s-a manifestat plenar și în zona musicalului. În 1981, a creat „Corina”, o adaptare muzicală a piesei „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, montată la Teatrul „Tănase” sub regia lui Matei Alexandru. 

Distribuția îi reunea pe George Paul Avram, Rodica Popescu-Bitănescu, Vali Niculescu, Victor Moldovan și Marina Scupra, demonstrând continuitatea influenței sale asupra mai multor generații de artiști.

Șlagărele care au devenit emoție colectivă

Edmond Deda a fost, înainte de toate, un poet al muzicii. Romanțele și șlagărele sale au surprins cu finețe sensibilitatea unei epoci și profunzimea sentimentelor umane. Printre creațiile sale de referință se numără „Mă mai gândesc la dumneata”, „Asta-i tot ce-a mai rămas”, „N-am nicio vină”, „Of, inimioară”, „Inimă, nu fi de piatră”, „Ce te uiți așa la mine?”, „Dragostea vine când vrea ea”, „Oglinda”, „Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte”, „Știu adevărul”, „A fost ca niciodată” sau „Suflet de copil”.

Interpretate de artiști legendari precum Margareta Pâslaru, Luminița Dobrescu, Corina Chiriac, Ștefan Bănică, Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu, Doina Spătaru, Dan Spătaru, Horia Moculescu sau Anda Călugăreanu, aceste piese au intrat în fonoteca de aur a muzicii românești.

Moștenirea unui maestru uitat prea ușor

În ciuda acestei contribuții impresionante, numele lui Edmond Deda este astăzi rar invocat. Dincolo de scenă și compoziție, influența sa pedagogică a fost covârșitoare. A fost un pionier al educației muzicale aplicate pe jazz și muzică ușoară și a colaborat cu profesioniști de marcă ai scenei românești și internaționale.

În anii ’70, a fost invitat în spectacole precum „Show la Savoy”, unde a adus publicului român muzica unor giganți ca George Gershwin, Irving Berlin sau Glenn Miller.

Edmond Deda s-a stins din viață pe 29 septembrie 2006, lăsând în urmă o moștenire artistică impresionantă, dar insuficient valorificată. Astăzi, la 105 ani de la nașterea sa, este momentul potrivit să-l readucem în memoria colectivă. 

Reamintindu-ne de Edmond Deda, ne reamintim de puterea muzicii de a ne face mai sensibili, mai umani și mai apropiați unii de alții.

Citește și: Povestea artistului George Grigoriu. Starul Trioului Grigoriu le-a lansat pe Angela Similea și Stela Enache