Parcul Tei reprezintă astăzi unul dintre cele mai apreciate spații verzi din capitală, un loc unde natura, istoria și divertismentul se împletesc într-un mod aparte. Situat în sectorul 2 al orașului, pe malul sud-estic al Lacului Tei, acest parc oferă vizitatorilor o alternativă ideală pentru relaxare, mișcare în aer liber și evadare din agitația urbană. De-a lungul timpului, Parcul Tei a trecut prin numeroase transformări, de la un teren industrial la una dintre cele mai frecventate zone de recreere din București. Povestea sa reflectă nu doar evoluția orașului, ci și schimbările sociale, economice și urbanistice prin care a trecut capitala României.

Originile parcului și transformarea unui spațiu industrial

Istoria Parcului Tei începe într-un context complet diferit față de imaginea actuală. Zona în care se află astăzi parcul era, în trecut, utilizată în scopuri industriale, mai exact pentru exploatarea argilei necesare fabricii de cărămidă Tonola. Aceste terenuri erau marcate de gropi și denivelări, fără o valoare peisagistică sau recreativă.

Primele inițiative de amenajare a zonei au apărut în anul 1935, când s-a dorit transformarea acestui spațiu într-un parc modern, amplasat strategic pe malul lacului. Proiectul a fost realizat de profesorul Dorin Pavel, sub coordonarea lui Nicolae Caramfil, două figuri importante în domeniul urbanismului și infrastructurii din acea perioadă.

Lucrările au fost însă întrerupte în 1939, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia după încheierea conflictului, în 1948, proiectul a fost reluat, iar în 1950 parcul a fost finalizat și deschis publicului sub denumirea de „Grădina Teilor”. Suprafața inițială era de aproximativ 9 hectare, dar amenajarea lacului Tei, care ajungea la circa 80 de hectare, a contribuit semnificativ la crearea unui cadru natural deosebit.

Denumirea zonei provine de la numeroșii tei existenți aici, care au dat numele nu doar parcului, ci și cartierului și străzilor din apropiere, precum Ramuri Tei sau Ghica Tei.

Evoluția și farmecul zonei Tei de-a lungul timpului

Cartierul Tei a avut o evoluție interesantă, fiind inițial o zonă cu caracter mixt. Pe de o parte, existau clădiri industriale și blocuri construite în perioada comunistă, iar pe de altă parte, case interbelice ridicate de Societatea pentru Locuințe Ieftine, unele dintre acestea păstrându-se până în prezent.

Până în anii ’90, zona nu era considerată una deosebit de atractivă, fiind mai degrabă asociată cu activități industriale și locuințe de tip „dormitor”. Totuși, existența spațiilor verzi, precum Parcul Tei și Parcul Circului, a contribuit la schimbarea treptată a percepției asupra cartierului.

În prezent, zona este mult mai apreciată, iar parcul a devenit un punct de atracție atât pentru locuitori, cât și pentru turiști. Poziționarea sa, delimitată de Bulevardul Lacul Tei, strada Petricani și lac, îl face ușor accesibil din mai multe direcții.

Atracții istorice și elemente dispărute

Una dintre cele mai interesante atracții din trecutul Parcului Tei a fost trenulețul inaugurat în 1951. Acesta era compus dintr-o locomotivă și două vagoane și oferea vizitatorilor o plimbare de aproximativ 1,5 kilometri de-a lungul lacului. Pentru acea perioadă, trenulețul reprezenta o adevărată atracție, mai ales pentru copii și familii.

Totuși, această facilitate a fost scoasă din funcțiune în 1970, fiind înlocuită ulterior de o linie de tramvai. Dispariția trenulețului a marcat sfârșitul unei etape romantice din istoria parcului, dar a făcut loc unor noi dezvoltări urbane.

După anii 1980, atât parcul, cât și zona înconjurătoare au intrat într-o perioadă de degradare. Lipsa investițiilor și neglijența autorităților au dus la deteriorarea infrastructurii și la scăderea atractivității acestui spațiu verde.

Modernizarea parcului și influențe internaționale

Un punct de cotitură în istoria recentă a Parcului Tei a avut loc după anul 2002, când autoritățile locale au început lucrări ample de reabilitare. Acestea au fost continuate și extinse în 2007, în urma unui acord de prietenie între România și Republica Azerbaidjan.

