Familia Ghica reprezintă una dintre cele mai influente dinastii din istoria României, cu o tradiție care se întinde pe mai bine de patru secole. De la origini modeste, ghiceștii au ajuns să modeleze istoria Moldovei și Țării Românești, să conducă destinele politice și diplomatice ale principatelor și să fie implicați în dezvoltarea culturală și socială a țării. În acest articol, vom explora istoria fascinantă a familiei Ghica, contribuțiile sale remarcabile și poveștile individuale ale membrilor care au marcat epoci întregi.

Gheorghe Ghica – începuturile familiei și domnia în Moldova și Muntenia

Cel mai vechi Ghica din spațiul românesc provine din Albania, cu rădăcini în părțile grecești, și se numea Gheorghe. Provenind dintr-o familie modestă, el ajunge în Țările Române cu negoțul. În timpul domniei lui Vasile Lupu, în jurul anului 1634, Gheorghe Ghica este adus la curte, primește boierii mărunte și începe ascensiunea sa în ierarhia socială.

În timp, devine Vornicul cel Mare al Țării de Jos și este trimis ca agent la reprezentantul permanent al domnitorilor români la Constantinopol (Capuchehaia). Succesorul lui Lupu, Gheorghe Ștefan, îl menține ca agent și îi dă nepoata sa pentru a-i fi noră.

În 1658, Gheorghe Ghica succede cuscrului său pe tronul Moldovei. Deși Gheorghe Ștefan încearcă să-și recupereze tronul, Ghica îl învinge la Strunga. La sfârșitul anului, îl regăsim alături de armatele turco-tătare, jefuind Transilvania. După ce supraviețuiește încă unei tentative de detronare, tătarii îl trimit domn în Muntenia, în martie 1659. Aici, conform ordinului turcesc, mută capitala la București și dărâmă reședința de la Târgoviște. 

Ghica mai trece încă o dată peste atentate la puterea sa, însă nu rămâne mult pe tron. Din cauza planurilor vizirului Kupruli de transformare a țării într-un pașalâc și a imposibilității de a mai plăti haraciul, Gheorghe Ghica este prins, legat, dus la Adrianopol și apoi mutat la Constantinopol, unde moare în 1664.

Aga Nicu Ghica – revoluționarul și vizionarul Comăneștiului

Un alt membru remarcabil al familiei Ghica este Aga Nicu Ghika, apropiat de tineretul revoluționar din mijlocul secolului al XIX-lea. Fiul vistiernicului Dumitrache Ghica, implicat în extracția cărbunilor în zona Comănești, Aga Nicu s-a născut în 1789 și a devenit doctor în drept. Se spune că a încercat să obțină domnia în 1848 și a înființat „Societatea medicilor și naturaliștilor“ din Iași în 1831. Din păcate, dificultățile financiare legate de moșia de la Comănești l-au împins spre sinucidere, deși orașul s-a dezvoltat sub familia sa.

Aga Nicu a avut cinci copii: Dimitrie N., Eugen, Nicolae, Gheorghe (Jorj) și Maria. Dimitrie N. Ghica, născut la 31 decembrie 1839, a fost doctor în drept al Universității din Berlin, prefect de Bacău, deputat și magistrat. În 1895, a condus o expediție în Somalia alături de fiul său, Nicolae, aducând trofee zoologice și botanice la Muzeul „Grigore Antipa“ din București, precum Sporobolus ghikeea, Crotolazia comanestianae și Justitia romaniae.

Eugen Ghica, fratele geamăn al lui Dimitrie, s-a născut pe 1 ianuarie 1840 și a urmat un traseu diferit, participând ca ofițer în armata nord-americană a Uniunii în Războiul de Secesiune, sub comanda lui Abraham Lincoln. În 1869, a fost ales membru al Parlamentului pentru județul Bacău, rămânând în legislativ până la moartea sa în 1913. S-a căsătorit cu sora regelui Serbiei.

Nicolae Ghica și expedițiile internaționale

Fiul lui Dimitrie N., Nicolae Ghica, născut în 1857, a continuat expedițiile tatălui său, călătorind în Maroc, Sahara, Statele Unite, Canada și Alaska, aducând descoperiri științifice diverse. Licențiat la Lausanne și Geneva, a fost atașat diplomatic la Paris, guvernator al Băncii Națiunii, președinte al Fondului Forestier al României și ministru în guvernul Marghiloman în Primul Război Mondial. 

