Familia Kretzulescu reprezintă unul dintre cele mai vechi și prestigioase neamuri boierești din Țara Românească, alături de principii Brâncoveni – mai exact ramura Bassaraba de Brâncovan. În mod unic, Kretzuleștii sunt singura familie boierească românească consemnată cu rang princiar în almanahurile de Gotha. Această recunoaștere a derivat dintr-o propunere de căsătorie – deși în final nereușită – între Radu (Rodolphe) Kretzulescu și fiica regelui Umberto I al Italiei. Dincolo de ambiția personală, această propunere avea și o conotație politică, reflectând recunoașterea tot mai mare în Europa a latinității poporului român la acea vreme.

Căsătoriile și impactul istoric

Notița din almanahul de Gotha consemnează familia Kretzulescu ca pe o familie boierească originară din Țara Românească, descendentă din Basarabi, cu feuda Kretzulești achiziționată la sfârșitul secolului XVI. Membrii importanți ai familiei includ pe Radu Kretzulescu, caimacam al Țării Românești în 1672, și pe Constantin Kretzulescu, mare ban al Craiovei în 1755. 

În 1900, familia a primit titlu italian de Principe și scrisori de noblețe. Rodolphe (Radu) I Kretzulescu (1865–1902), deputat român naturalizat italian, s-a căsătorit cu Irina Cantacuzino și au avut o fiică, Georgette-Catherine-Jeanne (n. 1893).

Prințesa Georgette-Catherine-Jeanne s-a căsătorit mai târziu cu Constantin – cunoscut ca și Costea – Caradja, fiul cel mare al omului de cultură Aristide Caradja (1861–1955), entomolog, muzicolog și filozof, a cărui vastă colecție de fluturi rămâne o atracție a Muzeului Antipa. Recent a apărut o carte despre Catherine Kretzulescu și activitatea ei pentru protejarea soldaților americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

În perioada regimului comunist din România, ea a trăit la Paris împreună cu fiica ei și și-a încheiat viața la azilul „Sfânta Ecaterina” din București, numit după ctitorul anterior, Ecaterina Cantacuzino născută Băleanu.

Obârșia familiei Kretzulescu

Originea familiei Kretzulescu a fost studiată în detaliu de istoricii Ioan C. Filitti și Nicolae Stoicescu, care au respins afirmațiile fantastice făcute de unii membri ai familiei, precum Emanuel Kretzulescu, fratele prințului italian. 

Conform celor mai sigure surse, inclusiv Dicționarul marilor dregători din Țara Românească și Moldova, familia descinde de la marele boier Radu Crețulescu (ortografia timpurie păstrată cu „C” și „ț”), fiul lui Stan logofăt din Crețulești și al Stancăi, fiica lui Fierea logofăt din Greci. 

Stoicescu notează: „Stan era fiul unui alt Stan, care la rândul său era fiul lui Vintilă paharnic din Balotești și al Caplei, fiica Caplei din Periș și a lui Stan m.spăt. din Corbi. Astfel, Crețuleștii descind din boieri mari din secolul XVI și sunt rudă cu familiile Corbeanu și Greceanu.”

Pe linie maternă, Kretzuleștii purtau sânge Basarabilor, cu care s-au căsătorit de mai multe ori. Spre deosebire de credințele greșite anterioare, Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, nu provenea din această familie, deși a fost ulterior zugrăvită în tabloul votiv al Bisericii Kretzulescu din București. 

Radu Crețulescu a urcat în ierarhia socială prin multiple dregătorii: mare logofăt (septembrie 1662–mai 1663; februarie 1665–ianuarie 1672), mare vornic (iunie 1674–august 1675) și din nou mare logofăt (ianuarie 1679–martie 1680).

Lupta politică și ctitoria religioasă

Radu Crețulescu, aliat prin soția sa Maria cu familia Cantacuzino, a urmărit destinul politic al acesteia. În prima domnie a lui Grigore I Ghica, a fost închis, iar sub Antonie Vodă din Popești a deținut funcția de caimacam al Țării Românești. Cronicile Bălenilor descriu turbulențele politice ale vremii, inclusiv fuga lui Radu și a familiei sale în Ardeal și intervențiile loiale ale lui Costandin Brâncoveanul.

Pe lângă activitatea politică, Radu Crețulescu a continuat tradiția ctitoriei religioase, fondând biserici în Rebegești (Crețulești, jud. Ilfov), Bărbulețu (Dâmbovița) și Crețulescu în Târgoviște. Biserica din Rebegești, studiată de arhitectul Nicolae Ghika-Budești și păstrată până astăzi, rămâne centrală pentru istoria familiei, legată de moșia ancestrală și originea numelui lor.

Ramuri și alianțe

Fratele lui Radu, cunoscut ca „Pădure”, a fost mare pitar în 1674 și a participat în 1717 la solia trimisă împăratului Carol al VI-lea datorită poziției filo-austriece. Cele două ramuri ale Crețuleștilor – Radu și Pădure – s-au dezvoltat de aici. Ramura Pădure s-a stins în secolul XIX prin căsătoria Luxandrei Crețulescu cu Grigore Cantacuzino, părinții politicianului conservator Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Familia a continuat prin numeroase alianțe cu boieri și intelectuali de seamă. Căsătorii au inclus familiile Leurdeanu, Ștefănescu, Câmpineanu și Brâncoveanu, consolidând influența politică, culturală și religioasă. Iordache Crețulescu, fiul lui Radu și Safta Leurdeanu, s-a căsătorit în linia Brâncoveanu, fondând biserica post-Brâncovenescă din centrul Bucureștiului în 1722, un exemplu reprezentativ al arhitecturii epocii.

Figuri din secolul XIX și XX

În secolul XIX, Constantin și Nicolae Kretzulescu, fii lui Alexandru Kretzulescu și Ana Câmpineanu, s-au remarcat prin realizări importante. Nicolae Kretzulescu a fost pionier al medicinei românești, fondator al „Școlii de mică chirurgie” de la Spitalul Colțea și de mai multe ori prim-ministru. A servit și ca ministru plenipotențiar la Berlin, Sankt-Petersburg, Roma și Paris.

Alți frați Kretzulești au lăsat urme: Dimitrie, ofițer superior, al cărui domiciliu a fost locul planificării abdicării lui Cuza, și Scarlat, militar, a cărui casă neoclasică găzduiește azi Muzeul Literaturii Române. Rețeaua familiei s-a legat de alte linii elite, precum Cantacuzino și Ghica, consolidând prezența lor socio-politică.

Decăderea și moștenirea

Linia Kretzulescu s-a stins cu Nicolae (II) Kretzulescu, fiul diplomatului Emanoil Kretzulescu. Deși mai puțin cunoscut decât medicul Nicolae, a fost efor al Așezămintelor Kretzulescu și colecționar de icoane și documente istorice. 

S-a căsătorit cu o nobila italiană, nepoată de soră a Marthei Bibescu, iar sora sa Alexandrina a intrat în nobilimea franceză. Nicolae a supraviețuit regimului comunist, murind la Paris, în timp ce strămoșii săi au lăsat o amprentă durabilă asupra culturii, medicinei și politicii din România.

Dinastia Kretzulescu, prin secole de alianțe, servicii publice și ctitorii culturale, exemplifică legătura familiilor boierești românești cu rangurile înalte ale Europei, păstrând atât influență locală, cât și recunoaștere continentală.

Citește și: Mari dinastii românești: Patru secole de Ghica, neam de domnitori, prinți și diplomați desăvârșiți