În fiecare an, la 1 martie, românii celebrează Mărțișorul, una dintre cele mai iubite sărbători dedicate primăverii. Acest obicei este considerat de mulți cercetători o tradiție profund românească, deși există și opinii potrivit cărora popoarele vecine au adoptat ulterior simbolul datorită frumuseții sale. Mărțișorul marchează începutul unui nou ciclu al naturii și reprezintă renașterea vieții după lunile reci ale iernii. În vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi a anului. În această perioadă era celebrată sărbătoarea Matronalia, dedicată zeului Marte, protector al războiului, dar și al agriculturii și al primăverii. Astfel, încă din Antichitate, începutul lunii martie era asociat cu forțele naturii și cu ideea de regenerare.

Originea și semnificația mărțișorului

Tradiția mărțișorului este extrem de veche. Dovezi arheologice descoperite la Schela Cladovei, în județul Mehedinți, indică existența unor coliere formate din pietricele colorate în alb și roșu, datate de aproximativ opt mii de ani. Aceste obiecte sugerează că simbolistica celor două culori era cunoscută încă din epoca preistorică. 

La începuturile sale, mărțișorul avea forma unei monede perforate, realizate din aur, argint sau metal obișnuit, prinsă de un fir împletit din două culori. Uneori firul era alb și negru, alteori alb și roșu. Moneda reflecta statutul social al purtătorului, în timp ce culorile simbolizau ciclurile naturii.

Albul era asociat luminii, purității și renașterii naturii, în timp ce negrul sau roșul sugerau iarna, respectiv viața și energia. În timp, firul negru a fost înlocuit aproape complet de roșu, iar combinația alb-roșu a devenit cea mai cunoscută formă a mărțișorului.

Strămoșii noștri purtau aceste talismane la mână sau la piept pentru a se proteja de rele și pentru a atrage norocul. În special fetele tinere considerau mărțișorul un obiect magic care le aducea frumusețe și sănătate. În epoca dacică, aceste simboluri erau considerate amulete solare menite să aducă fertilitate și prosperitate.

După ce natura începea să înflorească, mărțișoarele erau agățate de ramurile pomilor. Se credea că astfel norocul era transmis copacului și, implicit, gospodăriei.

De-a lungul secolelor, semnificația mărțișorului s-a schimbat. Dintr-un talisman protector, el a devenit un simbol al afecțiunii și al dragostei. Astăzi este oferit persoanelor dragi ca semn al prețuirii.

Șnurul bicolor este interpretat și ca simbol al echilibrului dintre contrastele universului: zi și noapte, viață și moarte, sănătate și boală sau iarnă și primăvară.

Legenda zmeului care a răpit Soarele

Una dintre cele mai frumoase povești legate de mărțișor vorbește despre lupta unui tânăr viteaz pentru salvarea Soarelui.

Legenda spune că Soarele coborâse pe Pământ sub forma unui băiat frumos. Fascinat de strălucirea lui, un zmeu l-a răpit și l-a închis într-o fortăreață întunecată. Odată cu dispariția Soarelui, lumea a fost cuprinsă de tristețe: păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar oamenii nu mai aveau puterea să se bucure.

Un tânăr curajos, numit Mărțișor, s-a hotărât să pornească în căutarea Soarelui. Oamenii i-au oferit ajutorul lor simbolic, dăruindu-i putere și încurajare. Drumul lui a durat trei anotimpuri – vara, toamna și iarna – până când a ajuns la castelul zmeului.

Lupta dintre cei doi a fost lungă și grea. După multe zile de încleștare, tânărul a reușit să-l învingă pe zmeu și să elibereze Soarele. Acesta s-a ridicat din nou pe cer, readucând lumina și căldura.

Deși lumea s-a bucurat de revenirea primăverii, eroul nu a mai apucat să vadă natura înflorind. Rănile suferite în luptă i-au fost fatale, iar sângele său s-a scurs pe zăpadă. Pe măsură ce aceasta s-a topit, au apărut ghioceii, primele flori ale primăverii.

De atunci, oamenii împletesc șnururi roșii și albe în amintirea viteazului. Roșul simbolizează sângele și sacrificiul, iar albul reprezintă puritatea ghiocelului.

Povestea Babei Dochia și zilele Babelor

O altă legendă celebră este cea a Babei Dochia, personaj mitologic care simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară.

Se spune că Baba Dochia era o femeie aspră, care își supunea nurorile la încercări dificile. Într-o zi, le-a poruncit să spele lână neagră până când aceasta avea să devină albă. Fetele au încercat zadarnic, iar disperarea le-a făcut să izbucnească în plâns.

