La sfârșitul lunii decembrie 1784, Horea și Cloșca, cei doi lideri ai răscoalei țărănești din Apuseni, urmau să fie prinși ca urmare a unei trădări din partea unor români. Data exactă a evenimentului a fost 27 decembrie 1784. Autoritățile austriece au apelat la ajutorul țăranilor care cunoșteau bine labirintul Munților Gilăului pentru a-i captura pe conducătorii răscoalei. Pentru a-i convinge, austriecii au oferit recompense bănești și au promis eliberarea din iobăgie pentru cei care îi vor denunța pe Horea, Cloșca și Crișan. Planul prinderii lui Horea și Cloșca a fost conceput de brigadierul silvic Anton Meltzer din Abrud, care a primit sarcina de a identifica „frații de cruce ai lui Horea”. Inițial, propunerea a fost ca o trupă de militari austrieci să fie staționată în satul natal al lui Horea, la poalele munților în care se ascundeau căpitanii răsculaților.

Țăranii trădători și misiunea lor

Execuția planului a fost încredințată unor țărani români din comuna Râu Mare, consăteni ai lui Horea, care au ales să îl trădeze. Aceștia aveau două calități esențiale: cunoșteau foarte bine munții și împrejurimile și se puteau apropia de Horea sub masca prieteniei. „Echipa de trădători” a fost alcătuită din frații Nutu (50 ani) și Ion (32 ani), împreună cu Gheorghe, Vasile și Simion Matieș, Simion, Iacob și Dumitru Neagu și Ștefan Trif. Fiecare a primit un pașaport pentru a trece nestingherit pe lângă posturile militare și promisiunea unei recompense de 300 de galbeni la sfârșitul misiunii, precum și eliberarea din iobăgie.

Pe 27 decembrie 1784, a treia zi de căutări, țăranii s-au ghidat după urmele proaspete din zăpadă și au ajuns la Cristea Nicolae, paznicul lui Horea și Cloșca, pe care l-au silit să dezvăluie locul ascunzătorii căpitanilor.

Prinderea lui Horea și Cloșca

Istoricul Gheorghe Anghel descrie scena: „Apropiindu-se de colibă, Horea îi primi ca pe prieteni. Îi întrebă dacă nu umblă cumva după vânat. Răspunseră că da și că sunt siliți să caute vânat pentru armată, dar nu pot găsi nimic și sunt pe jumătate înghețați. Atunci Horea îi pofti să stea lângă foc. Doi se așezară lângă Horea, ceilalți doi lângă Cloșca. Acesta îi întrebă imediat ce noutăți mai sunt în sate. Răspunseră că oamenii peste tot se plâng de mulțimea mare a soldaților, încât poporul trebuie să fugă. Ștefan Trif și Nutu Matieș se aruncară amândoi, unul asupra lui Horea, celălalt asupra lui Cloșca, îi prinseră de gât, îi trântiră la pământ și îi legară”.

În timp ce erau legați, Horea a scos o mână de hârtii din piept și le-a aruncat în foc. „Țăranii, ocupați cu legarea, nu au putut salva documentele. De teamă să nu fie descoperiți de oamenii lui Horea, căpitanii au fost ascunși într-o stână mai îndepărtată, de unde au anunțat trupele de soldați”, adaugă istoricul Anghel.

Trădarea lui Crișan

Al treilea lider al răscoalei, Crișan, a reușit să rămână ascuns, deghizat, aproape o lună. Totuși, la 30 ianuarie 1785, și acesta a fost prins prin trădare în zona montană a comunei Lupșa. Conform rapoartelor oficiale ale vremii, trădătorii au fost: popa Moise, fiul său Moise cel tânăr, Ion Clisaru din Abrud, Ion, Todor și gornicul Irimie Soil, Lazăr Latea din Cărpiniș, Todor și Ion Holobut din Șasa-Lupșa, Todor Momen din Lupșa și popa Simion din Șasa-Lupșa.

Recompensele trădătorilor

Recompensarea trădătorilor lui Horea și Cloșca a avut loc pe 5 februarie 1785, la Zlatna, într-o zi de târg. Cei șapte țărani care i-au prins pe căpitani au primit diplome de eliberare din iobăgie și suma de 600 de ducați. Pădurarul care a conceput planul trădării a primit 100 de ducați. Trădătorii lui Crișan au fost, de asemenea, recompensați financiar.

Încarcerarea și condamnarea liderilor răscoalei

După capturare, capii răscoalei au fost duși la Alba Iulia. Horea și Cloșca au fost încarcerați la porțile a III-a și a IV-a ale cetății construite de austrieci pe spatele țăranilor români. Crișan a fost ținut în vechiul corp de gardă, o clădire dispărută azi, până la 13 februarie 1785, când și-a curmat viața.

Horea și Cloșca au fost condamnați la moarte prin zdrobirea cu roata, iar trupurile lor au fost dezmembrate și expuse în diferite locuri din Munții Apuseni, ca avertisment pentru cei care ar fi îndrăznit să se răscoale.

Această poveste tragică arată cum o răscoală populară, condusă de lideri curajoși, a fost zdruncinată de trădarea concetățenilor și de intervenția autorităților austriece, care au știut să folosească resursele locale și lăcomia unor oameni pentru a înăbuși revolta. Integritatea morală și solidaritatea erau puse la grea încercare în condițiile vremurilor, iar capturarea celor trei conducători a marcat sfârșitul primei mari răscoale țărănești din Transilvania.

Citește și: Anton Pann, folcloristul care a compus linia melodică a imnului României, are o stradă în București