Biserica Sfântul Spiridon Nou, a doua cea mai mare biserică ortodoxă din București, a fost ctitorită acum 260 de ani de domnitorul Scarlat Ghica
By Bucharest Team
- Articole
În inima Bucureștiului, pe Calea Șerban Vodă, nu departe de Piața Unirii, se înalță una dintre cele mai impunătoare și mai încărcate de istorie biserici ale Capitalei: Biserica Sfântul Spiridon Nou. Lăcașul nu este doar un reper arhitectural și spiritual, ci și un martor al frământărilor politice, sociale și religioase care au traversat Țara Românească timp de peste două secole și jumătate. A doua cea mai mare biserică ortodoxă din București, după Catedrala Mântuirii Neamului, Sfântul Spiridon Nou îmbină monumentalitatea cu o poveste de rezistență, credință și continuitate.
Piatra de temelie și ctitoria domnească a lui Scarlat Ghica
Istoria bisericii este consemnată chiar de la intrare, prin piatra de pisanie, un adevărat certificat de naștere al edificiului. Textul, de o profundă încărcătură teologică și istorică, vorbește despre datoria fiecărui creștin de a zidi casa lui Dumnezeu pe pământ și despre evlavia domnitorului Țării Românești, Scarlat Ghica, fiul domnului Grigorie Ghica.
Dorind să mărească numele lui Dumnezeu, cel „în Treime închinat și slăvit”, Scarlat Ghica a hotărât să ridice din temelie un templu dedicat Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, cunoscut ca făcător de minuni.
Construcția a început în al doilea an al domniei sale, în 1767, și a fost finalizată în 1768, la 30 septembrie, în timpul celei de-a doua domnii. Pentru ca lăcașul să poată dăinui „în toată frumusețea și buna credință”, biserica a fost înzestrată ulterior cu fonduri și legate statornicești de către Alexandru Ghica, fiul lui Grigorie Ghica, considerat întâiul ctitor.
Astfel, Sfântul Spiridon Nou s-a născut ca o expresie a credinței domnești și a responsabilității față de viața spirituală a comunității.
De la mănăstire domnească la biserică monumentală
Pe locul actualei biserici a existat, până în anul 1852, o mănăstire domnească, despre care documentele păstrate oferă puține detalii. Această lipsă de informații nu face decât să sporească aura de mister a locului. Între anii 1852 și 1858, vechiul ansamblu monahal a fost înlocuit cu actuala construcție, mult mai amplă și mai ambițioasă din punct de vedere arhitectural.
Noua biserică a fost sfințită la 8 noiembrie 1860, marcând un moment important în viața religioasă a Bucureștiului. Dimensiunile sale impresionante au transformat-o rapid într-un reper urban major, iar rolul său liturgic și simbolic avea să crească în deceniile următoare.
O biserică încercată de cutremure și război
De-a lungul timpului, Biserica Sfântul Spiridon Nou a suferit numeroase stricăciuni, cauzate atât de dezastre naturale, cât și de evenimente istorice dramatice. Cutremurul din 1940 a afectat grav structura clădirii, iar bombardamentele din 1944, care au lovit puternic Bucureștiul, au provocat distrugeri suplimentare.
În perioada păstoririi ÎPS Justinian, au fost inițiate ample lucrări de restaurare, menite să salveze edificiul și să-i redea stabilitatea. După finalizarea acestora, în anul 1954, biserica a fost resfințită de ÎPS Justinian al României și de ÎPS Kiril al Bulgariei. Cu acest prilej, Sfântul Spiridon Nou a fost rânduit Paraclis Patriarhal, devenind locul unde se desfășoară evenimente de mare importanță pentru Biserica Ortodoxă Română, precum hirotonirea episcopilor vicari, intronizările, vizitele bisericești la nivel înalt și sfințirea Sfântului Mir.
Pericolul demolării și salvarea din perioada comunistă
Un nou capitol dificil din istoria bisericii s-a deschis după cutremurul din 1977, când edificiul a suferit din nou pagube importante. Situația a fost agravată de lucrările de construcție ale metroului bucureștean, care au afectat structura de rezistență a lăcașului. În acest context, regimul comunist a inclus biserica pe lista clădirilor ce urmau să fie demolate, în cadrul politicii de sistematizare urbană.
Sfântul Spiridon Nou a fost însă salvat, de această dată, prin intervenția ÎPS Teoctist, care fusese hirotonit chiar în această biserică la 5 martie 1950. Din inițiativa sa, lăcașul a fost reparat și înfrumusețat, iar sfințirea finală a avut loc în anul 1990, după căderea regimului comunist. Această salvare a transformat biserica într-un simbol al rezistenței spirituale în fața presiunilor ideologice.
Arhitectura eclectică și dimensiunile impresionante
Biserica Sfântul Spiridon Nou impresionează printr-un plan arhitectural deosebit, rar întâlnit în București. Edificiul are o turlă centrală și două turnuri masive în față, care îi conferă un aspect monumental. Dimensiunile sale sunt remarcabile: 41 de metri lungime, 14 metri lățime și 38 de metri înălțime, ceea ce explică statutul său de a doua cea mai mare biserică ortodoxă din Capitală.
Stilul arhitectural este eclectic-istorist, îmbinând armonios elemente neoromanice, neogotice și influențe ale artei moldovenești. Această combinație conferă construcției o identitate aparte, situată la granița dintre tradiție și modernitate, specifică secolului al XIX-lea.
Interiorul: artă, lumină și spiritualitate
Interiorul bisericii este la fel de impresionant ca exteriorul. Coloanele de marmură conferă spațiului un aer solemn și elegant, iar vitraliile colorate, realizate la Viena, atrag imediat privirea. Acestea înfățișează scene biblice și chipuri de sfinți, filtrând lumina într-un mod care creează o atmosferă profund contemplativă.
Pictura murală, realizată în 1862 de Gheorghe Tattarescu, este un alt element de mare valoare artistică. În aceste fresce se pot observa clar influențe ale Renașterii, atât în tratarea figurilor, cât și în compoziție și cromatică. Opera lui Tattarescu transformă interiorul bisericii într-un veritabil muzeu de artă religioasă, fără a-i diminua însă funcția liturgică.
Un monument istoric și un reper al Bucureștiului
Astăzi, Biserica Sfântul Spiridon Nou este clasată ca monument istoric, cu codul LMI B-II-m-A-19750, recunoaștere a valorii sale arhitecturale, artistice și istorice. Mai mult decât atât, ea rămâne un spațiu viu al credinței, unde trecutul și prezentul se întâlnesc constant.
Ctitorită de Scarlat Ghica în urmă cu 260 de ani, încercată de cutremure, războaie și regimuri ostile, biserica a supraviețuit tuturor vicisitudinilor. Astfel, Sfântul Spiridon Nou nu este doar o construcție impunătoare, ci un simbol al continuității spirituale a Bucureștiului și al legăturii profunde dintre istorie, artă și credință.
