Generalul Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861, în micul oraș Feurs, din departamentul Loarei, într-o familie franceză modestă, dar profund atașată valorilor militare și patriotice. Încă din copilărie, Berthelot a manifestat o atracție aparte pentru istorie, disciplină și studiul strategiilor de luptă, ceea ce l-a condus spre una dintre cele mai prestigioase instituții militare ale Franței: Școala Militară Saint-Cyr, promoția „Egipt” din anul 1881.

Un destin militar excepțional, născut din pasiune și devotament

După absolvire, și-a început cariera în Algeria, o colonie franceză unde armata desfășura intense operațiuni de pacificare. Experiența din Africa i-a oferit tânărului ofițer o înțelegere profundă a tacticilor militare moderne, dar și o viziune asupra lumii coloniale, în plină expansiune europeană. Ulterior, a fost trimis în Tonkin (actualul Vietnam), unde și-a dovedit din nou curajul, spiritul de inițiativă și capacitatea de comandă.

După întoarcerea în Franța, a urmat cursurile Școlii Superioare de Război, pe care le-a absolvit cu distincție în 1893. De atunci, cariera sa a urmat o ascensiune constantă. În 1906 a devenit ofițer de ordonanță al generalului Brugère, vicepreședintele Consiliului Superior de Război, și secretar al comitetului de stat major. Aceste funcții i-au permis accesul în cercurile strategice ale armatei franceze și l-au pregătit pentru rolurile decisive pe care avea să le joace în Primul Război Mondial.

De la reformator al armatei franceze la erou al Primului Război Mondial

În decembrie 1913, Berthelot a fost avansat la gradul de general de brigadă, o recunoaștere a meritelor sale și a rigurozității cu care își îndeplinea misiunile. În această perioadă, a fost chemat de generalul Joseph Joffre, comandantul suprem al armatei franceze, pentru a-l asista pe generalul Castelnau în reorganizarea armatei.

Misiunea sa a fost una delicată: trebuia să modernizeze structurile armatei și, în același timp, să trimită în rezervă numeroși generali considerați ineficienți. Această reformă curajoasă i-a adus admirația tinerilor ofițeri, dar și numeroase antipatii printre cei afectați de deciziile sale.

În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, Berthelot a fost unul dintre principalii autori ai planurilor strategice franceze. Deși a avut divergențe cu Joffre, contribuția sa la victoria de pe Marna din 1914 a fost crucială. După această bătălie, a fost promovat general de divizie și a primit comanda celui de-al 5-lea grup de divizii de rezervă. În 1915, a fost numit la comanda Corpului 32 Armată, în Champagne, iar în 1916, trupele sale s-au remarcat prin eroismul demonstrat în infernul de la Verdun, unde francezii au rezistat asalturilor germane cu o dârzenie legendară.

Misiunea Berthelot în România – renașterea unei armate

În toamna anului 1916, România, care tocmai intrase în război de partea Antantei, a suferit pierderi grele. Frontul românesc era pe punctul de a se prăbuși, iar capitala, București, căzuse sub ocupație germană. Guvernul și armata română s-au retras în Moldova, iar situația părea disperată.

La cererea regelui Ferdinand și a guvernului român, Franța a decis să trimită o misiune militară pentru reorganizarea armatei române. În fruntea acestei misiuni s-a aflat generalul Henri Mathias Berthelot. Sosirea sa în România, în decembrie 1916, a fost privită ca o rază de speranță.

Berthelot și cei aproximativ 400 de ofițeri francezi care îl însoțeau au început o muncă titanică: reînarmarea trupelor, instruirea soldaților, reorganizarea structurilor de comandă și restabilirea moralului. În ciuda condițiilor grele, misiunea sa a avut un succes extraordinar.

Datorită disciplinei impuse și a noilor tactici de luptă, armata română s-a transformat într-o forță redutabilă. Rezultatele nu au întârziat să apară. În vara anului 1917, soldații români au obținut victorii impresionante în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Aceste succese, considerate miraculoase de presa occidentală, se datorează în mare parte energiei și competenței generalului Berthelot și a colaborării sale strânse cu comandanții români.

Expulzarea și triumful final

După semnarea Păcii de la București în primăvara anului 1918, impusă de Puterile Centrale, misiunea militară franceză a fost expulzată din România. Berthelot, deși dezamăgit, nu a abandonat cauza românilor. Retras pe Frontul de Orient, sub comanda generalului Sarrail, el a continuat să susțină interesele României.

