Ascunsă în spatele unor blocuri de pe Splaiul Independenței, la mică distanță de Parcul Izvor, se află una dintre cele mai vechi construcții păstrate în București. Biserica Mănăstirii Mihai Vodă a fost ridicată în urmă cu peste patru secole, însă locul în care poate fi văzută astăzi nu este cel ales de ctitorul său.

În 1985, biserica și turnul-clopotniță au fost desprinse de pe Dealul Mihai Vodă și deplasate câteva sute de metri, pentru a nu fi demolate odată cu restul ansamblului monahal. Operațiunea coordonată de inginerul Eugeniu Iordăchescu a presupus mutarea unor construcții cu o greutate totală de peste 3.000 de tone, în pantă, până pe actuala Stradă Sapienței. 

Din vechea mănăstire au supraviețuit numai biserica și clopotnița. Chiliile, zidurile de incintă, clădirile Arhivelor Statului și întregul relief al colinei pe care fusese construit complexul au dispărut în timpul amenajării Centrului Civic și al zonei din jurul Casei Poporului.

Mănăstirea ridicată de Mihai Viteazul înainte să devină domnitor

Mănăstirea Mihai Vodă a fost ridicată la începutul anilor 1590, înainte ca Mihai Viteazul să urce pe tronul Țării Românești. Lucrările au fost finalizate în jurul anului 1594, iar așezământul a fost închinat Sfântului Ierarh Nicolae. (Arhiepiscopia Bucureștilor)

O legendă consemnată de cronicari leagă construirea mănăstirii de un moment în care Mihai ar fi fost amenințat cu moartea de domnitorul Alexandru cel Rău. În drum spre locul execuției, acesta ar fi cerut să intre într-o biserică și i-ar fi promis Sfântului Nicolae că va ridica o mănăstire dacă va scăpa cu viață.

Așezământul a fost construit pe o colină aflată atunci în afara orașului, în apropierea Dâmboviței. Complexul cuprindea biserica, chilii, case domnești și egumenești, bucătării, pivnițe boltite și un turn-clopotniță integrat în zidurile de incintă. Prin aspectul său fortificat, Mănăstirea Mihai Vodă semăna cu o mică cetate.

În secolele următoare, clădirile mănăstirii au primit mai multe funcțiuni. Ansamblul a fost folosit temporar drept reședință domnească, spital pentru armata rusă și apoi pentru cea română, iar între 1855 și 1862 aici a funcționat Școala de Medicină. După secularizarea averilor mănăstirești, în 1864, complexul a devenit sediul Arhivelor Statului. 

În curtea fostei mănăstiri au fost construite ulterior clădiri destinate păstrării documentelor istorice. La reorganizarea arhitecturală a ansamblului au contribuit nume importante, precum Cristofi Cerchez, Alexandru Băicoianu și Petre Antonescu.

Un deal istoric, șters de pe harta Bucureștiului

Mănăstirea se afla pe Dealul Mihai Vodă, cunoscut ulterior și drept Dealul Arhivelor. Colina rămăsese în peisajul orașului după modificările succesive ale albiei Dâmboviței și domina zona în care se află astăzi Parcul Izvor.

Locul avea valoare nu doar prin construcțiile medievale, ci și prin descoperirile arheologice. Cercetările realizate înaintea demolărilor au indicat urme de locuire foarte vechi, inclusiv vestigii preistorice și dacice.

Primele planuri pentru noul Centru Civic ar fi permis păstrarea ansamblului Mihai Vodă în apropierea viitoarei Case a Republicii. Soluția a fost abandonată, iar în ianuarie 1985 s-a luat decizia evacuării și demolării complexului.

Clădirile Arhivelor Statului, chiliile, zidurile, pivnițele și construcțiile auxiliare au fost dărâmate. Dealul a fost apoi nivelat, schimbând complet relieful zonei. Locul fostei mănăstiri se găsește în prezent în partea estică a Parcului Izvor, în apropierea Palatului Parlamentului.

Biserica și clopotnița au fost mutate în tandem

Inițial, întreaga mănăstire urma să dispară. Memoriile trimise autorităților de intelectuali, specialiști în patrimoniu și reprezentanți ai Bisericii au contribuit însă la salvarea bisericii și a turnului-clopotniță. Restul ansamblului nu a putut fi păstrat. (Ziarul Lumina)

Operațiunea i-a fost încredințată inginerului Eugeniu Iordăchescu, cel care dezvoltase o metodă prin care clădirile puteau fi desprinse de fundație, așezate pe o platformă rigidă și deplasate pe un sistem asemănător șinelor de cale ferată.

