Decembrie comprimă toate blocajele administrației într-un interval de câteva săptămâni. Indiferent de instituție – primărie, direcție de taxe, servicii comunitare, furnizori de utilități – luna finală a anului produce o încetinire structurală, nu una accidentală. Ritmul se schimbă pentru că administrația operează simultan cu proceduri interne obligatorii, personal redus și un volum ridicat de cereri care nu pot fi amânate.

Primul factor îl reprezintă închiderile contabile și raportările obligatorii de final de exercițiu bugetar. Direcțiile sunt obligate să finalizeze plăți, reconcilieri și situații financiare înainte de 31 decembrie, ceea ce mută o parte semnificativă din personal pe sarcini interne. Rezultatul este un timp de așteptare vizibil mai lung pentru activitățile cu publicul, inclusiv pentru operațiuni banale precum depunerea unui document sau obținerea unei adeverințe.

Al doilea element este fluxul minim de personal. Decembrie concentrează concedii restante, zile libere recuperate și rotații de personal care reduc, uneori cu peste o treime, capacitatea operațională a ghișeelor și birourilor tehnice. Instituțiile nu închid complet, dar funcționează cu echipe diminuate, ceea ce transformă orice cerere într-un proces lent, dependent de câțiva angajați disponibili.

La acestea se adaugă termenul-limită pentru o parte din taxele și notificările administrative. Persoanele fizice și juridice încearcă să închidă propriile situații financiare înainte de finalul anului, crescând presiunea asupra direcțiilor fiscale ale sectoarelor și asupra serviciilor care gestionează contracte, autorizații sau schimbări de titular. Traficul de documente se dublează, iar instituțiile nu pot regla ritmul decât prin prelungirea termenelor de soluționare.

Concediile suprapuse produc și un blocaj în lanț între instituții. Un aviz emis cu întârziere de o direcție blochează procesarea în direcția următoare, iar această acumulare se transmite până la depunerea finală. De aici apar intervale de așteptare care, în orice altă lună, ar fi nejustificate.

În final, relația cu publicul este afectată de un fenomen constant în decembrie: prioritizarea sarcinilor interne în detrimentul solicitărilor noi. Sistemele online rămân active, dar procesarea lor urmează același ritm lent, pentru că depind de aceleași persoane care închid contabil anul.

Decembrie nu este lentă pentru că administrația funcționează prost, ci pentru că funcționează la capacitate redusă într-un moment cu cerințe maxime. Birocrația bucureșteană resimte în această lună limita structurii sale: un sistem fragil, suprasolicitat, care nu își poate redistribui eficient resursele când presiunea crește.