Bucureștiul, ca orice capitală europeană, are mai multe gări, însă niciuna nu îmbină discreția cu încărcătura simbolică așa cum o face Gara Băneasa. Dacă Gara de Nord a rămas mereu în centrul atenției prin fluxul uriaș de pasageri și trenuri, Gara Băneasa s-a impus prin evenimentele istorice de care a fost legată.

Începuturile unei gări cu destin aparte

Povestea sa începe în 1886, când a fost deschisă sub denumirea de Gara Mogoșoaia. Rolul ei inițial era mai degrabă practic: să preia transportul de mărfuri și să asigure o legătură rapidă între București și portul Constanța, fără a mai supraaglomera Gara de Nord.

Din punct de vedere arhitectural, construcția era modestă, încadrată în categoria a treia a rețelei feroviare, fără pretenția de a deveni un punct central. 

Totuși, poziționarea în apropierea reședinței regale avea să-i schimbe radical destinul. Gara a început să fie folosită la ocazii solemne și să intre în conștiința publicului nu ca simplu nod feroviar, ci ca loc de desfășurare al unor momente memorabile pentru națiune.

Gara Regelui Carol I și un moment de doliu național

Primul mare episod care a transformat Gara Băneasa într-un spațiu al memoriei colective a avut loc în toamna anului 1914. Regele Carol I, figura fundamentală a modernizării României, s-a stins din viață la Sinaia. 

Sicriul său a fost adus cu trenul până la Gara Băneasa, locul unde Bucureștiul și întreaga țară și-au plecat fruntea în fața monarhului. De aici, trupul neînsuflețit a fost transportat pe un afet de tun până la Palatul Regal, înconjurat de o mulțime copleșită de durere.

Acest moment a transformat gara într-un spațiu de reculegere. Imaginea trenului funerar intrând pe peronul modest, dar încărcat de simbolism, a rămas întipărită în memoria celor care au trăit acea zi. Nu era doar o ceremonie de înmormântare, ci și o despărțire de epoca fondatoare a regatului român.

1 decembrie 1918: gara triumfului și a speranței

Dacă plecarea regelui Carol I a marcat un timp al tristeții, la doar câțiva ani distanță, Gara Băneasa a fost scena unui moment diametral opus: intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria, la 1 decembrie 1918. 

După ani de război, sacrificii și refugiu la Iași, familia regală s-a întors în Capitală în aplauzele unei mulțimi entuziaste. Trenul care a intrat în Gara Băneasa în acea zi simboliza victoria și unitatea națională.

De aici, suveranii au pornit spre centrul orașului, unde s-a desfășurat parada victoriei și sărbătoarea Marii Uniri. 

Fotografiile realizate atunci de locotenent-colonelul N. Drosso surprind emoția momentului, când România, în sfârșit, își regăsea identitatea întreagă. Gara Băneasa, prin poziția și rolul ei, a devenit intrarea oficială a Marii Uniri în București.

Regina mamă Elena și întâlnirea emoționantă cu Regele Mihai

Un alt episod semnificativ s-a petrecut în septembrie 1940, când Gara Băneasa a fost martora revenirii Reginei-mamă Elena în țară, după un exil dureros în Italia. Momentul a fost cu totul aparte, căci pe peron o aștepta tânărul rege Mihai I, fiul său, cu lacrimi în ochi.

 Întâlnirea lor, plină de emoție, a fost asistată de oficialitățile statului și de Armata Română. Tot aici, reginei i s-a recunoscut oficial titlul de „Majestatea Sa Regina-mamă a României”, un gest care simboliza nu doar o revenire personală, ci și o reafirmare a continuității monarhice.

Astfel, gara a rămas legată nu doar de marile evenimente politice sau militare, ci și de momentele intime ale familiei regale, trăite sub privirile publicului.

Arhitectura lui Duiliu Marcu și transformarea în gară regală

Clădirea pe care o vedem astăzi nu este cea originală din 1886, ci o construcție ridicată între 1937 și 1938, sub coordonarea arhitectului Duiliu Marcu, unul dintre cei mai importanți creatori ai epocii. Noua gară a fost gândită special pentru a servi drept gară regală, cu un stil inspirat de curentul Bauhaus și de arhitectura modernistă interbelică.

Structura din beton armat era placată cu travertin românesc, iar interiorul impresiona prin rafinament: marmură roz de Rușchița și marmură neagră de Belgia pentru pardoseli, lambriuri din lemn de trandafir și nuc pentru saloane, precum și un sistem de climatizare considerat avangardist pentru epocă. 

La ocaziile oficiale, peronul era acoperit cu covoare persane, pentru a sublinia caracterul festiv și regal al locului. Această modernizare a transformat Gara Băneasa dintr-o simplă stație secundară într-un spațiu reprezentativ, asociat cu demnitatea monarhiei și protocolul de stat.

De la gloria regală la decăderea comunistă

După abdicarea regelui Mihai în decembrie 1947, Gara Băneasa și-a pierdut rolul de gară regală. În anii regimului comunist, spațiul a fost folosit de conducătorii vremii pentru deplasările oficiale. 

Luxul și rafinamentul create pentru familia regală au fost deturnate către noua elită politică, într-o încercare de a păstra aparențele de prestigiu internațional.

Cu toate acestea, chiar și sub noul regim, gara și-a păstrat discreția și aura istorică, fiind mai puțin expusă decât alte monumente sau clădiri ale Bucureștiului.

Renașterea după 1989 și memoria Regelui Mihai

Odată cu căderea comunismului, Gara Băneasa a intrat într-o nouă etapă. Nu a redevenit un nod feroviar important, dar a fost folosită pentru ceremonii speciale, păstrându-și astfel caracterul simbolic. În 2012, ea a fost oficial reconsacrată ca Gara Regală Băneasa, iar Familia Regală a României a început să organizeze aici evenimente cu valoare memorială și protocolară.

Cel mai emoționant moment al acestei renașteri a avut loc în decembrie 2017, când sicriul Regelui Mihai I a fost transportat de la Gara Băneasa către Curtea de Argeș. A fost o reîntoarcere la tradiția începută cu Carol I, dar și o reafirmare a legăturii indestructibile dintre gară și istoria monarhiei române.

Gara Băneasa, martor tăcut al istoriei românești

Astăzi, Gara Băneasa nu are amploarea Gării de Nord și nu impresionează prin trafic intens. În schimb, ea păstrează liniștea și noblețea unui loc martor la evenimente care au marcat destinul națiunii.

De la doliu la triumf, de la exil la revenire, gara a fost scena unor momente ce îmbină emoția colectivă cu simbolismul istoric.

Arhitectura sa modernistă, încărcătura regală și rolul în marile evenimente fac din Gara Băneasa un reper discret, dar de o importanță covârșitoare.

 Ea leagă trecutul de prezent și amintește de continuitatea unei istorii pe care Bucureștiul o poartă în straturile sale, dincolo de tumultul cotidian.