La câteva minute de mers pe jos de Ateneul Român, la intersecția străzii C. A. Rosetti cu strada Nicolae Golescu, se păstrează una dintre reședințele neoromânești reprezentative ale centrului Bucureștiului. Casa Zottu, aflată la numărul 7, a fost construită în 1909 pentru generalul Vasile Zottu, o figură importantă, dar controversată, a Armatei Române din perioada Primului Război Mondial.

Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-B-18827. Dincolo de arhitectura sa, casa este legată de un episod dramatic: la 12 noiembrie 1916, generalul Vasile Zottu și-a luat viața aici. Motivele gestului nu au fost clarificate, iar acuzațiile de trădare vehiculate în epocă nu au fost demonstrate.

O reședință construită în 1909 pentru generalul Vasile Zottu

Casa a fost ridicată pe un teren care aparținuse, în secolul al XIX-lea, familiei Rosetti și care a trecut ulterior prin proprietatea mai multor generații ale familiei Mitilineu. Pe parcelă existase cel puțin o construcție anterioară, înainte ca generalul Zottu să comande noua reședință.

Cercetările istoricului de artă Oana Marinache, publicate de Asociația Istoria Artei, arată că proiectul din 1909 a fost semnat de August Reisz, arhitect care lucra în cadrul Ministerului de Război. Antreprenorul construcției inițiale a fost arhitectul Carol Ingor.

Această precizare este importantă deoarece alte articole îl menționează pe italianul Josef Piantini drept executant al întregii case. Documentele de arhivă indică însă că Piantini a intervenit abia în 1913, când proprietatea a fost extinsă spre strada Nicolae Golescu.

Vasile Zottu avea atunci o carieră militară îndelungată. Potrivit prezentării publicate de Cercul Militar Național, el participase la Războiul de Independență din 1877–1878, fiind ofițer de geniu, și ajunsese general de divizie, în 1911. A comandat Corpul 2 Armată și a ocupat funcții importante în conducerea armatei.

Neoromânesc oriental și simboluri militare, pe fațadă

Casa Zottu aparține unei direcții orientale a stilului neoromânesc, răspândită în București la începutul secolului al XX-lea. Compoziția sa este pusă în valoare de amplasarea pe colț, care îi permite clădirii să se deschidă către ambele străzi.

Fațada clădirii s-a păstrat aproape identic până în zilele noastre (Sursa foto: Asociația Istoria Artei)

Fațadele sunt animate de bovindouri, mici cupole, arce în acoladă, ornamente vegetale și brâuri cu motiv de funie răsucită. Aceste elemente trimit la repertoriul arhitecturii tradiționale și la influențe orientale reinterpretate într-o formulă urbană. În lipsa unei explicații documentare lăsate de arhitect, motivului funiei nu îi poate fi atribuit cu certitudine un înțeles precum „infinitul” sau „cosmosul”.

Pe fațadă apar și elemente decorative cu caracter militar. Acestea nu au doar un rol ornamental, ci indică profesia și statutul proprietarului. Oana Marinache observă că proiectul lui August Reisz a fost influențat de formula neoromânească promovată de arhitectul Ion N. Socolescu, vizibilă și la alte reședințe bucureștene ale perioadei.

Interiorul a trecut prin mai multe transformări, însă casa și-a păstrat o parte dintre elementele de epocă. Actualul anunț imobiliar pentru două dintre apartamente menționează, de exemplu, existența unor sobe originale din porțelan de Meissen. Informația provine din prezentarea comercială a proprietății și nu dintr-un studiu oficial de inventariere a componentelor artistice.

Moartea generalului și acuzațiile care nu au fost demonstrate

În august 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, Vasile Zottu a fost numit, în mod oficial, șef al Marelui Cartier General. Sursele istorice arată, însă, că o parte importantă a atribuțiilor operative era îndeplinită de generalul Dumitru Iliescu.

