Numele lui Mina Minovici este sinonim cu începuturile medicinei legale românești, iar contribuțiile sale au rămas fundamentale pentru acest domeniu. Puțini știu însă detaliile parcursului său profesional, drumul anevoios pe care l-a străbătut pentru a deveni unul dintre cei mai importanți medici ai vremii.

Copilăria și formarea unui destin excepționalî

S-a născut la 30 aprilie 1858, la Brăila, într-o familie de aromâni. Deși provenea dintr-un mediu modest, dorința de a învăța și tenacitatea i-au marcat destinul. 

După ce a urmat cursurile școlii primare din orașul natal, a fost nevoit să renunțe la gimnaziu din cauza situației materiale dificile. Această piedică nu l-a oprit, dimpotrivă, l-a împins către un drum care avea să îi definească viitorul.

În 1874 se înscrie la Școala Superioară de Farmacie, înființată de marele reformator al medicinei românești, doctorul Carol Davila. Aici, tânărul Minovici a urmat atât cursuri teoretice, cât și stagii practice de lungă durată. 

Timp de trei ani a lucrat ca bursier intern, apoi a efectuat doi ani de practică la farmacia Petuzalis din Brăila. În 1878, la doar 20 de ani, a obținut certificatul de asistent în farmacie, primul pas important în cariera sa.

Un an mai târziu, sub îndrumarea lui Carol Davila, a fost numit preparator al cursului de chimie, iar prin concurs a obținut postul de farmacist al „Eforiei Spitalelor Civile”. 

Aceste experiențe i-au permis să-și continue studiile, iar în 1881 și-a luat licența în farmacie. Totuși, aspirațiile lui Minovici depășeau granițele acestui domeniu.

Pașii către medicină și specializarea la Paris

Atras de științele medicale, s-a înscris la Facultatea de Medicină, unde a îmbinat cursurile universitare cu munca de cercetare în laboratorul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie. Dorința de perfecționare l-a dus la Paris, unde a petrecut trei ani specializându-se în toxicologie și medicină legală.

Experiența pariziană a fost decisivă. Pe 7 iunie 1888 și-a susținut teza de doctorat intitulată „Étude medico-légale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx” („Studiu medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen și în laringe”).

Lucrarea a fost apreciată și i-a adus recunoaștere internațională, iar în același an a fost ales membru al Societății de Medicină Legală din Franța. Călirea intelectuală dobândită la Paris avea să îl transforme într-un pionier al medicinei legale în România.

Întoarcerea în țară și primele contribuții științifice

Întors la București, în 1890, a ocupat funcția de medic legist al Tribunalului Ilfov. Încă din perioada anterioară, în 1889, publicase o lucrare remarcabilă: „Diagnosticul medico-legal al rănirilor prin examenul hainelor”.

Textul oferea metode inedite pentru a diferenția omorul de sinucidere prin analiza hainelor victimei în cazurile de împușcare sau înjunghiere. Această cercetare era o premieră mondială și îl așeza pe Minovici în fruntea inovației medicale și juridice.

Activitatea sa se concentra pe clarificarea cazurilor controversate și pe dezvoltarea unor instrumente științifice care să asigure corectitudinea actului de justiție. Într-o vreme în care probele materiale erau adesea interpretate empiric, metoda lui Minovici aducea un suflu modern, bazat pe rigoare și experiment.

Înființarea institutului de medicină legală

Un moment istoric a avut loc la 20 decembrie 1892, când a fost inaugurată „Morga orașului”. Evenimentul s-a desfășurat în prezența primarului Pache Protopopescu și a ministrului justiției, Alexandru Marghiloman. Șase ani mai târziu, în 1898, instituția primea o nouă denumire: „Institutul de Medicină Legală”, fiind reorganizată de Mina Minovici.

Institutul era ultramodern pentru acea vreme. Dispunea de o sală de autopsie cu opt mese, un amfiteatru, săli pentru lucrări practice, o bibliotecă, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică și fotografie judiciară, precum și un muzeu creat chiar de Minovici. 

Toate aceste facilități transformau institutul într-un centru unic în sud-estul Europei, care punea România pe harta internațională a medicinei legale.

Prin Legea nr. 149/1930, Mina Minovici a fost numit director pe viață al „Institutului Medico-Legal Profesor dr. Mina Minovici”, recunoaștere a meritelor sale excepționale și a rolului său fondator.

Activitatea universitară și contribuțiile academice

Din 1897, Minovici a fost profesor suplinitor la Facultatea de Medicină din București, la catedra de medicină legală. În paralel, a continuat să își extindă aria de activitate, iar în 1912 a fost numit Director General al Serviciului Sanitar, coordonând activitatea medicală la nivel național.

La 15 iunie 1919 a devenit decan al Facultății de Medicină din București, funcție pe care a exercitat-o de trei ori între 1919 și 1930.

În această perioadă, a publicat lucrarea monumentală „Tratat complet de medicină legală”, în două volume însumând 2.072 de pagini. Considerată o operă de referință, cartea era rezultatul unei vieți întregi de observații, experimente și reflecții.

Prin rigoarea și complexitatea sa, tratatul a devenit un punct de reper pentru specialiștii din țară și din străinătate.

Recunoaștere internațională și ultimele clipe

Prestigiul său a depășit granițele României. În februarie 1932, a fost ales membru corespondent al Academiei de Medicină a Franței, iar cu această ocazie a primit Ordinul Legiunea de Onoare în grad de cavaler. Această distincție sublinia recunoașterea internațională a muncii sale.

Din păcate, bucuria consacrării a fost urmată de un sfârșit apropiat. La doar un an după pensionare, pe 25 aprilie 1933, Mina Minovici s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani.

Ultima sa dorință a fost una simplă, dar profundă, caracteristică unui om modest și devotat profesiei sale: „Oriunde voi muri, corpul meu să fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus în capelă. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o paradă. Voi fi transportat la cavoul meu din cimitirul Bellu cu dricul automobil. Soția mea, care dispune de corpul meu, este rugată să nu-mi calce ultima dorință.”

Moștenirea lui Mina Minovici

Astăzi, numele lui Mina Minovici rămâne legat indisolubil de medicina legală românească. Institutul de Medicină Legală din București, care îi poartă numele, este o instituție de prestigiu, recunoscută pentru activitatea sa științifică și juridică.

Prin activitatea sa de cercetare, prin cariera universitară și prin inițiativa de a înființa institutul, Minovici a pus bazele unui domeniu indispensabil justiției și sănătății publice. A fost un vizionar care a înțeles că progresul științei trebuie pus în slujba adevărului și a dreptății.

Viața sa, marcată de muncă neobosită și de pasiune pentru cunoaștere, rămâne o lecție de perseverență și de dedicare. Dacă astăzi medicina legală românească se bucură de recunoaștere, acest lucru i se datorează în mare măsură lui Mina Minovici, pionierul care a transformat un vis într-o realitate durabilă.

Citește și: Blestemul unui erou. Pașoptistul C.A. Rosetti și-a îngropat fetița de numai trei anișori în Cimitirul Bellu