Bucureștiul, capitala României – țară membră a Uniunii Europene de mai bine de 15 ani, încă nu se poate lăuda ca fiind un oraș care respectă persoanele cu dizabilități. Capitala se confruntă cu numeroase provocări în ceea ce privește integrarea persoanelor mai puțin norocoase, cărora dizabilitățile le îngrădesc accesul la o viață normală.

Deși orașul a făcut progrese în ceea ce privește adaptarea infrastructurii și conștientizarea, există încă multe bariere și obstacole care împiedică persoanele cu dizabilități să se bucure de toate aspectele vieții în oraș.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în București este accesibilitatea redusă a infrastructurii publice. Multe trotuare sunt înguste și pline de obstacole, iar rampele pentru accesul în clădiri sau în mijloacele de transport în comun sunt rareori prezente sau funcționale și asta pentru că, deși ele există, sunt imposibil de utilizat (datorită poziționării sau a înclinației). Această lipsă de accesibilitate face ca deplasarea în oraș să fie extrem de dificilă și uneori imposibilă, pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Nici industria ospitalității și a turismului nu sunt adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități. Puține hoteluri, restaurante și obiective turistice oferă facilități accesibile sau personal instruit pentru a asigura o experiență plăcută pentru toți oaspeții lor, iar acest lucru poate descuraja persoanele cu dizabilități să exploreze și să se bucure de viața culturală și socială a orașului.

În ceea ce privește segmentul educațional, accesul elevilor cu dizabilităţi (fizic sau mental) la educaţie este presărat cu numeroase obstacole, printre care: atitudinile negative ale directorilor de şcoală, ale profesorilor, lipsa materialelor adecvate de învăţare şi a metodelor de lucru, lipsa mijloacelor de acces corespunzător dizabilităţii lor și lipsa serviciilor de suport (consiliere, orientare școlară și profesională etc).

În plus, se resimte acut lipsa conștientizării și a educației în rândul publicului, lucru care poate contribui la discriminarea și excluziunea persoanelor cu dizabilități. Stereotipurile și prejudecățile asociate cu dizabilitatea pot duce la marginalizare și la izolare socială, afectând calitatea vieții și șansele de integrare în comunitate a persoanelor mai puțin norocoase. 

În ciuda eforturilor sporite ale organizațiilor non-guvernamentale și ale unor instituții publice pentru a promova drepturile și interesele persoanelor cu dizabilități, există încă mult de făcut în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de trai și a accesului la servicii pentru aceste persoane în București.

Pentru a aborda aceste probleme, este necesară o colaborare mai strânsă între autorități, instituții publice, organizații non-guvernamentale și comunitatea în ansamblu. Îmbunătățirea infrastructurii publice, promovarea conștientizării și educației în rândul publicului, precum și consolidarea drepturilor și accesului la servicii pentru persoanele cu dizabilități sunt toate aspecte esențiale pentru a crea un București cu adevărat prietenos și incluziv pentru toți locuitorii săi.

 Citește și Da sau nu? De ce să trăiești și de ce să nu trăiești în București