Viața Principesei Maria a României, cunoscută de familie sub numele de Mignon și de români drept Mărioara, a fost marcată de contraste puternice: afecțiune și tragedie, glorie și suferință, putere și exil. A doua fiică a Reginei Maria, ea a devenit regină a Iugoslaviei, dar destinul i-a rezervat o existență tulburată de pierderi dramatice și despărțiri definitive.

Copilăria unei principese iubite

Principesa Maria s-a născut în orașul german Gotha, într-o perioadă în care mama sa, Regina Maria, se retrăsese temporar din România din cauza tensiunilor și intrigilor de la curtea regală. Nașterea micuței a fost înconjurată încă de la început de o aură de mister, deoarece regina avea să o descrie mai târziu în memoriile sale drept „copilul cărnii mele”, o formulare care a dat naștere unor interpretări diferite.

Unii istorici au considerat că expresia folosită de regină nu era decât o metaforă emoționantă pentru a sublinia legătura profundă dintre mamă și copil, mai ales că principesa se născuse în casa familiei regale din Germania. Alții au pus sub semnul întrebării paternitatea regelui Ferdinand, sugerând că micuța ar fi putut fi rezultatul unei relații extraconjugale. Printre numele vehiculate s-a aflat și cel al lui Boris Vladimirovici Romanov, vărul reginei.

În ciuda zvonurilor, regele Ferdinand a mers personal la Gotha după nașterea copilului și a recunoscut-o oficial ca fiică a sa. Se spune chiar că principesa a devenit copilul său preferat și că între cei doi exista o asemănare fizică evidentă.

Crescută la curtea regală din România, Mignon a beneficiat de o educație atentă și rafinată. Mama ei o descria ca pe o ființă bună și generoasă, pentru care nimic nu era mai important decât să-i ajute pe cei dragi. În memoriile sale, Regina Maria sublinia sensibilitatea și altruismul fiicei sale.

Mignon era apropiată mai ales de fratele ei, principele Nicolae, alături de care împărțea pasiuni și jocuri. Spre deosebire de alte principese ale vremii, nu era preocupată excesiv de modă și eleganță, fiind mai degrabă o fire simplă, prietenoasă și uneori băiețoasă.

Căsătoria care a făcut-o regină

După încheierea Primului Război Mondial, familia regală a României a consolidat relațiile diplomatice printr-o serie de alianțe matrimoniale. În acest context a fost stabilită și căsătoria principesei Mignon cu regele Alexandru al Iugoslaviei.

Regina Maria îl cunoscuse pe Alexandru în timpul unei conferințe la Paris și fusese impresionată de personalitatea lui. Considerându-l potrivit pentru fiica sa, l-a invitat să petreacă Crăciunul anului 1921 în România. Vizita avea să fie decisivă, deoarece atunci Mignon și-a cunoscut viitorul soț.

La 9 ianuarie 1922, în cadrul unui dineu oficial organizat la Castelul Peleș, logodna celor doi a fost anunțată public. Ceremonia religioasă a avut loc la 20 februarie 1922, iar nunta a fost celebrată cu mare fast la Belgrad.

Principesa Maria și-a iubit sincer soțul. În scrisorile sale mărturisea că Alexandru era pentru ea un om bun, drept și cinstit, iar sentimentele pe care i le purta erau profunde și sincere.

După căsătorie, principesa a părăsit România și s-a stabilit în Serbia, unde a devenit regină a Iugoslaviei. Adaptarea la noua viață nu a fost ușoară. A trebuit să învețe limba sârbă și să-și asume responsabilitățile oficiale, devenind prima doamnă a unei țări complicate și diverse.

Ea recunoștea că uneori simțea teamă în fața responsabilităților, întrebându-se dacă va avea suficientă putere pentru a face față sarcinilor care o așteptau. Cu timpul însă, regina Mignon a reușit să câștige simpatia populației.

