Ascunsă în spatele Pieței Romane, într-o zonă în care zgomotul și agitația orașului par să nu se mai sfârșească, se află una dintre cele mai spectaculoase reședințe ridicate în București la începutul secolului XX: Casa Assan. Construită în 1914, această clădire, asemănătoare unui mic palat franțuzesc, a fost comandată de Bazil Assan, descendentul uneia dintre cele mai influente familii de industriași ai vremii. Poveștile ei adună laolaltă eleganța arhitecturii, rafinamentul interior, dar și istoria unei familii care a pus umărul la modernizarea Bucureștiului și a României.

C capodoperă arhitecturală semnată de ion d. berindey

Casa Assan este creația arhitectului Ion D. Berindey, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți români ai începutului de secol XX. Absolvent al prestigioasei „École des Beaux-Arts” din Paris și fiu al lui Dimitrie Berindey – primul arhitect român care a studiat la Paris – Ion D. Berindey a marcat Bucureștiul cu lucrări impresionante, printre care Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei (cunoscut azi drept Casa Enescu) sau Casa Florescu.

Stilul său era profund influențat de arhitectura Ludovic al XV-lea, cu accente decorative rafinate și elemente spectaculoase. Asemănările dintre Casa Assan și Palatul Cantacuzino sunt evidente, mai ales la intrările monumentale și la folosirea fierului forjat în detalii.

Construcția se întinde pe trei niveluri – demisol, parter și etaj – și impresionează prin simetrie, dar și prin câteva elemente surprinzătoare, cum ar fi turnulețul din partea stângă, acoperit cu o cupolă rotundă. 

Intrarea principală este marcată de o poartă masivă din fier, în spatele căreia se deschide o curte generoasă cu grădină, grajduri și garaje, completând imaginea unei reședințe aristocratice.

Nu mai puțin spectaculoasă este intrarea din spate, considerată de mulți chiar mai elegantă decât cea dinspre piața Lahovary. Cele două scări în spirală, balustradele din fier forjat și fântâna decorativă dau acestei zone un aer romantic, ce amintește de castelele franceze.

Interioare luxoase și săli tematice

Interiorul Casei Assan este la fel de impresionant ca fațada. Fiecare încăpere a fost gândită să aibă o personalitate distinctă, după modelul caselor nobiliare franceze. La parter, vizitatorii descopereau cinci saloane elegante, fiecare purtând un nume inspirat din decor sau din funcționalitate.

Se remarcă Salonul Oglinzilor și al Candelabrelor, unde pereții erau acoperiți integral cu oglinzi încadrate în rame de bronz, iar luminile candelabrelor se reflectau feeric. Sala de Șah era destinată oaspeților pasionați de jocuri de strategie, în timp ce Sala Consiliu găzduia întâlniri oficiale. 

Sala Edison impresiona prin lampa electrică originală și prin candelabrul spectaculos, în vreme ce Sala Zodiac fascina prin vitraliul său de mari dimensiuni, care proiecta semnele zodiacale pe podea atunci când lumina soarelui pătrundea prin sticlă.

Holul principal este luminat de un vitraliu în formă de coadă de păun, iar peste tot se regăsesc oglinzi, statuete de bronz, tablouri în ulei și mobilier masiv din lemn sau tapițat cu materiale de lux, precum Alcantara. În spatele locuinței, sera cu vitralii dovedea apartenența familiei Assan la elita europeană, fiind un lux accesibil doar marilor aristocrați ai vremii.

Familia Assan – pionierii industrializării româniei

Povestea Casei Assan nu poate fi înțeleasă fără a vorbi despre familia care a ridicat-o. Originile prosperității acestei familii se leagă de George Assan, patriarhul, care a sosit la București în prima jumătate a secolului XIX. În 1849, împreună cu Ioan Martinovici, el a deschis o băcănie ce comercializa exclusiv produse de lux aduse din străinătate, lucru rar în acea vreme.

