Astăzi, Calea Moșilor este una dintre cele mai importante și vibrante artere din București, o stradă profund înrădăcinată în trecutul orașului. Această arteră emblematică își are rădăcinile în perioada medievală și a evoluat de-a lungul secolelor, trecând de la un drum comercial frecventat de negustori și locuitori ai orașului la un bulevard modern, plin de viață și activitate. Pentru a înțelege cu adevărat semnificația Căii Moșilor, trebuie să ne uităm mai atent la originile sale și la transformările prin care a trecut de-a lungul decadelor.

O arteră istorică a Bucureștiului

În perioada medievală, în apropierea Curții Domnești, existau deja două mari târguri: Târgul Dinlăuntru, aflat în jurul Curții Domnești, și Târgul de Sus, situat în apropierea Bisericii Zlătari. Aceste târguri erau centre comerciale esențiale pentru viața orașului, atrăgând negustori din toate colțurile lumii.

Totuși, o problemă esențială apărea: numărul tot mai mare de negustori care nu aveau loc în aceste târguri și care aveau nevoie de propriul spațiu comercial. Astfel, a apărut Târgul de Afară, un nou centru comercial care a devenit loc de întâlnire pentru negustori din diverse colțuri ale lumii.

Podul Târgului de Afară și drumurile comerciale medievale

Un document din 1640, menționat de istoricul G.I. Ionnescu-Gion în Istoria Bucureștilor, face referire la Podul Târgului de Afară ca la un drum important ce lega aceste târguri și avea un rol crucial în comerțul orașului.

În aceeași perioadă, Podul Târgoviştei, aflat lângă Târgul de Sus, era deja menționat, iar activitatea comercială de pe acest drum se intensifica.

Podul Târgului de Afară a fost astfel creat pentru a face legătura între centrul orașului și noul târg situat în zona Bisericii Oborul Vechi, actuala Biserica Sfinții Ioachim și Ana.

Pe măsură ce orașul se extindea, Calea Moșilor a devenit un loc de mare diversitate socială și comercială. Drumul ce lega Târgul Dinlăuntru de Târgul de Afară era străbătut de țărani, negustori și străini, inclusiv greci, turci, unguri, sârbi, bulgari, dar și francezi și italieni, așa cum descrie I.G. Ionnescu în Istoria Bucureștilor.

Situată într-o zonă dinamică, strada devenea locul ideal pentru schimburile comerciale și întâlnirile între oameni de diferite naționalități.

Târgul Moșilor și tradițiile culturale

Un alt aspect important al Căii Moșilor îl reprezenta Târgul Moșilor, care avea loc anual în sâmbăta Rusaliilor, pentru a marca pomenirea morților. 

Acest târg tradițional era un eveniment major pentru locuitorii Bucureștiului, iar numele său a fost preluat ulterior de stradă. Potrivit istoricilor, Târgul Moșilor se organiza pe terenul domnitorului Grigore Ghica din zona Colentina și atrăgea oameni din întreaga regiune.

Tradițiile acestui târg au fost imortalizate în acuarelele lui Amadeo Preziosi, din 1867, care surprind scene din viața urbană și rurală a Bucureștiului din acea perioadă.

Ultimul drum al condamnaților la moarte

Calea Moșilor a fost martoră și a unui fenomen macabru, dar semnificativ: trecerea condamnaților la moarte. Ca parte a unui obicei sinistru, cei condamnați erau conduși călare pe măgari pe strada aceasta, purtând la gât o sentință scrisă. 

Aceștia ajungeau astfel la locul execuției, adesea o spânzurătoare simbolică, lăsând o amprentă de neuitat asupra istoriei străzii.

Dezvoltarea timpurie și pietruirea

Calea Moșilor a evoluat constant, devenind un punct de reper al orașului. În 1825, a fost prima stradă din București care a fost pietruită, simbolizând progresul urban și dezvoltarea capitalei. 

La începutul secolului XX, mai exact în 1906, era considerată cea mai lungă arteră a orașului, având aproximativ 2.830 de metri.

