Doina Levintza, una dintre cele mai mari personalități ale modei românești și europene, a împlinit 86 de ani la 10 aprilie 2025. Numele ei este, fără exagerare, sinonim cu eleganța, profesionalismul și inovația. De peste șase decenii, creatoarea de modă a influențat teatrul, filmul, televiziunea și, bineînțeles, fashion-ul internațional, devenind un reper pentru generații întregi. 

Începuturile unei vieți dedicate artei

Totuși, dincolo de succesul uriaș, de prezentările internaționale și de reputația impecabilă, povestea Doinei Levintza este marcată de drame profunde, pierderi devastatoare și renașteri spectaculoase.

Născută în București, pe 10 aprilie 1939, Doina Levintza a manifestat de mică o înclinație către artă. Adolescența i-a fost dominată de curiozitatea pentru forme, lumină și mișcare, fiind atrasă în special de sculptură și teatru. Abia mai târziu și-a descoperit talentul pentru desen, un talent care avea să devină fundamentul întregii sale cariere. 

Alegerea de a studia la Școala de Arhitectură din București a fost una providențială, deoarece i-a oferit o bază solidă în construcția vizuală, proporții, structură și compoziție — elemente care, peste ani, aveau să se regăsească în stilul ei inconfundabil.

Parcursul artistic înainte de modă

În anii ’60, Levintza a intrat în lumea artistică românească prin design de costume și scenografie. A colaborat cu mari regizori ai vremii, precum Alexandru Tatos, Cornel Todea, Petre Sava Băleanu, Letiția Popa și Lidia Ionescu. Prin aceste parteneriate, și-a consolidat reputația de vizionar și creator cu o viziune foarte modernă. 

Tot în această perioadă a lucrat intens la Televiziunea Română, unde a realizat numeroase producții alb-negru alături de regizorul Alexandru Bocăneț, cel care avea să-i devină soț. Producțiile lor, caracterizate de un rafinament vizual rar întâlnit în epocă, au devenit repere ale televiziunii românești.

Această perioadă de efervescență artistică avea însă să fie frântă brusc. Cutremurul devastator din 4 martie 1977 i-a schimbat definitiv destinul. Alexandru Bocăneț a murit în clădirea prietenului său Toma Caragiu, atunci când cei doi au încercat să scape în timpul prăbușirii. Pierderea a fost ireparabilă pentru Doina Levintza. 

A fost nu doar moartea omului iubit, ci și sfârșitul unui capitol de creație comună. Timp de aproape un deceniu, din cauza traumelor puternice, creatoarea nu a mai putut intra în clădirea Televiziunii Române. De asemenea, o perioadă nici măcar nu a mai putut locui în propria casă, găsind refugiu în atelierul unei prietene.

Renașterea prin modă

După 1977, în urma tragediei, Doina Levintza a simțit nevoia unei schimbări radicale. Cu o forță interioară impresionantă, a decis să se reinventeze profesional, orientându-se către modă — un domeniu în care avea să devină un nume de referință. Deși începutul nu a fost ușor, talentul, disciplina și simțul artistic al creatoarei au propulsat-o rapid în prim-plan.

În scurt timp, creațiile sale au început să atragă atenția nu doar în România, ci și peste hotare. Cu peste 100 de prezentări în orașe precum Monte Carlo, Paris, Washington, New York, Londra, Praga, Geneva, Madrid, Berlin, Bruxelles, Chicago, dar și în țări precum Japonia și China, anvergura internațională a operei sale devenea incontestabilă.

Momentul de glorie care a intrat definitiv în istorie a fost participarea la New York Fashion Week, devenind astfel primul designer din Europa de Est care și-a prezentat colecțiile la acest eveniment de prestigiu. Această realizare a fost o adevărată victorie pentru moda românească și un punct de referință în parcursul Doinei Levintza.

Recunoaștere și prestigiu internațional

Succesul nu a rămas nerăsplătit. În anul 2010, Casa Regală a României i-a acordat titlul de furnizor oficial, un simbol al excelenței și al rafinamentului. În 2021, a primit Premiul pentru Întreaga Activitate la Gala Premiilor Gopo, o recunoaștere a unei cariere impresionante, dedicată în întregime artei vizuale.

Pe lângă creațiile vestimentare, Levintza a continuat să lucreze în scenografie și design de costume pentru film și teatru. A realizat costume pentru producții importante, precum Dincolo de nisipuri (1974), Nea Mărin Miliardar (1978), Ultima noapte de dragoste (1980) și Oh, Ramona! (2019). În ultimii ani, a câștigat trei Premii Gopo pentru costumele din filmele Restul e tăcere, Closer to the Moon și 6,9 pe scara Richter.

Lecția de viață a unei creatoare legendare

Deși este o figură publică extrem de apreciată, Doina Levintza a păstrat întotdeauna o discreție remarcabilă asupra vieții personale. Nu a urmărit niciodată notorietatea facilă, nu s-a expus inutil și nu a exploatat emoțional momentele dificile din viața sa. Tocmai această rezervă adaugă profunzime poveștii sale: o poveste despre curaj, reziliență, creativitate și reinventare.

Astăzi, la 86 de ani, Doina Levintza continuă să inspire tineri designeri, să creeze și să rămână o prezență regală în cultura vizuală românească. Este o artistă care a transformat durerea în artă și care a demonstrat că frumusețea poate fi o formă de vindecare. Drumul ei — de la scenografia teatrelor românești la podiumurile internaționale — rămâne o lecție autentică de perseverență, eleganță și excelență artistică.

Moștenirea Doinei Levintza nu constă doar în colecțiile sale, ci și în modelul său de viață: o femeie care nu s-a lăsat învinsă de tragedie, ci a folosit fiecare cădere pentru a crea ceva mai frumos decât înainte. În lumea modei, Doina Levintza rămâne nu doar o creatoare, ci o legendă.

Citește și: Românca Mica Ertegun, povestea fotomodelului Dior care s-a căsătorit cu cel mai mare producător muzical al Americii