Spitalul Colentina, una dintre cele mai importante instituții medicale din București și din întreaga Românie, își are originile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un moment în care capitala se afla în plin proces de modernizare. Inițiativa de a construi un nou așezământ medical a aparținut prințului Scarlat Ghica, care a dorit să ofere orașului o unitate spitalicească modernă, capabilă să răspundă nevoilor crescânde ale populației.

Începuturile unui proiect medical ambițios: „Noul Pantelimon”

Pentru realizarea acestui proiect a fost alocat un teren de aproape 9 hectare, aflat pe șoseaua ce lega Podul Mogoșoaiei de Podul Târgului de Afară – zona cunoscută astăzi drept Calea Moșilor.

Terenul nu era întâmplător ales, fiind situat într-o zonă strategică, accesibilă locuitorilor din diverse cartiere ale orașului. Donația a venit din partea domnitorului Grigore Ghica, ceea ce dovedește implicarea constantă a familiei Ghica în sprijinirea dezvoltării sanitare a capitalei.

Planurile de construcție i-au fost încredințate arhitectului M. Hartl, iar noul spital a primit denumirea de „Noul Pantelimon”, un nume menit să lege tradiția medicală a vechiului spital Pantelimon de un proiect modern și adaptat nevoilor vremii. Totuși, punerea în practică a ideii nu a decurs fără dificultăți.

Primele obstacole și reluarea lucrărilor

Lucrările au început timid în 1858, dar foarte repede au apărut probleme legate de calitatea materialelor utilizate și de execuția construcției. Un raport oficial din anul 1861 atrăgea atenția că edificiul ridicat până la acel moment nu corespundea cerințelor, astfel că s-a decis demolarea lui și reluarea construcției de la zero.

Astfel, în 1862 au fost pornite din nou lucrările, de această dată cu mai multă rigoare și sub supraveghere atentă. În prima etapă a fost ridicat un singur pavilion, urmând ca spitalul să fie extins treptat.

Până la sfârșitul anului 1863, clădirea era funcțională, iar în 24 ianuarie 1864 – într-o zi cu puternică semnificație istorică pentru români, aniversarea a cinci ani de la Unirea Principatelor – spitalul a fost inaugurat oficial.

Evenimentul s-a desfășurat în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a legat astfel simbolic actul său de modernizare a țării de nașterea unei instituții medicale esențiale pentru capitală.

Inaugurarea spitalului și primele servicii medicale

La momentul inaugurării, „Noul Pantelimon” dispunea de 50 de paturi și oferea atât servicii de spitalizare, cât și consultații gratuite, aspect extrem de important într-o epocă în care accesul la medicină era dificil pentru majoritatea populației.

Spitalul avea deja o structură care îmbina asistența medicală cu sprijinul social, iar primele clădiri auxiliare construite după pavilionul central au fost destinate locuinței medicilor și personalului auxiliar.

Încă din primii ani, unitatea a intrat într-un sistem mai larg de instituții sanitare bucureștene, fiind menționată alături de spitale precum Colțea, Filantropia sau Pantelimon. Astfel, „Noul Pantelimon” devenea parte din rețeaua medicală care începea să prindă contur în capitală.

Dezvoltarea edificiului în a doua jumătate a secolului XIX

Anii următori au adus o dezvoltare constantă a spitalului. Până în 1876, capacitatea acestuia crescuse la 180 de paturi, iar activitatea medicală se extinsese considerabil. Numărul pacienților era în continuă creștere, iar statisticile vremii arată că numai într-un an au fost oferite peste 4.500 de consultații gratuite.

Pentru a răspunde cerințelor din ce în ce mai mari, spitalul a început să construiască noi pavilioane și clădiri specializate. Au fost ridicate locuințe pentru medicii secundari, barăci pentru pacienții contagioși, spații dedicate tratării bolilor venerice, precum și un pavilion pentru băi și dezinfecție – element esențial pentru combaterea epidemiilor, care în acea perioadă reprezentau un pericol constant.

În 1892, spitalul a fost printre primele din București care au introdus un sistem propriu de canalizare, ceea ce a dus la îmbunătățirea semnificativă a condițiilor igienico-sanitare.

