În anul 1992, Bucureștiul avea nevoie disperată de schimbare. După doi ani de tranziție haotică și primari numiți prin decret, capitala și-a ales pentru prima oară, la scrutin democratic, un primar: Crin Halaicu, un inginer de 40 de ani reprezentând Convenția Democrată Română (CDR). Mandatul său (1992-1996) a fost unul de contradicții – plin de proiecte ambițioase, dar și de limite evidente într-un oraș care încă se zbătea să iasă din anii de socialism.

Orașul pe care l-a primit: haos și provizorat

Când Halaicu a preluat primăria, Bucureștiul era un oraș în criză profundă. Infrastructura era dezastruoasă: apeducte vechi de 100 de ani, blocuri rămase neterminate după Revoluție, transportul public colapsat. Bugetul anual al primăriei era de doar 300 de milioane de dolari (față de peste 2 miliarde de euro astăzi) – o sumă insuficientă pentru un oraș care avea nevoie de investiții masive.

Realizări notabile: de la apeducte la primul WTC

1.     Infrastructură și locuințe

·       Rezolvarea crizei de apă: Construcția apeductului Nord și a rezervorului din zona Pache Protopopescu/Mântuleasa a adus apă curentă în zone care suferiseră ani de la rând.

·       Finalizarea a 16.000 de apartamente lăsate neterminate în zonă Unirii, Burebista și Decebal.

2.     Reabilitarea infrastructurii de bază (canalizare, termoficare) în cartierele centrale.

3.     Transport public modernizat

·       Achiziția a 300 de autobuze DAF, primele vehicule moderne ale RATB, care au circulat până în 2006.

·       Relansarea producției de tramvaie în atelierele RATB.

4. Proiecte de dezvoltare urbană

·       Planul JICA: Primul studiu serios de dezvoltare strategică a Bucureștiului, realizat cu sprijinul Agenției Japoneze de Cooperare Internațională.

·       Începutul lucrărilor pentru PUG (Planul Urbanistic General).

·       Construcția primului World Trade Center din România (în parteneriat public-privat).

5. Relații internaționale

·       Înfrățirea cu Atlanta (1993) și stabilirea de parteneriate cu orașe precum Paris, Washington și Istanbul.

·       Intrarea Bucureștiului în Asociația Capitalelor Francofone, sub egida lui Jacques Chirac.

Eșecuri și critici: de ce nu a reușit să schimbe orașul?

Probleme de administrare

·       Corupție și licitații opace: Atribuirea de terenuri și contracte a fost adesea contestată.

·       Fonduri limitate: Bugetul mic a făcut ca multe proiecte să rămână pe hârtie.

Decizii controversate

·       Priorități discutabile: Investiții în proiecte imobiliare (Satul Francez, WTC) în timp ce infrastructura de bază rămânea subdezvoltată.

·       Lipsa unei viziuni pe termen lung: Multe proiecte au rămas neterminate după mandatul său.

Dispariția din politică

·       După 1996, Halaicu nu a mai candidat pentru un nou mandat, retrăgându-se în afaceri. Singura sa apariție publică ulterioară a fost o donație de 500.000 de lei către PNL în 2009.

Moștenirea lui Halaicu: un oraș între modernizare și stagnare

Mandatul lui Crin Halaicu a fost primul pas către un București post-comunist, dar nu și un salt decisiv. A pus bazele unor proiecte de infrastructură, dar nu a reușit să atragă investiții suficiente pentru a transforma orașul într-un adevărat centru european. Autobuzele DAF și apeductul Nord rămân simboluri ale unei epoci de tranziție – un timp în care Bucureștiul încerca să se redescopară, dar nu avea încă resursele sau viziunea pentru a reuși complet.

Astăzi, Halaicu este mai mult o amintire discretă – un primar care a venit la putere într-un moment dificil, a făcut ce a putut, dar nu a reușit să lase o amprentă durabilă asupra orașului. Singurul său "monument" personal rămâne o proprietate impozantă la intersecția străzilor Crinului și Halaicu din Mogoșoaia, scoasă la vânzare în 2018 pentru 6 milioane de euro.