Revolut a devenit standardul financiar neoficial pentru turişti şi pentru generaţiile tinere care circulă prin Europa. În oraşe unde infrastructura digitală funcţionează coerent, întrebarea „pot plăti cu Revolut?” nici nu mai apare. Bucureştiul nu se află în această categorie. Este un oraş unde modernizarea există, dar nu uniform; unde tehnologia se loveşte încă de zone care funcţionează după reguli vechi. Din cauza acestui amestec, străinii verifică obsesiv compatibilitatea cu Revolut înainte să ajungă aici. Observă diferenţe între zone, între tipurile de comercianţi, între generaţii — şi înţeleg rapid că Bucureştiul nu operează după un model predictibil. 

Bucureştiul funcţionează, în practică, ca un oraş aproape complet compatibil cu Revolut. Nu pentru că ar exista o strategie oficială, ci pentru că infrastructura comercială a fost împinsă în direcţia asta de două forţe simple: comercianţi care vor plata rapidă şi clienţi care nu mai cară numerar. Rezultatul este un oraş unde plăţile digitale sunt norma, nu excepţia.

Magazinele mari, supermarketurile, restaurantele din zone centrale, cafenelele orientate spre public tânăr şi aproape toate serviciile care folosesc POS-uri acceptă fără ezitare cardurile Revolut. Terminalele sunt aceleaşi pentru toate băncile, iar plata se procesează identic. În 2025, refuzul cardului nu mai indică o problemă tehnică, ci un business care funcţionează la nivel minimal.

Există însă trei zone unde numerarul nu a dispărut: pieţele agroalimentare, unele baruri vechi din Centrul Vechi şi taximetriştii fără aplicaţie. Aici funcţionează un ecosistem care nu s-a sincronizat cu restul oraşului, iar plata digitală este tratată ca o complicaţie inutilă. Turistul străin percepe asta ca pe un semn de inconsistenţă: un oraş modern pe alocuri şi blocat în anii 2000 în alte zone.

Băncile locale nu penalizează utilizarea cardurilor străine, iar comercianţii nu impun taxe suplimentare pentru Revolut. Singurele costuri apar la retrageri cash, dar asta ţine de politica fiecărui ATM, nu de oraş. În spaţiile unde cardul nu este acceptat, problema este lipsa POS-ului, nu incompatibilitatea cu Revolut.

Bucureştiul din 2025 este, de facto, un oraş „card-first”. Revolut funcţionează peste tot unde există POS, iar acolo unde nu funcţionează nu ar funcţiona niciun card. Pentru vizitatori, asta înseamnă libertate de mişcare. Pentru oraş, spune ceva despre direcţia în care a fost împins, fără să-şi propună neapărat modernizarea.