Bucureștiul este mai mult decât capitala României. Este mai mult decât Casa Poporului, trafic aglomerat, oameni grăbiți, Cotroceni, Herăstrău și Arcul de Triumf! București este poveste, istorie, iubire, trecut și viitor!

Iată câteva lucruri faine pe care merită să le știi despre București, indiferent dacă ești locuitor al capitalei sau simplu trecător prin aceste locuri:

București – primul oraș al lumii cu străzile iluminate cu petrol. Acest lucru se întâmpla cu mai bine de 150 de ani în urmă, adică în 1857. Petrolul utilizat era distilat în prima rafinărie industrială, Fabrica de Gaze din Ploiesti, iar petrolul românesc a devenit prin acest mijloc primul combustibil intrat în circuit comercial.

Primele tramvaie din București au fost trase de cai. În 1871, „Societatea Anonimă Română de Tramvaie”, cu capital englez şi belgian, a obţinut autorizaţia de a instala, pe unele străzi, linii de fier, pe care să circule primele tramvaie trase de cai. Un an mai târziu, societatea introducea primele trei linii de tramvaie cu cai din capitală. Acestea erau galbene, vatmanii aveau uniforme şi şepci roşii, stăteau pe platforma din faţă şi îndemnau caii cu lovituri de bici. Și, pentru a fi siguri că animalele vor respecta traseul și nu vor pleca după femele, armăsarii erau castrați și atent supravegheați. 

Începând cu anii 1900, Bucureștiul avea să fie cunoscut drept Micul Paris. Limba franceză era vorbită frecvent pe stradă, iar arhitectura și cultura pariziene defineau Bucureștiul. Perioada în care capitala și-a căpătat noul renume coincide cu legăturile personalităților romanești din acea vreme cu orașul Paris. Oameni de seamă, precum I.L. Caragiale, Constantin Brâncuși, George Enescu sau Emil Cioran, aveau legături strânse cu capitala Franței.

Primul drum public al Bucureștiului a fost Podul Mogoșoaia, adică actuala arteră Calea Victoriei. Aceasta era pavată cu trunchiuri de copac. Actualul său nume a început să fie folosit din anul 1878, când în Capitală au intrat victorioase trupele Armatei Române în Războiul de Independenţă. Până atunci, strada era cunoscută sub numele de Podul Mogoșoaiei, dobândit după ce domnitorul Constantin Brâncoveanu a achiziționat satul Mogoșoaia și a construit un drum direct către palatul său ridicat acolo, în 1692.

Arcul de Triumf a fost construit în anii 1921-1922, în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. În București au existat și alte arcuri de triumf, cu existență temporară, în 1848, 1859, 1906 și 1918. 

Palatul Telefoanelor a fost construit în stilul zgârie-norilor din America, între 1929 și 1934. Având 52,5m înălțime, a fost cea mai înaltă clădire din București. La acele vremuri, nu se mai pomenise o astfel de clădire care te ducea cu gândul la zgârie-norii din New York. Șocul vizual a fost pe măsura realizării. În comparație cu Palatul care reprezenta progresul absolut, comunicația și modernismul, casele boierești de pe Calea Victoriei păreau „barăci de scânduri”.

Orașul București a fost desemnat capitala Țării Românești de către Gheorghe Ghica, în anul 1659. Se dorea o capitală în zona de câmpie și aproape de Dunăre, mai ușor de controlat în comparație cu Târgoviște. Din acel moment, se și trece la modernizarea acestuia. Legenda spune că denumirea orașului București a fost dată de un renumit cioban, pe nume Bucur, care s-a stabilit în urmă cu mult timp pe malurile Dâmboviței. 

Strada Xenofon este singura stradă în trepte din capitală. Este orientată de la est spre vest, are 70 de trepte și se află la o aruncătură de băț de Parcul Carol. 

Moara lui Assan a fost prima moară din București acționată de motor termic (adus din Viena) și a dat startul industrializării capitalei, în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, timp de 4 ani de la punerea ei în funcțiune nu a fost folosită, deoarece bucureștenii s-au speriat de fumul imens pe care îl scotea și a u crezut că vor rămâne fără cereale. De-abia când a înghețat Dâmbovița și celelalte mori au devenit nefuncționale, brutarii au apelat la Moara lui Assan.