În anii 1900, strada a început să fie străbătută de tramvaiul electric, înlocuind vechile transporturi cu boi și consolidând rolul său ca arteră comercială. De-a lungul secolului, locuințele au început să înlocuiască hanurile și prăvăliile, reflectând transformările urbane.

Perioada interbelică și patrimoniul arhitectural

În perioada interbelică, Calea Moșilor a continuat să fie un loc de mare importanță. Clădirile construite de-a lungul bulevardului aveau stiluri arhitecturale distinctive, unele dintre ele păstrate și astăzi. 

La numărul 79 se află Biserica cu Sfinți, inițial o biserică din lemn, ctitorie contemporană începuturilor Căii Moșilor, dând numele mahalalei din apropiere.

În apropiere se afla și Podul Armenilor, o zonă comercială celebră, descrisă ca bariera Bucureștiului în vremea lui Matei Basarab. 

După al Doilea Război Mondial, Calea Moșilor rămânea o zonă preponderent comercială și rezidențială, cu clădiri joase de stil interbelic sau mai vechi, legând Piața Sfântul Gheorghe de zona Obor, cunoscută pentru magazine, ateliere și locuințe modeste.

Transformările în perioada comunistă

Sub regimul comunist, Calea Moșilor a suferit transformări radicale și a fost împărțită în două secțiuni distincte:

Calea Moșilor veche (între Piața Sfântul Gheorghe și Bulevardul Carol I) a păstrat majoritatea arhitecturii originale, cu clădiri neoclasice și Art Deco. Aici au rămas mici magazine, ateliere și locuințe individuale, deși multe s-au degradat din lipsa întreținerii.

Calea Moșilor nouă (între Bulevardul Carol I și Piața Obor) a fost supusă unui amplu proces de sistematizare urbanistică în anii ’70-’80. Clădirile vechi au fost demolate pentru a face loc blocurilor de locuințe de 8-10 etaje, uniforme, funcționale, fără elemente decorative semnificative. Zona a fost lărgită și modernizată, cu spații comerciale la parter. Aceasta a devenit un bulevard tipic comunist, iar zona Obor găzduia celebrul complex comercial, un punct major de atracție.

Transformările de după Revoluția din 1989

După Revoluția din 1989, Calea Moșilor a trecut prin transformări haotice, marcate de privatizări, modificări comerciale și reabilitări sporadice.

Reconfigurarea economică și comercială: Magazinele de stat au fost privatizate sau transformate în afaceri private, apărând numeroase magazine de cartier, farmacii, restaurante fast-food, bănci și showroom-uri. Piața Obor și complexul comercial au rămas centre importante pentru comerț.

Degradarea și reabilitarea infrastructurii: În anii ’90 și 2000, multe clădiri comuniste au început să se degradeze, necesitând renovări. Abia din 2010 au fost demarate programe de reabilitare termică, modernizând vizual și energetic multe clădiri.

Revalorificarea Căii Moșilor vechi: După 2000, zona veche a devenit atractivă turistic și comercial, apărând cafenele, restaurante și magazine de artizanat. Totuși, multe clădiri sunt încă într-o stare precară.

Modernizarea infrastructurii rutiere și a transportului public: Linia de tramvai a fost modernizată, carosabilul și trotuarele reparate. Totuși, traficul rămâne intens, iar parcările sunt insuficiente.

Un simbol al evoluției Bucureștiului

Calea Moșilor reflectă evoluția orașului, de la drumuri comerciale medievale la bulevard modern, cu locuințe, magazine și activitate culturală diversă. De la Podul Târgului de Afară, prin perioada comercială aglomerată, până la transformările moderne, strada este martoră a complexității istorice a Bucureștiului.

De-a lungul secolelor, a asistat la târguri de Rusalii, la traficul comercial și la ultimele momente ale condamnaților la moarte. Astăzi, rămâne o arteră emblematică, unde istoria și modernitatea se îmbină armonios.

Citește și: Istoria Spitalului Colentina: „Noul Pantelimon”, inaugurat de Alexandru Ioan Cuza