Un drumeț pe nume Mărțișor le-a întâlnit și le-a oferit câțiva ghiocei, sfătuindu-le să-i ducă acasă. Baba Dochia, văzând florile, a crezut că primăvara sosise deja și s-a grăbit să plece cu oile la munte.

Pentru că vremea era încă rece, ea a luat cu sine nouă cojoace. Pe măsură ce urca, vremea părea să se încălzească, iar Dochia a început să-și lepede rând pe rând cojoacele. Curând însă, frigul s-a întors brusc, iar viscolul a acoperit totul.

Baba Dochia și turma ei au înghețat și s-au transformat în stânci. Tradiția spune că formațiunile stâncoase din Munții Ceahlău sunt chiar „oile Babei Dochia”.

Primele nouă zile ale lunii martie sunt cunoscute drept Zilele Babelor și simbolizează urcușul Dochiei pe munte. Fiecare femeie își alege o zi, iar vremea din acea zi arată cum îi va merge în anul respectiv.

Lupta simbolică dintre Primăvară și Iarnă

O altă poveste populară explică simbolismul șnurului mărțișorului prin confruntarea dintre Primăvară și Iarnă.

Legenda spune că Primăvara se plimba într-o poiană când a observat un ghiocel care încerca să răsară din zăpadă. Dorind să-l ajute, a dat la o parte stratul de nea pentru ca floarea să poată crește.

Iarna, furioasă că pierde puterea asupra pământului, a trimis un val de frig. Ghiocelul a înghețat, iar Primăvara a încercat să-l protejeze cu mâinile sale. În timp ce îl acoperea, s-a rănit la un deget, iar sângele ei a căzut peste floare.

Căldura sângelui a readus ghiocelul la viață, iar Primăvara a învins. Astfel s-ar explica îmbinarea culorilor alb și roșu, simboluri ale purității și ale vieții.

Tradiții și obiceiuri legate de mărțișor

Mărțișorul este purtat diferit în funcție de regiune. În unele zone ale țării, oamenii îl poartă câteva zile sau săptămâni, până la apariția primelor semne ale primăverii. 

În Transilvania, mărțișoarele sunt adesea agățate la ferestre, uși sau chiar la coarnele animalelor pentru a alunga spiritele rele. În Banat, fetele se spală cu apă provenită din zăpadă pentru a fi iubite, iar în Dobrogea mărțișoarele sunt aruncate spre cer după sosirea cocorilor.

În Moldova există tradiția ca fetele să ofere mărțișoare băieților pe 1 martie, urmând ca pe 8 martie băieții să le răspundă cu daruri similare.

Adolescentele purtau uneori mărțișorul douăsprezece zile, apoi îl prindeau în păr până la apariția păsărilor migratoare. Ulterior, șnurul era legat de un copac, iar moneda era folosită pentru a cumpăra caș și vin roșu, simboluri ale frumuseții și sănătății.

La finalul ciclului început la 1 martie se află ziua de 9 martie, când sunt sărbătoriți Sfinții 40 de Mucenici. În unele regiuni există obiceiul de a bea 40 de pahare de vin.

Mărțișorul în tradițiile balcanice

Obiceiul mărțișorului nu se limitează la spațiul românesc, ci apare sub diferite forme în zona balcanică.

În Republica Moldova, dar și în România, mărțișorul este oferit în special femeilor, în timp ce în unele regiuni moldovenești și bărbații primesc astfel de simboluri. În Bulgaria există tradiția Marteniței, șnurul alb-roșu purtat până la apariția primelor berze sau a pomilor înmuguriți. După aceea, acesta este legat de un copac pentru a transmite norocul naturii.

În Albania și Macedonia, simboluri asemănătoare sunt purtate mai ales de copii și sunt agățate în copaci după apariția rândunelelor. Semnificația culorilor este în general aceeași în toate aceste tradiții: albul este asociat longevității și puterii masculine, iar roșul simbolizează fertilitatea și energia feminină.

Un simbol etern al renașterii

Deși nu se cunoaște exact momentul apariției sale, tradiția mărțișorului este cu siguranță una dintre cele mai vechi din Europa. De la pietricelele preistorice și monedele dacice până la figurinele moderne, mărțișorul a rămas un simbol al speranței.

Legendele despre viteazul care a eliberat Soarele, despre Baba Dochia sau despre lupta dintre Primăvară și Iarnă transmit aceeași idee: natura renaște mereu, iar viața învinge frigul și întunericul.

Astăzi, mărțișorul continuă să fie un semn al bucuriei și al începuturilor noi. Șnurul alb-roșu rămâne o punte simbolică între trecut și prezent, între tradiție și modernitate, amintind în fiecare primăvară de legătura profundă dintre oameni și natură.

Citește și: Cel mai inedit mărțișor din București. Casa memorială Tudor Arghezi, în curtea căreia este îngropată întreaga familie a poetului