Succesul a fost rapid, iar în 1853 George Assan a pus bazele unui proiect revoluționar: Moara lui Assan, ridicată pe malul lacului Colentina. Aceasta a fost prima instalație industrială din România acționată de o mașină cu aburi, adusă din Viena. Evenimentul este considerat astăzi începutul industrializării urbane în România.

Importanța morii nu a fost doar economică, ci și urbanistică: ea a determinat declinul morilor pe apă de pe Dâmbovița, care provocau inundații repetate. Timp de aproape un secol și jumătate, Moara lui Assan a asigurat pâinea pentru o mare parte din populația Bucureștiului, intrând definitiv în istoria orașului.

Bazil Assan – industriaș, aventurier și vizionar

Fiul cel mare al lui George Assan, Bazil, este cel care a dorit ridicarea palatului de pe piața Lahovary. Născut în 1860, el a studiat la școli prestigioase din Liège (Belgia) și Montreux (Elveția), îmbinând rigoarea educației occidentale cu spiritul antreprenorial moștenit din familie.

Bazil a dus mai departe afacerile tatălui său, modernizând moara și construind două unități noi. În plus, a ridicat o fabrică de săpun, o fabrică de vopseluri și, în 1907, un siloz uriaș capabil să depoziteze 700 de vagoane de grâu. Cu înălțimea de 41 de metri, acesta se număra printre cele mai impunătoare construcții industriale din București. Tot lui i se datorează și prima fabrică de uleiuri comestibile din porumb din România, inspirată din modelul american.

Dar Bazil Assan nu a rămas în istorie doar ca industriaș, ci și ca aventurier de talie internațională. Între decembrie 1897 și primăvara lui 1898, a devenit primul român care a făcut înconjurul lumii. Călătoria, desfășurată pe ruta Istanbul, Cairo, Ceylon, Beijing, Tokyo, SUA și Pacific, a durat cinci luni și l-a transformat într-un personaj fascinant. În plus, Assan a intrat în istoria tehnică a României ca proprietarul primului automobil înmatriculat oficial: un Panhard belgian de 15 cai putere, cu numărul B-1.

Casa Assan astăzi – de la reședință privată la casă a oamenilor de știință

Destinul Casei Assan a fost mai blând decât al multor alte clădiri aristocratice din București, rase de pe fața pământului în perioada comunistă. După naționalizare, imobilul a intrat în patrimoniul Academiei Române și a fost transformat în Casa Oamenilor de Știință, un spațiu dedicat întâlnirilor, conferințelor și evenimentelor culturale.

Astăzi, clădirea continuă să impresioneze prin frumusețea sa. Grădina a fost transformată într-un spațiu de relaxare și socializare, unde funcționează un restaurant al Academiei Române, cu terasă deschisă în lunile calde. Interiorul păstrează mare parte din mobilierul și decorațiunile originale, oferind vizitatorilor șansa de a păși în atmosfera rafinată de la începutul secolului XX.

Casa Assan nu este doar un monument istoric, ci și un simbol al spiritului vizionar al familiei care a ridicat-o. Ea amintește de o epocă în care Bucureștiul își contura identitatea modernă și aspira să devină un oraș european.

Moștenirea unei familii și a unui stil de viață

Povestea Casei Assan îmbină armonios arhitectura de inspirație franceză cu istoria unei familii de antreprenori și exploratori. Ea ne vorbește despre începuturile industrializării României, despre curajul unui om care a îndrăznit să străbată lumea și despre rafinamentul unei epoci în care cultura și eleganța se întâlneau cu spiritul întreprinzător.

Astăzi, Casa Assan rămâne un reper arhitectonic și istoric, o fereastră spre trecutul unei Capitale care își caută în continuare echilibrul între modernitate și tradiție. Mai mult decât un simplu palat urban, această clădire este dovada vie că Bucureștiul a avut și are resurse pentru a fi un oraș al elitelor, al oamenilor vizionari și al marilor povești.

Citește și: Moara lui Assan – de la groază și fascinație, la paragină. Povestea impresionantă a clădirii care a dat startul industrializării Bucureștiului