Din căsătoria cu regele Alexandru s-au născut trei fii. Primul, Petru, moștenitorul tronului, a venit pe lume în septembrie 1923. Ulterior s-au născut și ceilalți doi băieți, Tomislav și Andreij. Regina s-a dedicat familiei sale și rolului public, devenind o figură respectată. În Iugoslavia, Mignon a fost iubită aproape la fel de mult cum fusese mama ei în România.

Asasinarea Regelui Alexandru

Fericirea reginei avea însă să fie distrusă brutal. În octombrie 1934, regele Alexandru a plecat înt Principesa Mignon urma să-l însoțească pe soțul său, dar din cauza unor probleme de sănătate a renunțat la călătoria pe mare și a decis să ajungă la Paris cu trenul. Această schimbare de plan avea să-i salveze viața.

La Marsilia, regele Alexandru a fost asasinat de un extremist croat care milita pentru destrămarea Iugoslaviei. Atentatul a șocat Europa întreagă.

Regina Maria a României nota în jurnalul său că ginerele ei murise pe loc și că fiica sa ar fi avut aceeași soartă dacă ar fi fost alături de el. Gândul că supraviețuise doar datorită unei întâmplări a marcat-o profund pe Mignon.

Prin testament, regele Alexandru a stabilit ca regența să fie exercitată de vărul său Paul până când fiul cel mare, Petru, urma să devină major. După moartea soțului, principesa Maria a devenit regină mamă, un rol pe care l-a purtat cu demnitate, dar și cu teamă constantă pentru siguranța copiilor săi.

Exilul unei regine fără țară

După tragedia din 1934, viața Mignonei a fost dominată de griji și responsabilități. Regina mamă se temea permanent că dușmanii monarhiei ar putea încerca să-l asasineze și pe fiul ei, viitorul rege.

În această perioadă, s-a implicat intens în activități caritabile. Vizita frecvent spitale și orfelinate, ajutând copiii și familiile nevoiașe. Era pasionată de grădinărit, iubea bijuteriile și lectura, dar mai presus de toate era dedicată oamenilor aflați în suferință.

Mai târziu, a părăsit Iugoslavia și s-a stabilit în Marea Britanie. A locuit mai întâi în Kent, iar apoi la Londra. Departe de țara pe care o condusese alături de soțul ei, a continuat să militeze pentru unitatea Iugoslaviei.

În 1941, în plin război, a transmis un mesaj compatrioților săi prin intermediul postului BBC, cerându-le să rămână demni și uniți și amintindu-le ultimele cuvinte ale regelui Alexandru: dorința de a păstra Iugoslavia unită.

După ocuparea țării de către Germania, întreaga familie regală a fost obligată să rămână în exil. Mignon și-a dedicat anii următori promovării imaginii Iugoslaviei și sprijinirii refugiaților iugoslavi.

După instaurarea regimului comunist condus de Tito, fosta regină nu a mai fost lăsată să revină în țara sa. Această interdicție a reprezentat una dintre cele mai mari dureri ale vieții ei. Principesa Mignon a trăit peste două decenii în exil, fără să mai revadă Iugoslavia. A murit la Londra, la 22 iunie 1961, departe de patria adoptivă pe care o iubise.

În testamentul său, a lăsat o parte importantă din avere instituțiilor caritabile care sprijineau comunitatea iugoslavă din Marea Britanie. Destinul principesei Mignon rămâne unul dintre cele mai dramatice din istoria familiilor regale europene. Deși a fost regină și a cunoscut gloria, viața ei a fost umbrită de tragedii, pierderi și exil.

Povestea ei pare marcată de un blestem al unei regine nefericite: soțul asasinat, patria pierdută și anii petrecuți departe de locurile pe care le-a iubit. Principesa Mignon nu a fost doar o regină, ci simbolul unei generații de aristocrați alungați de istorie, obligați să-și trăiască viața departe de tronurile pe care le-au reprezentat.

Citește și: Principesa Elisabeta, cel mai nefericit și izolat copil al Reginei Maria. A divorțat de regele Greciei și și-a câștigat pâinea dând lecții de pian