Biserica și clopotnița au fost mutate împreună, în tandem. Construcțiile au parcurs un traseu în pantă, cu mai multe schimbări de direcție, până la noul amplasament. Potrivit datelor cel mai frecvent citate, biserica a fost deplasată pe o distanță de 289 de metri și coborâtă cu 6,2 metri față de nivelul vechii coline.

Sursele istorice indică valori diferite pentru greutatea exactă a bisericii, între aproximativ 3.100 și 3.700 de tone. Cert este că, împreună cu turnul-clopotniță, operațiunea a implicat deplasarea unui ansamblu de peste 3.000 de tone și a fost considerată una dintre cele mai dificile intervenții de acest fel realizate în București.

Translarea s-a desfășurat în toamna anului 1985. Fotografii păstrate în arhiva AGERPRES surprind biserica în timpul deplasării, înconjurată de structurile metalice și de platforma tehnică folosită pentru mutare. (Agerpres Foto)

Salvată de buldozere, dar ascunsă în spatele blocurilor

Noua poziție a protejat biserica de demolare, însă i-a schimbat complet relația cu orașul. De pe colina unde fusese vizibilă de la distanță, construcția a ajuns într-un spațiu îngust, înconjurat de blocuri ridicate pentru a o separa vizual de marile artere ale Centrului Civic.

Astăzi, cine merge pe Splaiul Independenței poate trece foarte aproape fără să observe biserica. Accesul se face de pe Strada Sapienței, printr-un pasaj dintre blocuri, în apropierea Podului Mihai Vodă și a Parcului Izvor.

După translare, lăcașul a rămas închis aproape zece ani. Biserica a fost redeschisă cultului în 1994, iar în anii următori au fost restaurate pictura murală și elementele interioare. 

Din vechiul complex se mai păstrează biserica și turnul-clopotniță. Privite din curtea actuală, cele două construcții par desprinse de contextul lor inițial: nu mai există zidurile fortificate, chiliile și clădirile Arhivelor care formau odinioară unul dintre cele mai impunătoare ansambluri ale Bucureștiului.

Mănăstirea Mihai Vodă a fost reactivată în 2026

Anul 2026 a adus o schimbare importantă în istoria așezământului. Începând cu 1 mai, viața monahală a fost reactivată oficial, după mai bine de un secol și jumătate de la întreruperea ei în urma secularizării averilor mănăstirești.

Așezământul a devenit mănăstire de maici, iar monahia Cipriana Tănase a fost instalată ca stareță pe 9 mai 2026. Momentul a fost ales în anul în care se împlinesc 435 de ani de la întemeierea mănăstirii și 425 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul. 

Arhiepiscopia Bucureștilor anunță și intenția construirii unui nou ansamblu monahal, cu chilii și spații pentru primirea pelerinilor. Viitoarele construcții ar urma să preia elemente arhitecturale inspirate de vechea incintă demolată în anii ’80. 

Reactivarea redă clădirii o parte din funcția pentru care fusese construită. Timp de peste 160 de ani, vechea mănăstire a fost sediu administrativ, biserică de mir sau monument izolat de contextul său istoric.

Unde poate fi găsită astăzi Mănăstirea Mihai Vodă

Mănăstirea Mihai Vodă se află pe Strada Sapienței nr. 4, în Sectorul 5, în spatele blocurilor de pe Splaiul Independenței. Cel mai apropiat reper important este Parcul Izvor, iar cea mai apropiată stație de metrou este Izvor, deservită de magistralele M1 și M3. 

La mănăstire se poate ajunge și cu autobuzele 104, 123, 124, 205 și 385, cu troleibuzul 63 sau cu tramvaiul 32, potrivit informațiilor publicate de așezământ. Traseele transportului public trebuie verificate înaintea vizitei, deoarece pot fi modificate.

CITEȘTE ȘI: 

Primăria Capitalei pregătește reabilitarea unei părți din cartierul Uranus, printr-un parteneriat între instituții-cheie ale statului

Mahalaua și Mânăstirea Antim, istoria unei bucăți pierdute ale fostului cartier Uranus din București

Biserica nu mai poate fi văzută pe colina deasupra Dâmboviței și nici în mijlocul vastului ansamblu ridicat de Mihai Viteazul. A rămas însă în apropierea locului său inițial, ascunsă între blocurile Centrului Civic, ca una dintre puținele mărturii păstrate din cartierul demolat pentru construirea Casei Poporului.

Sursa foto: Arhivele Statului, imagini preluate de pe Adevărul.ro