În noiembrie 1918, cu doar o zi înainte de semnarea armistițiului care încheia războiul, Berthelot a reușit să-l anunțe pe regele Ferdinand despre iminenta capitulare a Germaniei. Datorită acestei informații, România a declarat din nou război și s-a alăturat Aliaților, intrând astfel în tabăra învingătorilor și având dreptul de a participa la Conferințele de Pace de la Versailles și Trianon.

Pe 1 decembrie 1918, generalul Henri Mathias Berthelot a intrat triumfal în București alături de Regele Ferdinand, Regina Maria și armata română eliberatoare. A fost momentul unei prietenii istorice între Franța și România, pecetluite prin sânge și solidaritate.

Prietenia cu România și recunoștința unei națiuni

Relația lui Berthelot cu România nu s-a încheiat odată cu războiul. El a rămas un prieten sincer al poporului român, vizitând țara de mai multe ori și păstrând legături strânse cu Casa Regală. A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului Legiunii de Onoare și cu Crucea de Război, iar România i-a conferit titlul de cetățean de onoare.

După război, generalul a continuat să servească Franța. În 1918, a fost trimis într-o misiune în Statele Unite, apoi a primit comanda Armatei a V-a franceze, participantă la bătăliile de la Reims și Épernay. Ulterior, a fost guvernator militar al orașelor Metz și Strasbourg până în 1923.

Pe lângă cariera sa militară, Berthelot a avut și o latură profund umană. A contribuit la crearea unor locuri de memorie pentru soldații români căzuți în Franța, precum cimitirul de la Soultzmatt, unde sunt înhumați peste 680 de prizonieri români morți în captivitate. Aici, generalul i-a primit, cu emoție, pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria în timpul vizitei lor în Franța, un moment simbolic al recunoștinței dintre cele două popoare.

Moștenirea sa și memoria misiunii Berthelot

Generalul Henri Mathias Berthelot a murit la Paris, la 29 ianuarie 1931, la vârsta de 69 de ani. Trupul său își doarme somnul de veci în satul Nervieux, lângă Saint-Étienne. Moștenirea sa a rămas vie, mai ales în România, unde numele său este sinonim cu loialitatea, curajul și solidaritatea franco-română.

Misiunea Berthelot este privită și astăzi ca un simbol al prieteniei dintre cele două națiuni. Între 1918, anul dizolvării misiunii, și perioada postcomunistă, memoria sa a cunoscut mai multe etape. În perioada interbelică, Berthelot era venerat ca un erou. După instaurarea regimului comunist, imaginea sa a fost ștearsă din manuale și din discursul public, din cauza originii sale occidentale. Totuși, printre românii din exil, legenda generalului francez a continuat să fie păstrată vie.

În anii ’70 și ’80, pe fondul unei creșteri a tensiunilor cu Uniunea Sovietică, regimul Ceaușescu a reînceput timid reabilitarea simbolurilor occidentale, iar misiunea Berthelot a fost din nou amintită ca un moment de solidaritate istorică. După 1989, istoricii români au redescoperit rolul său esențial în modernizarea armatei române și în succesul campaniei din 1917.

De ce o stradă din București îi poartă numele

Strada General Henri Mathias Berthelot din București nu este doar o simplă denumire urbană. Ea reprezintă un gest de recunoștință al capitalei României față de omul care a ajutat la salvarea țării într-unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei sale.

Prin misiunea sa, Berthelot nu doar că a reorganizat armata română, ci a insuflat speranță unui popor care se afla la limita deznădejdii. Numele său a devenit sinonim cu prietenia sinceră dintre Franța și România — o prietenie care s-a consolidat în focul bătăliilor.

În prezent, strada care îi poartă numele, aflată în sectorul 1 al Capitalei, în vecinătatea Grădinii Cișmigiu, amintește trecătorilor de curajul, devotamentul și noblețea unui militar francez care a iubit România ca pe a doua sa patrie. Este o amintire vie a legăturii profunde dintre două națiuni care, în vremuri de cumpănă, s-au sprijinit una pe cealaltă.

Henri Mathias Berthelot a fost mai mult decât un general francez. A fost un simbol al fraternității între popoare, un om care a știut să vadă dincolo de frontiere și să ofere sprijin unei țări mici aflate în suferință. România îi datorează nu doar recunoștință, ci și o parte din renașterea sa ca stat modern.

De aceea, strada care îi poartă numele în București nu este doar o etichetă urbană, ci un monument discret al istoriei și prieteniei franco-române, o dovadă că eroismul, atunci când este dublat de umanitate, nu se stinge niciodată.

Sursă FOTO: George Paul Cușmir/ Facebook Regatul României

Citește și: Nume celebre de bulevard: Pavel Kiseleff, generalul rus care a iubit România și ne-a dat prima Constituție