La începutul secolului al XIX-lea, Principatele Române se aflau într-o stare de profund contrast față de Europa Occidentală. În timp ce marile state europene intrau în plină revoluție industrială, cu transformări economice, sociale și culturale accelerate, Moldova și Valahia rămâneau ancorate într-o structură medievală, dominată de o boierime conservatoare și de un cler rigid. În acest context, ideile despre libertate, egalitate și educație universală păreau aproape subversive. Totuși, câțiva tineri români formați în marile centre intelectuale ale Europei au început să aducă acasă germenii modernității. Printre ei, Teodor Diamant se remarcă drept una dintre cele mai îndrăznețe și avansate minți ale epocii, un vizionar ale cărui idei depășeau cu mult limitele timpului său.

Origini, educație și formarea unui spirit liber

Teodor Diamant s-a născut în anul 1810, pe moșiile tatălui său din Moldova, purtând la naștere numele de Tudorache Mehtupciu. Provenea dintr-o familie înstărită, tatăl său fiind vistiernicul Iamandache Mehtupciu, cunoscut sub porecla „Diamandi”, de la care tânărul avea să-și derive numele sub care va rămâne în istorie. Această origine i-a permis accesul la o educație aleasă, esențială pentru formarea sa intelectuală.

Încă din copilărie, Teodor Diamant a demonstrat o inteligență ieșită din comun și o curiozitate constantă față de cunoaștere. A urmat cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ ale vremii, având profesori de excepție precum Gheorghe Lazăr și Eufrosin Poteca. Sub influența acestora, Diamant și-a format un spirit critic și o deschidere către idei noi, rare într-o societate dominată de tradiție și conformism.

Studiile occidentale și întâlnirea cu socialismul utopic

Talentul și rezultatele sale școlare deosebite i-au adus, în 1828, o bursă la Școala Militară Regală din München. Aici, Diamant a intrat în contact cu rigoarea educației occidentale și cu disciplinele tehnice moderne. Ion Ghica avea să-l descrie mai târziu drept „un om de frunte, inteligent, muncitor, stăruitor și plin de devotament”, subliniind calitățile sale morale și intelectuale.

După finalizarea studiilor din Germania, Teodor Diamant a ajuns la Paris, unde și-a continuat pregătirea în domenii precum matematica și topografia. Între anii 1830 și 1834, capitala Franței era un adevărat laborator de idei politice și sociale, iar Diamant a fost profund marcat de atmosfera intelectuală efervescentă. 

A frecventat cercurile progresiste inspirate de gânditori precum Henri de Saint-Simon și, mai ales, Charles Fourier, ale cărui teorii aveau să-i influențeze decisiv viziunea asupra societății.

Viziunea unei societăți bazate pe cooperare și echitate

Dintre toate ideile socialiste ale vremii, teoriile lui Charles Fourier l-au fascinat cel mai mult pe Teodor Diamant. Acesta nu vedea progresul ca pe o luptă între clase sau ca pe o distrugere a proprietății private, ci ca pe o reorganizare rațională a societății, bazată pe cooperare, solidaritate și respect reciproc. În concepția sa, scopul nu era egalizarea forțată a oamenilor, ci crearea unor condiții în care fiecare individ să poată trăi decent, valorificându-și potențialul.

Diamant a preluat ideea falansterelor, comunități de 500 până la 2000 de persoane care muncesc și trăiesc împreună într-un cadru organizat. Acestea urmau să funcționeze într-o clădire special concepută, care să includă spații industriale, rezidențiale și sociale, astfel încât munca, educația și viața de zi cu zi să se împletească armonios.

Broșura-manifest și idealul egalității sociale

În lucrarea sa intitulată „Către prietenii libertății, dreptății și ordinii despre un mijloc de a face să înceteze disputa între cei care au și cei care nu au, fără a lua de la cei care au”, Teodor Diamant și-a expus clar viziunea socială. El susținea că prin cooperare și prin economiile realizate din munca în comun se poate îmbunătăți nivelul de trai al tuturor, fără conflicte sociale violente.

Un aspect cu adevărat revoluționar al gândirii sale era accentul pus pe egalitatea între sexe și între rase. În falansterul ideal imaginat de Diamant, femeile și bărbații trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, acces egal la educație și șanse identice de afirmare. O astfel de concepție era extrem de avansată nu doar pentru Principatele Române, ci chiar și pentru multe dintre societățile occidentale ale vremii.

Experimentul de la Scăieni, între ideal și realitate

Întors în Principatele Române, Teodor Diamant a încercat să transforme teoria în practică. În ciuda opoziției boierimii conservatoare și a suspiciunii autorităților, el a reușit să pună bazele primului și singurului falanster românesc, pe moșia boierului Emanoil Bălăceanu, la Scăieni. Proiectul a purtat numele de Societatea agronomică manufacturieră sau Colonia soților agronomi.

Comunitatea reunea aproximativ 100 de persoane, în mare parte țărani săraci, care munceau pământul împreună și participau la activități educaționale. Planul prevedea o organizare clară a muncii, o educație solidă pentru copii și acces egal la învățământ pentru femei și bărbați, fără discriminări sociale sau etnice.

Din păcate, falansterul de la Scăieni a rezistat mai puțin de un an. În realitate, Emanoil Bălăceanu a încălcat principiile cooperativei, profitând de munca membrilor și limitând accesul la educație doar pentru propriii copii. În același timp, autoritățile au privit inițiativa ca pe o amenințare la ordinea socială și au decis să o desființeze.

Ultimii ani și moștenirea unui vizionar uitat

Dezamăgit de eșecul experimentului său, Teodor Diamant s-a retras în Moldova, unde a ales o carieră mai pragmatică, aceea de inginer hotarnic. Chiar și așa, el nu a renunțat la idealurile sale. 

A continuat să publice articole în care susținea modernizarea agriculturii prin introducerea științei și a utilajelor moderne, considerând educația drept fundamentul progresului: „Împăciuitorul cel mai mare şi făcătorul de bine al omenirii este învățătura”, afirma el.

În 1841, Diamant a înaintat un memoriu Consiliului Administrativ al Moldovei, cerând integrarea populației rome într-un nou experiment social și combaterea vagabondajului prin educație și muncă organizată. De asemenea, a militat constant pentru dezrobirea romilor și pentru egalitatea tuturor oamenilor, indiferent de origine.

Viața lui Teodor Diamant s-a încheiat tragic și prematur, la doar 31 de ani, cel mai probabil din cauza unei pneumonii. Deși a murit tânăr, ideile sale au rămas o sursă de inspirație, chiar dacă numele său a fost adesea marginalizat în istoria oficială.

Teodor Diamant a fost unul dintre puținii intelectuali români care, într-o epocă dominată de prejudecăți și inegalități, a avut curajul să viseze la o societate dreaptă și umană. 

Prin viziunea sa despre cooperare, educație universală și egalitate între sexe și etnii, el a anticipat mișcări sociale care aveau să se contureze în Europa abia peste un secol. 

Chiar dacă falansterul de la Scăieni a eșuat, moștenirea lui rămâne dovada că progresul începe întotdeauna cu îndrăzneala de a imagina o lume mai bună.

Citește și: Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București, scurt istoric. A fost mutat în perioada stalinistă, dar a reușit să își conserve spiritul ”lăzărist”