În mijlocul Bucureștiului, pe bulevardul Mihail Kogălniceanu, se ridică impunător Palatul Facultății de Drept, un edificiu care de aproape un secol veghează asupra formării generațiilor de juriști români. Clădirea nu este doar un spațiu pentru cursuri și seminarii, ci și o adevărată declarație artistică despre importanța legii și a valorilor universale care stau la temelia societății.

Un simbol al învățământului juridic românesc

Privită din exterior, fațada monumentală atrage atenția prin statui și basoreliefuri de o deosebită expresivitate, realizate de unii dintre cei mai mari sculptori ai României interbelice. Aceste figuri nu au fost alese întâmplător. Ele sunt menite să transmită un mesaj puternic: dreptatea are rădăcini adânci în istorie și trebuie apărată cu demnitate.

Până în prima jumătate a secolului XX, cursurile de drept se desfășurau în Palatul Universității, alături de alte facultăți. Creșterea spectaculoasă a numărului de studenți în perioada interbelică a făcut însă ca spațiul să devină insuficient. Profesorul Nicolae Basilescu, decan al facultății la acea vreme, a fost cel care a înțeles necesitatea unui sediu modern, dedicat exclusiv învățământului juridic.

Basilescu a inițiat o amplă campanie de strângere de fonduri, apelând atât la mediul academic, cât și la autoritățile vremii. Regele Carol al II-lea și guvernul au sprijinit proiectul prin subvenții consistente, lucru care a permis începerea lucrărilor.

Astfel, în 1934 s-a pus piatra de temelie a Palatului Facultății de Drept, sub coordonarea arhitectului Petre Antonescu, un nume de referință în arhitectura românească. În doar doi ani, clădirea era finalizată, fiind inaugurată în 1936. Stilul său neoclasic cu influențe Art Deco transmite ideea de forță, stabilitate și solemnitate – valori asociate cu domeniul justiției.

Sculpturile care dau viață fațadei

Elementele artistice ce împodobesc clădirea au fost realizate de sculptori consacrați: Ion Jalea, Costin Georgescu și Mac Constantinescu. Pe lângă decorațiunile arhitecturale, adevăratele atracții sunt statuile și basoreliefurile ce domină intrarea principală. Ele reprezintă mari legiuitori și juriști ai Antichității, personalități care au pus bazele principiilor de drept și morală pe care le folosim și astăzi.

Printre cei imortalizați în piatră se numără Licurg, Solon, Cicero, Papinian și împăratul Justinian. Alegerea lor reflectă o viziune universală: dreptatea nu este apanajul unei singure epoci sau civilizații, ci un ideal care traversează timpurile și culturile.

Licurg – părintele legilor spartane

Una dintre statuile de pe fațadă îl înfățișează pe Licurg, legendarul legiuitor al Spartei. Deși existența sa reală este încă disputată de istorici, tradiția antică îl prezintă ca pe arhitectul sistemului politic și militar al cetății.

În secolele IX–VIII î.Hr., Licurg ar fi introdus o constituție cunoscută sub numele de „Rhetra”, fundamentată pe egalitate și disciplină. El a instituit un guvern complex, format din doi regi, un consiliu al bătrânilor (Gherusia), o adunare populară (Apella) și cinci efori care supravegheau aplicarea legilor.

Licurg a impus un stil de viață auster, interzicând luxul și obligând cetățenii să trăiască pentru binele comunității. Băieții erau luați de mici și educați în spirit militar prin sistemul agoge, pentru a deveni soldați disciplinați. Această rigiditate a făcut din Sparta una dintre cele mai puternice cetăți ale Greciei antice.

Solon – arhitectul democrației ateniene

Un alt personaj reprezentat pe fațada facultății este Solon, marele reformator al Atenei din secolul VII î.Hr. Poet, politician și filosof, Solon este considerat unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei.

Într-o perioadă marcată de tensiuni sociale și de datorii apăsătoare asupra țăranilor, Solon a fost ales arhonte în anul 594 î.Hr. și a introdus reforme radicale. A abolit sclavia pentru datorii, a șters datoriile existente (seisachtheia) și a limitat concentrarea terenurilor în mâinile aristocrației.

