O bucureșteancă din 1850 năștea acasă, cu moașa cartierului lângă ea, fără să se pună problema unei alternative. Spitalele existau, dar erau puține și rezervate cazurilor grave, iar nașterea rămânea, pentru marea majoritate a femeilor, o treabă de familie, nu un act medical. Astăzi, la câteva sute de metri de locul unde funcționau vechile mahalale, o gravidă din București alege între o secție de stat aglomerată și o clinică privată cu cameră individuală și pachet de naștere plătit din credit de nevoi personale. 

Filantropia și începutul medicinei de naștere

Povestea instituțională pornește în 1813, când începe construcția spitalului Filantropia, ridicat din contribuții publice și donații. Doi ani mai târziu, unitatea se deschide cu 20 de paturi — al treilea spital al orașului, după Colțea și Pantelimon, și primul care primea bolnavi fără nicio distincție de naționalitate, religie sau avere. Abia între 1881 și 1883, Eforia Spitalelor Civile ridică în curtea spitalului un local dedicat exclusiv nașterilor, cu 120 de paturi, momentul în care obstetrica începe să funcționeze ca specialitate distinctă, nu ca anexă a medicinei generale.

Ginecologia intră oficial în programa Facultății de Medicină din București abia în 1898, prin profesorul George Assaky, chirurg format la Paris și Montpellier, revenit în țară cu un an sau doi înainte. Tot la Filantropia funcționa deja, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prima Școală de moașe din țară — spitalul devenise, cum se scrie în istoricul propriu al instituției, „leagănul obstetricii românești". Meseria de moașă avea deci și o ramură instituționalizată, formată prin școală, în paralel cu practica empirică transmisă prin ucenicie în mahalale.

Clinica de ginecologie propriu-zisă apare mai târziu decât ar sugera logica: în 1917, Constantin Daniel e numit docent de clinică ginecologică și începe să predea cursuri libere la Filantropia. Abia în 1920, trei ani mai târziu, se înființează efectiv clinica, iar Daniel devine primul șef al școlii ginecologice românești. Filantropia rămâne astăzi cea mai veche unitate de obstetrică-ginecologie din țară, statut confirmat de mai multe surse independente, de la presa economică la istoricul oficial al spitalului.

Spitalul devine regulă

De-a lungul secolului XX, nașterea acasă se rărește constant, iar spitalul de stat devine traseul aproape universal pentru orice femeie, indiferent de venit — o schimbare firească, dată de extinderea rețelei sanitare și de scăderea riscurilor legate de nașterea asistată medical. Reversul acestei instituționalizări apare în relatările mai recente despre practicile din interiorul maternităților publice: reguli interne stricte, adesea inconsecvente de la un spital la altul, în care alăptarea și contactul mamă-copil nu erau tratate ca prioritate automată. O anchetă publicată de DoR în 2022 descrie, de exemplu, o mamă căreia i se cerea să arunce laptele muls pentru copilul internat la neonatologie, pentru că „așa se face aici" — un exemplu punctual, nu neapărat o regulă generală, dar simptomatic pentru lipsa unui standard unitar.

Schimbarea de paradigmă vine în anii '90, când UNICEF și Organizația Mondială a Sănătății lansează conceptul de „spital prieten al copilului", cu zece pași obligatorii: alăptare în prima jumătate de oră după naștere, rooming-in, personal instruit specific pe alăptare. România adoptă conceptul cu întârziere și, din nou, inconsecvent — fiecare maternitate ajunge să interpreteze regulile în felul ei, fără o autoritate centrală care să impună un standard comun.

Cezariana, subiectul care domină 2026

Dacă în trecut discuția era despre acces la spital, astăzi discuția e despre cum se naște în spital — și cifrele arată o schimbare radicală de comportament medical. Un studiu publicat de Springer Nature, bazat pe date din 2020, arată o rată națională a cezarienelor de 52,9%, cu o diferență uriașă între spitalele publice (49,7%) și cele private (79,8%). În București și în câteva alte județe, unele clinici private au depășit 80-90% cezariene, potrivit acelorași date. Recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății e ca procentul să nu treacă de 10-15%.

Explicațiile pentru această diferență se suprapun: teama medicilor de procese de malpraxis pentru complicații apărute în travaliu, presiunea de a scurta durata spitalizării, dar și preferința tot mai multor femei pentru o naștere programată, considerată mai puțin dureroasă și mai previzibilă. Subiectul a ieșit din cabinetele medicale în aprilie 2026, când în București au apărut panouri publicitare care comparau nașterea naturală cu cezariana în termeni pe care Colegiul Medicilor din România i-a considerat lipsiți de bază științifică, cerând public retragerea mesajelor.

Sistemul privat s-a extins vizibil în ultimii ani, cu servicii care în alte țări sunt standard gratuit accesibil: naștere în apă, prezența partenerului, moașă dedicată. 

Moașele revin în discuție

Contrapondere la acest trend, ultimii ani au adus o mișcare vizibilă de recuperare a rolului moașei, în afara logicii strict spitalicești. Asociația Moașelor Independente organizează cursuri prenatale și postnatale gratuite în București. Asociația Moașelor din România a lansat în 2026 platforma națională Sfera de Sănătate, cu cursuri online și fizice predate exclusiv de moașe licențiate, acoperind teme de la naștere naturală și cezariană până la alăptare și perimenopauză.

Tot în 2026 a pornit proiectul-pilot MATERNA+, susținut public de actrița Judith State — nu la București, ci la maternitatea din Miercurea-Ciuc, unde se testează integrarea completă a moașelor în echipa medicală, conform normelor europene: mobilitate liberă în travaliu, poziții fiziologice pentru naștere, contact piele pe piele imediat după naștere. Dacă modelul funcționează acolo, ideea din spatele proiectului e ca practica să devină referință și pentru maternitățile din Capitală.

La nivel de comunitate, mișcarea are și o față mai personală. Irina, moașă cu cabinet lângă Parcul Circului, își poartă mesajul „Naște cum simți" pictat pe bicicleta cu care străbate orașul — un exemplu individual, dar reprezentativ pentru o generație de moașe și doule care lucrează în afara sistemului spitalicesc clasic. În iunie 2026 a avut loc ediția a treisprezecea a seminarului gratuit Naște Natural, deschis oricui vrea să înțeleagă mai bine travaliul, alăptarea și primele zile cu bebelușul.

Datele oficiale cele mai recente, publicate de Institutul Național de Sănătate Publică pentru anul 2023, arată o rată a mortalității materne de aproximativ 13,5 la 100.000 de născuți vii — în scădere față de vârful de 17-18 înregistrat în 2020, dar încă apropiată de media regiunii europene a Organizației Mondiale a Sănătății. Distanța dintre discursul public despre naștere respectuoasă și ceea ce se întâmplă efectiv în sălile de travaliu ale spitalelor de stat rămâne, pentru moment, una dintre marile tensiuni nerezolvate ale sistemului medical bucureștean.