Parcul Cișmigiu este astăzi una dintre cele mai iubite zone de relaxare din București, dar și un reper turistic de mare valoare. Aflat în inima orașului, locul are o istorie veche de aproape două secole, iar transformarea lui dintr-un simplu lac într-o grădină publică modernă s-a făcut treptat, prin eforturi susținute și intervenții importante.

Cum a apărut Parcul Cișmigiu și de unde provine numele său

Primele preocupări legate de amenajarea unei grădini publice în București datează din perioada Regulamentului Organic, începutul secolului al XIX-lea. La 17 martie 1830 s-a constituit o comisie pentru înfrumusețarea orașului, iar generalul rus Pavel Kiseleff, aflat atunci la conducerea administrației, a emis ordinul pentru amenajarea viitorului Cișmigiu.

Zona era cunoscută încă din secolul al XVII-lea sub numele de „lacul lui Dura neguțătorul”. Actuala denumire provine din turcă și se referă la „cișmegiu” – persoana responsabilă de întreținerea cișmelelor, care locuia în apropierea acestui loc. De altfel, încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în partea de nord a viitorului parc exista o cișmea ridicată la ordinul domnitorului Alexandru Ipsilanti.

Rolul peisagistului vienez Carl Wilhelm Meyer

Primele lucrări efective au început abia în 1837, iar în 1842 inginerul K. Râmniceanu a realizat o primă schiță a parcului. Cinci ani mai târziu, terenul a fost trecut în proprietatea Sfatului orășenesc, ceea ce a permis începerea amenajării. Pentru acest proiect a fost adus arhitectul peisagist Carl Wilhelm Meyer, originar din Viena, care a gândit un plan modern, cu alei centrale și laterale, spații verzi bogate și un lac destinat plimbărilor cu barca.

În perioada 1851–1852 s-au desfășurat ample lucrări: s-au plantat arbori aduși din Gorj, Dâmbovița, Brașov, dar și din Viena, au fost întărite aleile cu materiale provenite de la ruinele Curții Arse și au fost construite poduri pentru traversarea lacului. Din păcate, Meyer a murit în 1852, răpus de febră tifoidă, dar parcul era deja conturat ca o adevărată grădină publică, cu peste 30.000 de arbori și arbuști, inclusiv specii exotice precum magnolia, cireșii japonezi sau arborii Pavlonia.

Cișmigiul, loc de promenadă și divertisment

Chiar din 1851, în parc funcționa primul bufet unde vizitatorii găseau dulciuri și produse de cofetărie. La mijlocul secolului al XIX-lea, lacul a fost folosit și pentru pescuit, iar în 1860 a fost inaugurată o fântână acționată de o moară cu aburi, o noutate tehnologică pentru acea vreme. Spre finalul secolului, Cișmigiul era deja iluminat cu 60 de felinare, iar în 1882 s-a amenajat chiar și un patinoar, foarte popular printre bucureșteni.

Zonele emblematice din Parcul Cișmigiu

De-a lungul timpului, Parcul Cișmigiu a devenit nu doar o zonă de promenadă, ci și un adevărat spațiu cultural și memorial, în care bucureștenii și turiștii pot descoperi repere istorice și artistice deosebite. Printre cele mai cunoscute obiective se numără Rotonda Scriitorilor, izvorul Sissi Stefanidi, Monumentul Soldaților Francezi, dar și zona „La Cetate”, unde pot fi văzute ruine vechi de secole.

Rotonda scriitorilor, un reper cultural în inima grădinii

Amenajată în anul 1943, Rotonda scriitorilor este una dintre atracțiile centrale ale Cișmigiului. Spațiul circular adăpostește busturile unor mari personalități ale literaturii și culturii române, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Nicolae Bălcescu sau Vasile Alecsandri. Vizitatorii au ocazia de a se plimba printre statuile dispuse simetric și de a rememora contribuțiile marilor autori la patrimoniul național. Rotonda nu este doar un omagiu adus acestor figuri, ci și un loc de reflecție și de educație culturală pentru generațiile tinere.

Izvorul Sissi Stefanidi, simbol al durerii transformat în artă

Un alt loc încărcat de emoție este izvorul Sissi Stefanidi. Realizat ca o operă de artă funerară, monumentul o reprezintă pe o mamă îndurerată, turnând apă dintr-un ulcior, ca simbol al vieții curmate prea devreme. Dedicat tinerei Sissi Stefanidi, decedată la doar 21 de ani, izvorul a fost donat de familia acesteia orașului București. Sculptura este apreciată atât pentru mesajul său emoționant, cât și pentru valoarea artistică, fiind un punct de oprire pentru mulți vizitatori.

Monumentul soldaților francezi, un omagiu eroilor Primului Război Mondial

În 1920, sculptorul Ion Jalea a realizat unul dintre cele mai impresionante monumente din parc: Monumentul Soldaților Francezi. Lucrarea aduce un omagiu militarilor francezi căzuți în luptele de pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial (1916–1919). Sculptura reprezintă un tânăr soldat prăbușit la datorie, ținut în brațe de o alegorie feminină, care îi sărută fruntea, simbolizând respectul și sacrificiul suprem. Monumentul continuă să fie un loc de reculegere și un reper al prieteniei istorice dintre România și Franța.

Zona „La Cetate”, legătura cu un trecut îndepărtat

În partea apropiată de Schitul Măgureanu se află „La Cetate”, o zonă mai puțin cunoscută, dar de mare valoare istorică. Aici se găsesc ruinele unei mănăstiri construite în 1756 de logofătul Văcărescu. Locul este învăluit în mister și legende, deoarece se spune că din incinta mănăstirii pornea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței. Astăzi, ruinele oferă vizitatorilor ocazia de a descoperi o parte mai veche a Bucureștiului, care completează peisajul romantic și istoric al Cișmigiului.