Puțini bucureșteni știu astăzi că forma orașului în care trăiesc, marile sale axe și multe dintre clădirile-simbol ale centrului istoric se leagă de viziunea unui singur om. Numele lui este Alexandru Orăscu, iar contribuția sa la modernizarea Capitalei și la profesionalizarea arhitecturii românești este fundamentală. Considerat primul arhitect român cu studii superioare de specialitate, Orăscu a fost nu doar un creator de clădiri, ci și un vizionar al orașului, un profesor dedicat și un om implicat în viața publică. Într-o epocă în care Bucureștiul încă păstra aerul balcanic al ulițelor neregulate și al mahalalelor dezordonate, Alexandru Orăscu a îndrăznit să gândească sistematic dezvoltarea urbană. El este autorul primei hărți moderne a Capitalei și al unui plan urbanistic care avea să influențeze decisiv evoluția orașului. Povestea sa este, de fapt, povestea transformării Bucureștiului dintr-un târg oriental într-o capitală europeană.

Formarea primului arhitect român cu studii superioare

Alexandru Orăscu s-a născut în 1817, la București, într-o perioadă în care Țara Românească se afla într-un proces lent, dar constant, de modernizare. Educația sa a început la Colegiul Sfântul Sava, una dintre cele mai importante instituții de învățământ ale vremii, pe care a absolvit-o în 1837. Această etapă a fost esențială pentru formarea sa intelectuală, oferindu-i baza teoretică necesară pentru a-și continua studiile în străinătate.

Dornic să aprofundeze domeniul construcțiilor, Orăscu a plecat în Germania, unde a urmat cursurile unei școli tehnice de profil. Ulterior, și-a completat pregătirea la Academia de Arte Frumoase din Berlin, un centru de excelență în domeniul arhitecturii și artelor plastice. Experiența occidentală i-a oferit contactul direct cu principiile urbanismului modern, cu rigoarea planificării și cu noile curente arhitecturale europene. La întoarcerea în țară, el nu a venit doar cu o diplomă, ci cu o viziune coerentă asupra modului în care ar trebui să arate un oraș modern.

Într-un context în care meseria de arhitect nu era încă bine definită în spațiul românesc, Orăscu a deschis drumuri. A fost primul român care a adus o formare academică solidă în arhitectură și a aplicat-o sistematic în proiectele sale, devenind un reper pentru generațiile următoare.

Planul Orăscu și prima hartă modernă a Bucureștiului

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Alexandru Orăscu rămâne elaborarea unui plan urbanistic pentru București, cunoscut sub numele de „Planul Orăscu”. Într-o epocă în care orașul crescuse haotic, fără reguli clare de aliniament sau sistematizare, acest plan a reprezentat un moment de cotitură.

Orăscu a realizat prima hartă coerentă și modernă a Capitalei, un instrument indispensabil pentru orice intervenție urbană serioasă. Harta și planul său nu erau simple desene tehnice, ci expresia unei concepții unitare despre dezvoltarea orașului. El a stabilit direcțiile de extindere, a propus aliniamente și a gândit structura principalelor artere de circulație.

Un element esențial al Planului Orăscu a fost definirea axei nord-sud, care avea să devină una dintre coloanele vertebrale ale Bucureștiului. Această axă a organizat spațiul urban și a permis o dezvoltare mai coerentă a zonei centrale. Prin viziunea sa, centrul orașului a fost conceput ca un spațiu cu funcțiuni clar delimitate: instituții administrative, clădiri cu destinație comercială și zone dedicate divertismentului.

Implementarea planului a influențat profund identitatea urbană a Capitalei. Deși nu toate propunerile au fost puse în practică imediat, principiile stabilite de Orăscu au ghidat dezvoltarea ulterioară a orașului. Bucureștiul modern, cu bulevarde largi și instituții amplasate strategic, poartă amprenta acestei gândiri vizionare.

Clădiri emblematice care au modelat orașele României

Activitatea lui Alexandru Orăscu nu s-a limitat la planificarea urbană. El a fost și autorul unor clădiri care au devenit repere ale patrimoniului arhitectural românesc. Printre acestea se numără Palatul Universității din București, cunoscut astăzi drept clădirea centrală a Universitatea din București.

