Ana Aslan a rămas în istorie ca femeia care a îndrăznit să provoace una dintre cele mai mari temeri ale omenirii: bătrânețea. Mai mult decât un medic sau cercetător, Ana Aslan a fost o personalitate complexă, animată de un crez profund, formulat simplu și ferm: „Nu se moare de bătrânețe, ci de boală”. Această convingere a devenit axa în jurul căreia și-a construit întreaga carieră și viață personală.

O personalitate excepțională și un crez care a schimbat medicina

Elegantă, riguroasă și extrem de disciplinată, Ana Aslan muncea zilnic până la 12 ore, sacrificându-și deliberat viața personală pentru profesie. Nu a regretat niciodată acest drum ales, considerând că prezentul și viitorul sunt mai importante decât trecutul. 

Descoperirile sale au revoluționat geriatria mondială, iar invențiile ei au transformat România într-un reper internațional în lupta împotriva îmbătrânirii.

Copilăria, adolescența și lupta pentru a deveni medic

Ana Aslan s-a născut la Brăila, la 1 ianuarie 1897, fiind cel mai mic copil al soților Sofia și Margarit Aslan. Moartea tatălui, survenită când Ana avea doar 13 ani, a determinat mutarea familiei la București, unde tânăra și-a continuat studiile. În 1915 a absolvit Școala Centrală, iar în adolescență visa la o carieră cu totul neobișnuită pentru o femeie a epocii: aceea de pilot. A zburat chiar într-un mic aparat de tip Bristol–Coandă, experiență care i-a întărit spiritul temerar.

Decizia de a urma Facultatea de Medicină a fost întâmpinată cu opoziția mamei sale, care considera medicina o profesie nepotrivită pentru o femeie. Ana Aslan a recurs la o formă extremă de convingere: greva foamei. În cele din urmă, și-a urmat vocația și a studiat medicina între 1915 și 1922, perioadă marcată de experiența dură a Primului Război Mondial.

Formarea profesională și primele cercetări medicale

În timpul războiului, Ana Aslan a îngrijit soldați răniți în spitalele militare din spatele frontului de la Iași, experiență care i-a consolidat rezistența psihică și empatia față de suferința umană. După război, revenită la București, a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu și a devenit preparator la Clinica II, unde și-a elaborat teza de doctorat.

Cariera sa medicală a inclus activitate în spitale importante precum Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara și Spitalul CFR. În 1949, a fost numită șef al Secției de fiziologie din cadrul Institutului de Endocrinologie, unde a început cercetări care aveau să schimbe fundamental geriatria.

Descoperirea procainei și nașterea Gerovitalului H3

Cercetările Anei Aslan s-au concentrat inițial asupra utilizării procainei în afecțiunile reumatice. Un caz particular, cel al unui student imobilizat la pat din cauza unei crize severe de artroză, a demonstrat efecte spectaculoase ale tratamentului. Ulterior, studiile au fost extinse într-un azil de bătrâni, unde rezultatele au confirmat rolul procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice asociate vârstei.

Concluziile au fost remarcabile: procesul de îmbătrânire putea fi încetinit cu aproape 40%. În 1952, Ana Aslan a inventat Gerovitalul H3, un produs biotrofic de origine românească, devenit rapid celebru în întreaga lume. Gerovitalul a fost omologat sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțiune capilară, fiind distribuit prin circuitul farmaceutic oficial.

Primul institut de geriatrie și gerontologie din lume

Tot în 1952, la 22 ianuarie, la inițiativa Anei Aslan, a fost înființat la București primul institut de geriatrie din lume, cu obiect de activitate cercetarea gerontologiei clinice și asistența medicală a vârstei a treia. Ana Aslan a devenit director al Institutului de Geriatrie și Gerontologie, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții.

Institutul a fost un model de organizare și eficiență, fiind recomandat ulterior de Organizația Mondială a Sănătății ca exemplu pentru instituții similare din întreaga lume. Aici s-a dezvoltat conceptul inovator de „profilaxie a îmbătrânirii”, care punea accent pe prevenție și pe menținerea calității vieții la vârste înaintate.

Recunoaștere internațională și noi invenții medicale

Rezultatele cercetărilor au fost publicate în 1955 în lucrarea „Novocaina – factor eutrofic și întineritor”, realizată împreună cu C. I. Parhon. Din 1958, Gerovitalul a început să fie produs pe scară largă și brevetat în peste 30 de țări. Efectele sale asupra sistemului nervos vegetativ și asupra afecțiunilor psihice asociate îmbătrânirii au fost confirmate prin studii internaționale.

În 1974, Ana Aslan a fost aleasă membru al Academiei Române. Doi ani mai târziu, a obținut brevetul pentru Aslavital, un produs destinat terapiei sistemului nervos și cardiovascular, realizat împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu. În 1984, Aslavitalul a fost omologat și pentru copii, cu rezultate importante în tratarea deficiențelor nervoase.

Institutul, pacienții celebri și conflictul cu regimul comunist

Clinica Anei Aslan a devenit un loc de pelerinaj pentru personalități mondiale: Pablo Neruda, Salvador Dalí, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Indira Gandhi, Marlene Dietrich sau Jacqueline Kennedy s-au numărat printre pacienții săi. În același timp, invențiile sale aduceau statului român venituri estimate la 15–17 milioane de dolari anual.

Cu toate acestea, popularitatea sa a deranjat regimul comunist, în special pe Elena Ceaușescu. Ana Aslan a fost sancționată pentru refuzul de a percepe taxe bătrânilor abandonați internați în „Staționarul de lungă durată”, un cămin de bătrâni fondat de ea. I-au fost imputate sume uriașe, iar procesul cu autoritățile a durat șapte ani.

Ultimii ani și moștenirea unei legende

Ana Aslan a fost achitată abia în decembrie 1987, cu doar câteva luni înainte de moarte. A murit în 1988, la vârsta de 90 de ani, convinsă că nu bătrânețea, ci boala a fost cauza sfârșitului său. Dorința de a fi înmormântată creștinește i-a fost refuzată, iar funeraliile au avut loc în tăcere, la Cimitirul Bellu.

Moștenirea Anei Aslan rămâne însă vie. Prin descoperirile sale, prin institutul pe care l-a fondat și prin impactul global al cercetărilor sale, savantul român a demonstrat că știința, pasiunea și curajul pot schimba radical felul în care omenirea înțelege îmbătrânirea și longevitatea.

Citește și: Cine a fost Mina Minovici, doctorul care a fondat medicina legală românească și institutul care-i poartă astăzi numele