În București, apartamentul nu e doar un acoperiș. E o declarație de stil de viață. Poate chiar mai mult: e un fel de buletin social, un mod de a spune cine ești, fără să deschizi gura.

Dacă locuiești într-un bloc vechi, mai ales din cele ridicate înainte de ’89, spui de fapt că ești ancorat într-o poveste lungă. Coridoarele miros încă a var lavabil, liftul scârțâie ca o poezie mecanică, iar pereții subțiri fac din viața ta un reality-show gratuit pentru vecini. Dar în spatele acestui decor, există un avantaj greu de negat: poziția. Ești aproape de tot, ai metrou, ai piață, ai cafeneaua aia mică și obscură la parter. Ai un oraș viu la ușă. Alegerea ta spune că preferi aglomerația autentică în locul confortului steril. Că îți place să simți pulsul străzii chiar și atunci când vrei doar să dormi.

Dacă stai într-un complex nou, mesajul e altul. Ai ales liniștea cu barieră, locul de parcare numerotat, gardul care îți apără iluzia de ordine. Apartamentul miroase a rigips proaspăt, vecinii îți dau „bună ziua” mai degrabă din politețe decât din obișnuință, iar magazinele din jur sunt toate la parterul blocului. Confortul e evident: spații mari, prize peste tot, lifturi care chiar funcționează. Dar și izolarea e evidentă. Acolo, orașul parcă rămâne dincolo de poarta complexului. Alegerea asta spune că vrei control, că ți-ai cumpărat liniștea la metru pătrat și că îți dorești să trăiești în București fără să fii complet în București.

Blocul vechi vine cu fantomele lui: vecina care știe tot, scara care miroase mereu a mâncare, cutiile poștale ruginite. Complexul nou vine cu propriile obsesii: aplicații pentru întreținere, ședințe de asociație cu prezentări PowerPoint, grupuri de WhatsApp unde se discută despre „cine a lăsat gunoiul lângă ghena digitalizată”.

Nici una dintre alegeri nu e neutră. Blocul vechi spune: „Îmi asum haosul, mă hrănesc din el, mă adaptez.” Complexul nou spune: „Îmi construiesc o insulă, am nevoie de reguli, îmi cumpăr distanța față de oraș.”

În București, apartamentul tău e o oglindă. Și poate că diferența reală nu e între vechi și nou, ci între cum vezi tu orașul: ca pe o provocare pe care o îmbrățișezi sau ca pe un risc de care vrei să te protejezi.

Citește și Ce spune despre tine felul în care te enervezi în traficul din București