Sprijinul domnitorilor și al familiei regale

Spitalul Colentina nu ar fi putut să se dezvolte atât de repede fără sprijin financiar constant. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a oferit o donație importantă de 2.000 de galbeni, sumă considerabilă la acea vreme, destinată continuării lucrărilor.

Ulterior, principele Carol I, viitorul rege al României, a vizitat unitatea medicală în 1866, apreciind în special instalațiile pentru băi și spațiul verde amenajat ca grădină. Aceste vizite și donații dovedeau recunoașterea importanței spitalului în ansamblul sanitar al țării.

Spitalul Colentina și ascensiunea neurologiei

Un moment definitoriu pentru istoria spitalului l-a reprezentat numirea, în anul 1897, a marelui medic Gheorghe Marinescu în funcția de medic-șef. Considerat părintele neurologiei românești și unul dintre cei mai importanți specialiști europeni ai vremii, Marinescu a transformat Colentina într-un centru de referință pentru cercetarea și tratamentul bolilor neurologice.

Sub conducerea sa, aici a luat naștere o veritabilă școală de medicină neurologică, recunoscută și apreciată în mediile științifice internaționale. În anul 1919, Clinica de Boli Nervoase a fost mutată în cadrul Spitalului Colentina, consolidându-i prestigiul. Acest nucleu de excelență medicală avea să continue să funcționeze și în deceniile următoare, aducând contribuții notabile la progresul medicinei.

Transformările din secolul XX

În prima jumătate a secolului XX, Spitalul Colentina și-a diversificat activitatea, răspunzând noilor provocări sanitare. După Primul Război Mondial, numărul pacienților a crescut, iar infrastructura spitalului a trebuit să se extindă în continuare.

În a doua jumătate a secolului, unitatea a devenit și mai mult un centru de formare și educație medicală. Numeroși medici s-au instruit aici, iar cercetările desfășurate la Colentina au avut impact în domenii precum bolile profesionale, hematologia, morfofiziopatologia renală și hepatică.

În cadrul complexului au funcționat instituții de mare prestigiu, precum Institutul de Medicină „N. Ghe. Lupu” și Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș”.

Spitalul a devenit și un reper în chirurgia românească, prin contribuțiile unor profesori de renume precum Constantin Dumitrescu Severeanu sau Iancu Jianu. Aceștia au adus inovații în domeniul chirurgiei plastice și reconstructive, recunoscute inclusiv la nivel internațional.

Spitalul ca simbol al excelenței medicale

Pe măsură ce deceniile au trecut, Spitalul Colentina a reușit să-și păstreze statutul de instituție de elită. Rolul său nu a fost limitat doar la tratarea pacienților, ci s-a extins în sfera cercetării științifice și a formării generațiilor de medici. Școala de Medicină Colentina a contribuit la pregătirea unor specialiști care ulterior s-au afirmat nu doar în România, ci și în centre medicale europene și mondiale.

Mai mult decât atât, spitalul a devenit un laborator de inovație și un spațiu unde medicina românească s-a întâlnit cu progresul științific global. Colentina a reușit să îmbine tradiția cu modernitatea, păstrând în același timp respectul pentru pacienți și deschiderea către cercetare.

Una dintre cele mai bune unități medicale din România

De la primele încercări de construcție din 1858 și până la inaugurarea sa oficială din 1864, în prezența lui Alexandru Ioan Cuza, Spitalul Colentina – cunoscut inițial ca „Noul Pantelimon” – a parcurs un drum lung și adesea anevoios. Transformările prin care a trecut de-a lungul decadelor reflectă însă evoluția întregului sistem sanitar românesc.

Astăzi, la mai bine de un secol și jumătate de la fondare, Colentina continuă să fie un punct de reper în medicina românească, un loc unde se îmbină tratamentul pacienților, cercetarea științifică și formarea profesională a noilor generații de medici.

Moștenirea acestui spital este una complexă: este vorba despre contribuția sa la sănătatea publică, despre rolul său educativ și despre deschiderea către inovație. De la gestul vizionar al lui Scarlat Ghica și donația generoasă a lui Cuza până la cercetările de vârf din domeniul neurologiei, Spitalul Colentina a rămas fidel menirii sale: aceea de a fi în slujba oamenilor și a progresului medical.