Construcția Universității a reprezentat un pas important în afirmarea identității academice a Capitalei. Clădirea, amplasată într-un punct strategic al orașului, a contribuit la configurarea centrului civic și cultural al Bucureștiului. Prin proporțiile sale echilibrate și stilul sobru, edificiul reflectă influențele occidentale asimilate de Orăscu în perioada studiilor sale.

Un alt proiect important a fost Grand Hotel du Boulevard, una dintre cele mai elegante construcții ale Bucureștiului de secol XIX. Hotelul a devenit rapid un loc de întâlnire al elitei, un spațiu al vieții mondene și al schimburilor culturale. Prin acest proiect, Orăscu a demonstrat că arhitectura poate susține nu doar funcționalitatea, ci și prestigiul social al orașului.

Contribuția sa nu s-a limitat la Capitală. La Iași, el a fost implicat în proiectarea Catedrala Mitropolitană din Iași, unul dintre cele mai importante edificii religioase din România. Monumentalitatea catedralei și echilibrul proporțiilor sale ilustrează maturitatea artistică a arhitectului și capacitatea sa de a adapta stilurile occidentale la specificul local.

Prin aceste lucrări, Alexandru Orăscu a contribuit decisiv la definirea imaginii urbane a mai multor orașe românești. Clădirile sale nu sunt doar construcții funcționale, ci repere identitare, spații care au modelat viața socială și culturală a comunităților.

Profesor, formator și lider în educație

Pe lângă activitatea de proiectare, Orăscu a avut un rol major în formarea noilor generații de specialiști. A predat geometrie descriptivă și arhitectură la instituții de învățământ din București, contribuind la structurarea unui învățământ tehnic și artistic modern.

Într-o perioadă în care România avea nevoie de profesioniști bine pregătiți pentru a susține procesul de modernizare, Orăscu a înțeles importanța educației. Prin rigoarea sa academică și prin experiența acumulată în străinătate, el a transmis studenților nu doar cunoștințe tehnice, ci și o anumită etică a profesiei. Arhitectura, în viziunea sa, era o îmbinare între știință și artă, între calcul și sensibilitate estetică.

Influența sa s-a resimțit în carierele multor arhitecți și ingineri formați sub îndrumarea sa. Astfel, impactul lui Orăscu nu se limitează la propriile sale clădiri sau planuri urbanistice, ci se extinde asupra întregii generații care i-a urmat și care a continuat procesul de modernizare a orașelor românești.

Implicarea în viața publică și moștenirea lăsată

Alexandru Orăscu nu a fost doar arhitect și profesor, ci și un om implicat în viața politică. A ocupat funcția de senator și, pentru o perioadă scurtă, pe cea de ministru al Instrucțiunii Publice. În aceste poziții, a susținut dezvoltarea învățământului și consolidarea instituțiilor statului modern.

Implicarea sa în administrație a fost o continuare firească a preocupărilor sale pentru educație și organizare. Pentru Orăscu, modernizarea nu însemna doar construirea de clădiri noi, ci și consolidarea cadrului instituțional care să susțină progresul societății. El a înțeles că arhitectura și urbanismul sunt strâns legate de politicile publice și de viziunea asupra viitorului unei națiuni.

Moartea sa, în 1894, a marcat sfârșitul unei vieți dedicate artei și științei construcțiilor. Totuși, moștenirea lui Alexandru Orăscu rămâne vie. Bucureștiul contemporan, cu structura sa urbană coerentă și cu edificiile sale emblematice, poartă amprenta gândirii sale.

Povestea arhitectului care a creat prima hartă modernă a Capitalei este, în esență, povestea unui vizionar. Alexandru Orăscu a reușit să aducă în spațiul românesc rigoarea și modernitatea Occidentului, adaptându-le la realitățile locale. Prin planurile sale, prin clădirile pe care le-a proiectat și prin generațiile de studenți pe care le-a format, el a contribuit decisiv la transformarea Bucureștiului într-o capitală europeană.

Astăzi, când privim orașul și ne plimbăm pe bulevardele sale sau admirăm clădirile istorice din centru, rareori ne gândim la omul din spatele acestei viziuni. Și totuși, fără Alexandru Orăscu, Bucureștiul ar fi arătat cu totul altfel.

Citește și: Istoria Bisericii Sărindar, lăcașul în care s-a cununat fostul premier român Mihail Kogălniceanu