Pe plan politic, a împărțit cetățenii în patru clase în funcție de avere, permițând chiar și celor mai săraci să participe la Adunarea Populară. A înființat tribunalul Heliaia, unde cetățenii obișnuiți puteau judeca procese, reducând puterea aristocraților. Reforme sale au pregătit terenul pentru democrația ateniană, un model ce a inspirat lumea întreagă.

Cicero – vocea Republicii Romane

Figura lui Marcus Tullius Cicero, oratorul și filosoful Romei, nu putea lipsi din galeria de pe clădire. Născut în 106 î.Hr., Cicero a fost avocat, politician și unul dintre cei mai mari maeștri ai retoricii. A apărat cu înverșunare Republica împotriva dictaturii, intrând în conflict cu Iulius Cezar și, ulterior, cu Marc Antoniu.

Scrierile sale – De Oratore, De Republica, De Legibus – au avut o influență uriașă asupra culturii juridice occidentale. Cicero a susținut ideea că legile trebuie să fie întemeiate pe dreptatea naturală, nu doar pe voința conducătorilor. Moartea sa tragică, prin execuție în anul 43 î.Hr., l-a transformat într-un simbol al rezistenței față de abuzul de putere.

Papinian – juriștii Romei în fața puterii absolute

Un alt nume ilustru imortalizat în piatră este Aemilius Papinianus, cunoscut simplu ca Papinian. Trăind între 142 și 212 d.Hr., el a fost unul dintre cei mai respectați juriști ai Imperiului Roman. A servit ca prefect al pretoriului sub împăratul Caracalla, dar a plătit cu viața refuzul de a justifica uciderea fratelui împăratului, Geta.

Scrierile sale, Quaestiones și Responsa, au fost considerate texte fundamentale în dreptul roman. Ulterior, ele au fost incluse în Corpus Juris Civilis al împăratului Iustinian, devenind o piatră de temelie pentru dreptul european.

Justinian – împăratul legilor

În sfârșit, fațada Facultății de Drept îl omagiază și pe împăratul bizantin Justinian I (482–565 d.Hr.). Domnia sa a fost marcată de încercarea de a restaura gloria Imperiului Roman, dar mai ales de codificarea legilor romane. Corpus Juris Civilis rămâne până astăzi fundamentul dreptului civil modern.

Prin Codex, Digestele, Instituțiile și Novellele sale, Justinian a organizat într-un sistem coerent moștenirea juridică a Romei. Sub conducerea sa au fost recucerite teritorii întinse, dar adevărata sa glorie rămâne legată de legislația care a modelat Europa pentru secole întregi.

Basoreliefurile laterale – lecții de drept în piatră

Pe lângă statui, fațada Palatului Facultății de Drept este împodobită cu basoreliefuri semnate de sculptorul Mac Constantinescu. Două dintre acestea se remarcă prin mesajul lor simbolic.

Primul ilustrează eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman, un moment solemn care sugerează că justiția trebuie să apere demnitatea umană.

Cel de-al doilea basorelief îl prezintă pe împăratul Justinian alături de consilierii săi juridici, evocând munca de codificare a legilor și autoritatea suveranului în materie de justiție. 

Ambele compoziții transmit un mesaj clar: dreptul este o operă colectivă, care se clădește prin înțelepciunea și curajul generațiilor.

Un monument al memoriei juridice

Privite împreună, statuile și basoreliefurile de pe Palatul Facultății de Drept alcătuiesc un veritabil manual de istorie a dreptului. Ele amintesc studenților și profesorilor că vocația justiției este universală și că marile personalități care au modelat legislația lumii rămân surse de inspirație.

Clădirea ridicată între 1934 și 1936 nu este doar un spațiu pentru activitate academică, ci și un simbol al continuității tradiției juridice românești.

 Prin eforturile lui Nicolae Basilescu, sprijinul autorităților și talentul unor artiști de excepție, Bucureștiul a câștigat unul dintre cele mai impresionante monumente interbelice.

Astăzi, când trecătorii ridică privirea către fațada Facultății de Drept, nu privesc doar o clădire impunătoare, ci o adevărată lecție de istorie, gravată în piatră.