Amiralul Vasile Urseanu rămâne una dintre figurile fascinante ale istoriei moderne a României, un om care a știut să îmbine două domenii aparent diferite – marina și astronomia – sub aceeași pasiune pentru cunoaștere și progres. Născut în 1848, la București, într-o perioadă marcată de frământări politice și transformări sociale pentru Principatele Române, tânărul Urseanu a arătat încă din copilărie o curiozitate neobișnuită pentru științe și explorare.

Copilăria și formarea unui viitor lider

A urmat cursurile prestigiosului Liceu „Sfântul Sava”, unde și-a clădit temelia educațională prin aprofundarea matematicii și fizicii. Aceste cunoștințe aveau să-l ajute ulterior atât în cariera militară, cât și în pasiunea sa pentru studiul stelelor.

Talentul său a fost remarcat, iar Vasile Urseanu a primit șansa de a studia în Franța, la celebra Școală Navală din Brest. 

Aici s-a format pe nave precum „Borde” și „Jean Bart”, participând la expediții care l-au purtat până în insula Sfânta Elena, la Capul Bunei Speranțe sau în portul Rio de Janeiro. Aceste experiențe i-au oferit o viziune internațională și i-au cimentat vocația de marinar și lider.

A luptat în Războiul de Independență a României

Întors în țară, Urseanu a intrat în rândurile Marinei Române, fiind promovat rapid până la gradul de căpitan. Momentul decisiv al carierei sale militare a venit în timpul Războiului de Independență (1877–1878). 

A fost responsabil de instalarea Bateriei nr. 6 „Renașterea” la Calafat, o poziție strategică menită să oprească debarcarea trupelor otomane pe malul românesc al Dunării.

Sub comanda sa, atacurile au fost coordonate cu precizie, iar victoria împotriva garnizoanei otomane din Vidin a reprezentat o contribuție crucială la succesul campaniei. 

Această performanță i-a adus nu doar recunoaștere, ci și o promovare rapidă, confirmându-l ca unul dintre cei mai capabili ofițeri ai flotei române.

Modernizarea marinei și nava-școală „Mircea”

După război, cariera sa a intrat într-o nouă etapă. Vasile Urseanu a primit misiunea de a moderniza marina română și de a construi o flotă pe măsura noilor realități politice. 

A fost printre fondatorii primei Societăți Naționale de Navigație Maritimă, unde a ocupat un loc în Consiliul de Administrație.

Un rol deosebit de important l-a avut în supravegherea construcției navelor militare comandate la șantierele navale din Londra. Printre acestea s-a aflat și bricul „Mircea”, devenit ulterior simbol al Marinei Române. 

În calitate de comandant al acestei nave, Urseanu nu doar a navigat, ci a format noi generații de marinari, punând bazele unei tradiții de pregătire navală ce continuă și astăzi.

Fascinația pentru astronomie

Deși viața profesională l-a legat strâns de mare, amiralul a nutrit o altă pasiune la fel de puternică: astronomia. 

Fascinat de misterele cerului, Vasile Urseanu a dorit să aducă această știință mai aproape de publicul român. În 1908, a devenit președintele Societății Astronomice Române „Camille Flammarion”, condusă de publicistul și pasionatul de știință Victor Anestin.

Pentru a putea realiza observații detaliate, amiralul a construit un observator privat chiar în București, pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21. 

Clădirea a fost proiectată de arhitectul Ion D. Berindey și avea o formă inedită: aceea a unei corăbii ancorate, un simbol al legăturii dintre pasiunea pentru mare și cea pentru cer.

Observatorul a fost dotat cu o lunetă Zeiss de 150 mm, una dintre cele mai performante instrumente ale epocii. Amiralul însuși spunea:

„Observațiile asupra cerului trebuiesc făcute și pe uscat. Studiul astrelor a devenit a doua mea pasiune, după marină. Mi-am construit casa în formă de yacht, cu cupolă de observator, ca atunci când privesc cerul să am senzația că navighez și pe mare.”

Destinul observatorului după moartea amiralului

Moartea lui Vasile Urseanu, survenită în 1926, a dus la întreruperea temporară a activităților astronomice desfășurate în clădire. Totuși, spiritul său vizionar nu a fost uitat. În 1933, soția sa, Jeanne Urseanu, a donat imobilul Municipiului București, cu dorința expresă ca acesta să rămână un centru dedicat cunoașterii cerului.

Inițial, clădirea a fost folosită ca Pinacoteca Municipiului, dar în 1950 a redevenit ceea ce fusese la început: Observator Astronomic Municipal. După 1990, spațiul a găzduit pentru o vreme Agenția Spațială Română, iar în 1996 a fost reinaugurat ca Observator Astronomic.

Modernizări și activități contemporane

Observatorul „Amiral Vasile Urseanu” a trecut printr-un amplu proces de modernizare în 2008. Atunci a fost instalat un telescop MEADE LX200R de 30 cm, alături de o lunetă performantă, care permitea observații detaliate asupra obiectelor cerești.

În 2009, instituția a lansat programul „Călătorie prin Univers”, o prezentare interactivă despre cosmos, care a atras mii de vizitatori. Astfel, observatorul a devenit nu doar un loc de cercetare, ci și unul de educație și popularizare a științei.

Astăzi, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator public din București și dintr-o rază de câteva sute de kilometri. El funcționează ca subunitate a Muzeului Municipiului București și este deschis vizitatorilor de marți până sâmbătă, între orele 14:00 și 22:00.

Amiralul Vasile Urseanu – un vizionar între mare și cer

Personalitatea amiralului Urseanu este emblematică pentru spiritul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când dorința de progres și modernizare se împletea cu pasiunea pentru descoperire. 

Ca militar, a contribuit la independența României și la modernizarea flotei. Ca astronom amator, a creat primul observator privat al Capitalei și a sprijinit popularizarea științei.

Moștenirea sa este dublă: pe de o parte, flota modernă și tradiția navală pe care a consolidat-o, iar pe de altă parte, observatorul care îi poartă numele și care continuă să inspire generații întregi să privească spre stele.

Observatorul Astronomic din București nu este doar o instituție de cercetare și educație, ci și o expresie a unei vieți trăite între mare și cer. Construit de amiralul Vasile Urseanu, eroul Războiului de Independență, observatorul amintește de un om care a știut să îmbine disciplina militară cu fascinația pentru cosmos.

Astăzi, clădirea de pe Bulevardul Lascăr Catargiu este un loc unde publicul poate descoperi frumusețea universului, exact așa cum și-a dorit amiralul. Moștenirea sa rămâne vie nu doar prin cărțile de istorie, ci și prin fiecare vizitator care ridică privirea spre cer și descoperă miracolul stelelor.

Citește și: Geniul aeronauticii românești. Cine a fost Henri Coandă și de ce aeroportul din Otopeni îi poartă numele