Modernizarea a inclus refacerea aleilor, instalarea de mobilier urban nou, amenajarea fântânilor arteziene, crearea de locuri de joacă și implementarea unui sistem modern de iluminat. Aceste investiții au transformat complet aspectul parcului, aducându-l la standarde moderne.

Ca simbol al acestei colaborări, în parc a fost amenajată Aleea Heydar Aliyev, unde se află bustul fostului președinte azer Heydar Aliyev. În același context, în capitala Azerbaidjanului, Baku, a fost inaugurată o statuie a compozitorului român George Enescu, marcând astfel un schimb cultural important între cele două țări.

Organizarea parcului și zonele tematice

În prezent, Parcul Tei este structurat în mai multe zone distincte, delimitate de două alei principale care împart spațiul în trei mari sectoare. Fiecare dintre acestea are o tematică proprie, inspirată din basmele românești.

Printre denumirile acestor zone se regăsesc personaje și simboluri cunoscute precum Ileana Cosânzeana, Făt Frumos, Verde Împărat, Balaurul cu șapte capete sau Pasărea Măiastră. Această abordare oferă parcului un caracter ludic și atractiv, mai ales pentru copii.

În prima zonă se află Pădurea de Argint și Pădurea de Aramă, spații care evocă atmosfera poveștilor și oferă un cadru liniștit pentru plimbări. A doua zonă este dominată de Roata Mare și de locuri de joacă moderne, dotate cu leagăne și tobogane.

Cea de-a treia zonă include atracții precum Casa Groazei, Roata Mică și alte elemente specifice unui parc de distracții, fiind orientată în special către divertisment.

Parcul de distracții – între ambiție și controverse

Un capitol important și controversat din istoria recentă a Parcului Tei îl reprezintă inaugurarea parcului de distracții în anul 2016, în timpul mandatului fostului primar Neculai Onțanu.

Proiectul, realizat cu o investiție de aproximativ 14 milioane de euro, avea ca scop atragerea unui număr mare de vizitatori și transformarea zonei într-un punct major de divertisment. Autoritățile estimau un flux de circa 13.500 de vizitatori pe lună.

Realitatea a fost însă diferită. În primele luni, numărul vizitatorilor a fost mai mic decât cel estimat, iar ulterior a scăzut semnificativ. În timp, parcul de distracții a generat pierderi financiare considerabile, ajungând la aproximativ 20 de milioane de lei.

Unul dintre principalele motive ale eșecului a fost nemulțumirea locuitorilor din zonă. Mulți dintre aceștia au criticat transformarea unui spațiu verde într-o zonă zgomotoasă, asemănătoare unui bâlci. Problemele legate de poluarea fonică și lipsa locurilor de parcare au contribuit și ele la această percepție negativă.

În plus, prețurile biletelor au fost considerate prea mari pentru nivelul economic al vizitatorilor, ceea ce a dus la o scădere a interesului pentru atracțiile oferite.

Situația actuală și perspectivele de viitor

În ultimii ani, funcționarea parcului de distracții a continuat să fie problematică, iar perioada pandemiei a accentuat dificultățile financiare. În acest context, actualul primar al Sectorului 2, Radu Mihaiu, a propus concesionarea parcului către un operator privat.

Motivația acestei decizii a fost lipsa expertizei administrației publice în gestionarea unui astfel de proiect complex. Autoritățile au inițiat demersuri pentru a atrage consultanță de specialitate, în vederea stabilirii condițiilor de concesiune.

Chiar dacă viitorul parcului de distracții rămâne incert, Parcul Tei își păstrează rolul de spațiu verde esențial pentru comunitate. În ciuda controverselor, acesta continuă să fie un loc apreciat pentru plimbări, sport și relaxare.

Astăzi, Parcul Tei rămâne una dintre cele mai frumoase oaze de liniște din București, un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc, oferind vizitatorilor o experiență complexă și autentică.

Sursă foto: Shuttershock

Citește și: Povestea cartierului Tei din București: blocurile-dormitor, copiii în cămăși de sac, teii și raiul verde-albastru al Capitalei