Supranumită de-a lungul timpului „Inegalabila”, „Unica” sau „Prințesa Inefabilului”, Clody Bertola a rămas una dintre cele mai fascinante prezențe ale artei scenice românești. Viața ei a depășit, prin intensitate și complexitate, multe dintre rolurile pe care le-a interpretat, devenind o adevărată poveste de roman, marcată de artă, pasiune și relații memorabile.

O legendă a teatrului românesc, născută dintr-o epocă a rafinamentului

Născută în 1913, într-o familie cu origini italiene, franceze și germane, într-un mediu catolic din București, Clody Bertola a crescut într-o atmosferă rafinată, specifică elitei culturale a epocii Belle Époque din România. Copilăria și-a petrecut-o la Chițorani, lângă Ploiești, într-o vie de familie, un loc care avea să rămână pentru ea simbolul liniștii și al fericirii autentice.

După moartea tatălui, a fost trimisă la un pension catolic din Paris, unde a primit o educație riguroasă, dar și o formare spirituală profundă. Deși destinată unui parcurs clasic, tânăra Clody a fost atrasă iremediabil de artă, visând inițial să devină dansatoare, înainte de a descoperi teatrul.

Debutul artistic și drumul dificil spre consacrare

Întoarsă în România, Clody Bertola a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, însă începuturile sale în cariera artistică nu au fost ușoare. A avut nevoie de timp pentru a se impune, dar talentul său incontestabil avea să fie descoperit treptat.

Debutul pe scena Teatrului „Bulandra” a reprezentat momentul decisiv al carierei sale. De aici, drumul său a devenit unul ascendent, Clody transformându-se într-o prezență emblematică a teatrului românesc. A jucat atât pe scenă, cât și în filme, devenind o sursă de inspirație pentru regizori, pictori, poeți și colegi de breaslă.

A apărut în producții importante precum „Ciulinii Bărăganului”, „Facerea lumii”, „Felix și Otilia”, „Ciprian Porumbescu” și „Profetul, aurul și ardelenii”, consolidându-și statutul de mare actriță a cinematografiei românești. Totuși, adevărata ei scenă a rămas teatrul, acolo unde și-a construit identitatea artistică.

Primul mariaj și prețul independenței artistice

Prima căsătorie a Clodyei Bertola a fost cu pictorul Ștefan Constantinescu, un bărbat cu 15 ani mai în vârstă decât ea, care a susținut-o și a admirat-o profund. Relația lor a fost însă marcată de gelozie și de tensiuni, iar actrița a simțit că independența sa artistică ar fi fost limitată.

Ea însăși mărturisea că, rămânând alături de el, ar fi fost împiedicată să își urmeze cariera teatrală. În ciuda separării, relația lor nu s-a încheiat cu ostilitate, ci cu respect și o formă de apropiere umană care avea să se păstreze în timp.

Un aspect neobișnuit al vieții sale a fost faptul că, după separare, fostul soț a continuat să locuiască alături de ea, chiar și după următoarele căsătorii, devenind o prezență constantă în viața sa personală.

Povestea de dragoste cu Liviu Ciulei și teatrul ca destin comun

Al doilea soț al actriței a fost Liviu Ciulei, mai tânăr cu 10 ani, o personalitate artistică excepțională. Cei doi s-au cunoscut în mediul teatral, iar relația lor s-a transformat treptat într-o legătură profundă, bazată pe pasiunea comună pentru scenă.

S-au căsătorit după patru ani de relație și au format un cuplu artistic remarcabil. Împreună au contribuit la dezvoltarea teatrului românesc, fiind implicați în proiecte importante, inclusiv în formarea unei trupe la Teatrul Odeon în 1947.

Clody descria relația lor ca fiind una în care teatrul era centrul absolut al existenței. Legătura lor s-a construit mai degrabă intelectual decât emoțional, bazată pe discuții despre artă, regie și interpretare.

Totuși, căsnicia lor s-a destrămat din cauza unei infidelități a lui Ciulei, un episod pe care actrița nu l-a putut depăși. Cu toate acestea, relația lor nu s-a rupt definitiv, cei doi rămânând prieteni și colaboratori apropiați în continuare.

Lucian Pintilie și ultimul mare capitol al vieții sale

Ultimul mare bărbat din viața actriței a fost Lucian Pintilie, cu 20 de ani mai tânăr decât ea. Relația lor a început tot în mediul teatral, în timpul lucrului la spectacolul „Omul care aduce ploaia”, unde Clody interpreta rolul principal.

Atracția dintre ei s-a bazat pe admirația pentru personalitatea nonconformistă și inteligența artistică a lui Pintilie. Actrița îl descria ca pe un spirit liber, lipsit de convenții, care trăia arta într-un mod radical și autentic.

În mod surprinzător, deși relațiile dintre cei trei bărbați din viața ei ar fi putut genera conflicte, între Liviu Ciulei și Lucian Pintilie a existat respect și chiar prietenie profesională. Ciulei îl considera pe Pintilie unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-a cunoscut și l-a susținut în activitatea sa artistică.

O viață neobișnuită în care trei soți au împărțit același univers

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale vieții Clodyei Bertola este faptul că, timp de aproximativ zece ani, aceasta a petrecut nopțile de Revelion alături de toți cei trei foști soți ai săi. Această situație unică reflectă natura specială a relațiilor sale, în care separările nu au însemnat rupturi definitive, ci mai degrabă transformări ale legăturilor umane.

În mod paradoxal, cei trei bărbați din viața ei au continuat să îi fie apropiați, formând un cerc relațional neobișnuit, dar stabil, în care teatrul și respectul reciproc au fost mai puternice decât conflictele personale.

Regim, suferință și finalul unei epoci

Viața Clodyei Bertola nu a fost lipsită de dificultăți. În perioada comunistă, atât ea, cât și apropiații săi au fost afectați de constrângerile politice. Soțul său, Liviu Ciulei, a fost considerat cu „origini nesănătoase” și a fost îndepărtat din funcții importante, iar regizorul Lucian Pintilie a fost nevoit să părăsească țara după conflictele cu cenzura.

În ultimii ani de viață, actrița și-a pierdut vederea și a suferit din cauza unor dureri neurologice severe. A murit în 2007, în noaptea de 27 spre 28 decembrie, la vârsta de 94 de ani.

În testamentul său, a cerut ca la înmormântare să vorbească doi dintre „fiii săi spirituali”, actorii Victor Rebengiuc și Florian Pittiș, cu care colaborase în spectacole legendare ale teatrului românesc.

De asemenea, a dorit ca cenușa sa să fie dusă în Italia, la Assisi, și presărată peste dealurile verzi ale locului, simbol al întoarcerii la rădăcinile sale spirituale.

Moștenirea unei „Prințese Inefabile”

Clody Bertola rămâne o figură emblematică a teatrului românesc, o artistă care a trăit intens, atât pe scenă, cât și în viața personală. Supranumită „Inegalabila” sau „Doamna Teatrului”, ea a reușit să transforme propria existență într-o operă de artă vie.

Destinul ei, marcat de iubire, artă, suferință și libertate, continuă să fascineze și astăzi, fiind un exemplu rar de viață în care teatrul și realitatea au devenit imposibil de separat.

Citește și: Povestea incredibilă a marelui regizor Liviu Ciulei: A fost interzis de comuniști și a fugit cu barca din România