Vasile Zottu (1853–1916), om politic și general român, 1917. Artist: necunoscut Vasile Zottu (1853–1916), om politic și general român, 1917. Imagine din seria de cartonașe de colecție „Allied Army Leaders”, inclusă în pachetele de țigări Will’s, 1917. Sursa foto: Profimedia

Primele luni ale campaniei militare au fost marcate de înfrângeri grave, între care dezastrul de la Turtucaia. În acest context au apărut suspiciuni și acuzații la adresa mai multor ofițeri și oameni politici. Numele lui Zottu ar fi fost asociat așa-numitei „liste Günther”, legată de persoane despre care se bănuia că ar fi colaborat cu Puterile Centrale.

La 12 noiembrie 1916, generalul s-a sinucis în reședința sa de pe strada C. A. Rosetti. Nu a lăsat un bilet prin care să-și explice gestul. Sunt enumerate mai multe ipoteze: starea precară de sănătate, depresia, impactul eșecurilor militare sau teama că suspiciunile formulate împotriva sa ar putea deveni publice.

Niciuna dintre aceste explicații nu a fost demonstrată definitiv. Mai ales, nu există o probă concludentă că Vasile Zottu ar fi fost spion sau că ar fi comis o faptă de trădare. De aceea, afirmația că generalul s-a sinucis „din onoare” sau în urma dovedirii unei trădări trebuie tratată ca interpretare, nu ca fapt istoric stabilit.

Extinderile casei și blocul care nu a mai fost construit

În 1913, reședința a fost extinsă spre strada Nicolae Golescu. Lucrările conduse de antreprenorul italian Josef Piantini au inclus un garaj și un apartament destinat șoferului. Existența unui asemenea ansamblu arată nivelul ridicat de confort al proprietății într-o perioadă în care automobilul era încă un obiect rar în București.

Alte intervenții au avut loc în 1923 și 1924 la corpurile de clădire de pe strada Nicolae Golescu. Arhitectului Jean Grefu îi este atribuit proiectul unei scări noi, adăugată în 1924. Sursele mai consemnează că diplomatul și omul politic Trandafir Djuvara a locuit temporar aici în toamna anului 1920.

În 1939, Ana Zottu a comandat arhitectului Sady Herivan un proiect radical: înlocuirea casei cu un imobil de raport cu șapte etaje și mansardă. Proiectul nu s-a materializat, în contextul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Casa a supraviețuit astfel unei perioade în care numeroase reședințe din centrul Capitalei au fost demolate pentru a face loc blocurilor moderne.

Ce se întâmplă astăzi în Casa Zottu

Clădirea are în prezent o utilizare mixtă. Adresa de pe strada C. A. Rosetti nr. 7 figurează în evidențele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România ca sediu al unui birou notarial.

La data documentării acestui articol, pe site-ul agenției Regatta era activ un anunț pentru vânzarea a două apartamente din vilă, cu o suprafață totală declarată de 180 de metri pătrați. Prețul cerut pentru cele două unități era de 790.000 de euro. Fiind vorba despre un anunț comercial, disponibilitatea și prețul se pot modifica.

Statutul de monument istoric al Casei Zottu poate fi verificat în Lista Monumentelor Istorice publicată de Direcția pentru Cultură a Municipiului București. Imobilul este clasat ca monument de categoria B, de interes local.

CITEȘTE ȘI:

8 hanuri dispărute ale Bucureștiului și clădirile care le-au luat locul

Ce spun clădirile abandonate despre București – o istorie în ruină și rezistență

Casa Zottu rămâne valoroasă atât prin arhitectura sa, cât și prin documentele și evenimentele asociate ei. Este o mărturie despre locuințele elitei militare de la începutul secolului XX, despre transformările centrului Bucureștiului și despre un episod din istoria Primului Război Mondial ale cărui împrejurări nu au fost nici până astăzi pe deplin lămurite.