Originea numelui Bucureștiului rămâne unul dintre subiectele cele mai fascinante și disputate din istoria capitalei. Între tradiția orală și cercetările lingvistice, povestea se află la granița dintre mit și realitate, adunând în jurul său atât interpretări romantice, cât și explicații academice.

Legenda ciobanului Bucur

Cea mai cunoscută explicație provine din tradiția populară. Conform legendei, orașul și-ar fi primit numele de la un cioban pe nume Bucur, care ar fi trăit pe malurile Dâmboviței. Acesta ar fi ridicat o bisericuță de lemn – cunoscută astăzi drept „Biserica Bucur” – și ar fi dat numele său așezării din jur. Chiar dacă izvoarele istorice nu confirmă existența acestui personaj, legenda are o valoare simbolică importantă: ea sugerează începuturile modeste ale orașului și legătura sa cu spiritualitatea și viața pastorală.

Ipoteza legată de cuvântul „bucurie”

O altă interpretare, cu un evident parfum romantic, derivă numele orașului din substantivul românesc „bucurie”. În această viziune, Bucureștiul ar fi fost „locul bucuriei” – fie pentru frumusețea naturii, fie pentru belșugul zonei. Cronici și scrieri literare din secolele trecute au întreținut această asociere, consolidând o imagine poetică a capitalei.

Originea slavă

Dincolo de explicațiile legendare sau populare, lingviștii propun o variantă mai riguroasă: numele ar putea proveni din termenii slavi „buk” (fag) sau „bukura” (frumos). În Evul Mediu, limbile slave au exercitat o puternică influență asupra Țării Românești, iar toponimele cu astfel de rădăcini sunt frecvente. În acest caz, București ar fi însemnat inițial „loc frumos” sau „pădure de fagi”.

Primele atestări istorice

Indiferent de ipoteza acceptată, documentele medievale atestă existența toponimului „București” încă din secolul al XV-lea. Prima mențiune oficială apare în 1459, într-un act emis de Vlad Țepeș, care consfințea orașul drept reședință domnească. Din acel moment, denumirea s-a impus definitiv, fără a suferi transformări majore de-a lungul secolelor.

Un nume, o identitate

Astăzi, numele „București” poartă în sine amprenta tuturor acestor interpretări. Fie că evocă figura legendară a unui cioban, ideea de bucurie sau influențele slave, el reflectă complexitatea identității capitalei: un spațiu unde mitul, istoria și cultura lingvistică se întâlnesc. Într-un fel, însăși ambiguitatea originii sale adaugă un strat de mister unei metropole aflate mereu în transformare.