Din păcate, Nicolae s-a sinucis în 1921, într-un episod tragic similar cu cel al bunicului său, Aga Nicu, din cauza problemelor financiare și presiunilor asupra Băncii Naționale.

Soția sa, Ioana Ghica (născută Băleni), a fost una dintre cele mai mari compozitoare de muzică religioasă, cu opere difuzate la radio până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre piesele sale celebre se numără „Sculați, sculați, boieri mari“, „Sus în poarta Raiului“ și „La bisericuță“.

Dimitrie (Dede) Ghica-Comănești – astronomul și aristocratul boem

Unul dintre copiii Ioanei și ai lui Nicolae a fost Dimitrie (Dede) Ghica-Comănești, născut în 1904. În 1925, s-a căsătorit cu Valentina Bibescu, fiica aviatorului George Valentin Bibescu. 

Dede s-a dedicat astronomiei și, în 1938, a publicat observații despre luminile aurorale de pe cerul României în „Bulletin Astronomique de la Societé de la France“. Cuplul a fost arestat de comuniști în 1949 și s-a reunit abia în 1956, datorită intervențiilor Marthei Bibescu.

Dora D’Istria – scriitoare și filantroapă

Dora D’Istria, născută Elena Ghica, a fost una dintre cele mai mari scriitoare ale secolului al XIX-lea și a avut un destin impresionant. Nepoata lui Grigore al IV-lea Ghica și fiica banului Dimitrie Ghica, a demonstrat talente remarcabile: la 10 ani cunoștea nouă limbi străine, iar la 14 ani traducea „Iliada“ lui Homer. 

A fost pictoriță, cântăreață, înotătoare și vânătoare pasionată. În timpul Războiului Crimeii, a fost pedepsită de ruși, însă și-a continuat activitatea literară și filantropică în Elveția și Franța. A primit titlul de cetățean de onoare al Atenei și a murit la 17 noiembrie 1888.

Pantazi Ghica și activitatea sa publică și masonică

Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, a fost scriitor, mason și participant activ la Revoluția de la 1848. A locuit pe strada Cometei din București, unul dintre cele mai romantice locuri ale capitalei. A fost implicat în diverse activități literare, politice și masonice, primind rangul de Mare Mason la 32 de ani.

Monseigneur Vladimir Ghika – sacrificiu și devotament

Monseniorul Vladimir Ghika (1873-1954), nepotul domnitorului Grigore Ghica, a ales o viață de sacrificiu, dedicându-se ajutorării săracilor, bolnavilor și părăsiților. Convertit la catolicism la 29 de ani, cu studii la Paris și doctorat în teologie la Roma, a deschis dispensarul gratuit „Bethleem Mariae“ și spitalul Sf. Vincențiu de Paul. 

A participat la serviciile sanitare în timpul războiului balcanic și Primului Război Mondial. A fost arestat de comuniști în 1952 și a murit în detenție în 1954. A fost beatificat în 2013.

Ion Ghica – diplomat, om politic și revoluționar

Ion Ghica (1816-1897) a fost unul dintre cei mai ilustri intelectuali români ai secolului XIX, economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic. A fost prim-ministru de cinci ori și revoluționar pașoptist. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava“ și la Paris, unde s-a apropiat de Vasile Alecsandri. 

În 1848, a participat activ la Revoluția de la București și a redactat memoriul adresat Porții, susținând cererile românilor. A avut misiuni diplomatice complexe în timpul Războiului Crimeii, fiind guvernator al Insulei Samos și luptând împotriva piraților din Marea Egee. În 1859, a revenit în țară, devenind președinte al Consiliului de Miniștri în Moldova și Muntenia și contribuind la instaurarea domniei prințului Carol.

Dinastia Ghica reprezintă un simbol al istoriei, politicii, culturii și diplomației românești, cu membri care au influențat domenii diverse, de la știință și literatură, la muzică, religie și politică. De la Gheorghe Ghica, vornic și domnitor al Moldovei și Munteniei, la revoluționari, exploratori, compozitori și diplomați, familia Ghica a lăsat o moștenire de neprețuit pentru România și pentru cultura europeană. Această familie rămâne un exemplu de dedicare, curaj și influență de-a lungul secolelor, cu povești de viață remarcabile și contribuții care continuă să inspire.

Citește și: Mari dinastii românești: Neamul Bibescu - boierii olteni, domnitorii controversați, primul aviator și prințesa care l-a cucerit pe Marcel Proust