Arcul de Triumf din București nu este doar un monument arhitectural impunător, ci și un simbol al istoriei naționale, al sacrificiului și al victoriei. Construit pentru a onora curajul și eroismul soldaților români din Primul Război Mondial și pentru a marca realizarea Marii Uniri din 1918, monumentul este astăzi un reper al identității românești. De-a lungul timpului, Arcul de Triumf a trecut prin mai multe transformări, reconstrucții și chiar momente de cenzură, însă și-a păstrat menirea de a aduce omagiu eroilor și de a aminti generațiilor viitoare importanța unității naționale. Inscripțiile și sculpturile care împodobesc monumentul sunt dovezi ale acestei misiuni, transmițând mesaje puternice despre credință, jertfă și dorința de libertate.

Primele arcuri de triumf din București

Tradiția arcurilor de triumf își are originea în Roma Antică, unde asemenea construcții marcau victoriile militare și glorificau armata. În București, primele arcuri de triumf au fost ridicate provizoriu pentru a sărbători evenimente istorice importante.

Astfel, încă din 1848, apoi în 1859, 1878, 1906 și 1918, au fost construite structuri temporare, din materiale ușor de manevrat, menite să marcheze momente precum obținerea independenței sau jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

În 1918, un arc a fost ridicat pentru sărbătorirea familiei regale la 1 decembrie. Totuși, toate aceste monumente au avut un caracter efemer și nu au rezistat trecerii timpului.

După Marea Unire, ideea unui arc permanent, care să reprezinte jertfa eroilor și împlinirea visului de secole al românilor, a devenit tot mai puternică.

De la un monument provizoriu la un simbol național

În 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria la Alba Iulia, s-a decis construirea unui arc de triumf în București. Din lipsa fondurilor, proiectul s-a materializat într-o variantă provizorie, realizată din lemn și ipsos.

Această soluție a stârnit critici dure. George Enescu, compozitorul național, i-a adresat primarului o scrisoare intitulată sugestiv „Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”. În doar câțiva ani, structura s-a deteriorat și devenise o ruină în mijlocul capitalei. Presiunea publică, dar și apelurile din presă, precum articolul „O datorie imperioasă” semnat de Mihai Mora în 1932, au convins autoritățile să inițieze un proiect definitiv.

Arhitectul Petre Antonescu, autor al primei variante, a fost însărcinat să ridice noul arc, de data aceasta folosind materiale durabile. Granitul de Deva și marmura de Rușchița au devenit baza monumentalității, iar sculpturile și basoreliefurile au fost create de artiști renumiți precum Constantin Baraschi, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea sau Costin Petrescu.

Monumentul a fost realizat și cu ajutorul contribuției populației: asociațiile veteranilor din Primul Război Mondial au strâns aproximativ 7 milioane de lei. Lucrările au durat un an și jumătate, iar noul Arc de Triumf a fost inaugurat la 1 decembrie 1936, exact la 18 ani de la unirea Transilvaniei cu România.

Cenzura și modificările din perioada comunistă

După instaurarea regimului comunist, Arcul de Triumf a fost „ajustat” pentru a se potrivi noii ideologii. Textele care aminteau de proclamările regelui Ferdinand I, inclusiv cea a intrării în război și cea de la încoronare, au fost înlăturate.

Medalionul care comemora victoria asupra regimului bolșevic din Ungaria a fost șters, iar efigiile regale au fost distruse și înlocuite cu flori de piatră. Monumentul și-a pierdut o parte din încărcătura istorică autentică, fiind supus unei reinterpretări politice.

Abia după Revoluția din 1989, Arcul de Triumf a fost restaurat și readus la semnificația sa inițială. Medalioanele cu chipurile Regelui Ferdinand și Reginei Maria au fost refăcute și reinstalate, iar monumentul a fost inclus în lista patrimoniului istoric.

Mesajele și inscripțiile de pe arcul de triumf

Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale Arcului de Triumf îl reprezintă inscripțiile, sculpturile și basoreliefurile care transmit mesaje puternice despre istoria României și idealul unității naționale.

Fațada nordică

Pe partea de sus se află mesajul care evocă încoronarea de la Alba Iulia și rolul regelui Ferdinand I:

„LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII FERDINAND I DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR ȘI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREȘTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA.”

Tot aici se află medalioanele „Bărbăția” (Ion Jalea) și „Credința” (Constantin Baraschi). Prima redă un războinic cu o sabie, cealaltă un tânăr cu o cruce.

Fațada sudică

Inițial, aici se aflau medalioanele cu portretele Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Distruse în perioada comunistă, ele au fost refăcute după 1989 și reamintesc astăzi de rolul fundamental al celor doi suverani în realizarea Marii Uniri.

Interiorul boltei

În interiorul arcului sunt gravate numele a doisprezece câmpuri de luptă unde armata română s-a remarcat: Cerna, Jiu-Olt, Dragoslavele, Neajlov, Oituz, Mărăști, Mărășești, Răzoare, Vrancea, Muncelu, Coșna și Budapesta.

Latura vestică

Aici se află un elogiu pentru oamenii de cultură și politicienii care au pregătit Unirea. Textul, semnat de regele Ferdinand, este o declarație solemnă despre unitatea românilor și dorința de continuitate a acestei realizări istorice.

Latura estică

Pe această parte se găsește un alt mesaj: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ”. Sub el, este amplasat un fragment din cuvântarea regelui Ferdinand la intrarea României în război, care vorbește despre misiunea de a împlini idealul unirii tuturor românilor.

Arcul de Triumf după 1989 și rolul său actual

Reabilitat după Revoluția din 1989, monumentul și-a recăpătat identitatea. Medalioanele regale au revenit la locul lor, iar inscripțiile și mesajele au fost puse în valoare. Arcul de Triumf a intrat oficial pe lista patrimoniului istoric și este astăzi un simbol incontestabil al unității românilor.

În prezent, monumentul este unul dintre cele mai vizitate obiective din București. Cu ocazia zilelor naționale, este deschis publicului, iar vizitatorii pot urca pe terasa superioară pentru a admira panorama orașului. Ceremoniile militare, paradele de 1 decembrie sau momentele comemorative întăresc legătura dintre monument și identitatea națională.

Arcul de Triumf din București este mult mai mult decât o construcție monumentală din granit. El reprezintă rezistența unui popor, memoria sacrificiului și triumful idealului de unitate. Inscripțiile gravate pe fațade, portretele regale, simbolurile eroice și fragmentele de discursuri regale alcătuiesc o adevărată lecție de istorie.

Ridicat cu eforturi mari, supus distrugerilor și cenzurii, dar restaurat și reabilitat, monumentul rămâne astăzi un martor al trecutului și un simbol al viitorului. Fiecare cuvânt săpat în piatră și fiecare medalion reprezintă o mărturie a luptei și a visului secular al românilor: România Mare, liberă și unită.