Demolarea Gării Progresul din Sectorul 4 s-a petrecut fără niciun eveniment public care s-o marcheze. Utilajele au intrat în clădire într-o dimineață de iulie 2026, iar în spațiul public au rămas doar câteva fotografii, apărute rapid pe grupurile de pasionați de căi ferate, însoțite de comentarii cu tonul unui necrolog scris în grabă. 

Motivul oficial pentru demolarea rapidă a fost unul strict administrativ: clădirea se afla în afara listei monumentelor istorice, iar decizia despre soarta ei a rămas la latitudinea autorităților locale, fără o dezbatere publică obligatorie. Argumentul e corect din punct de vedere legal și spune, în același timp, foarte puțin despre ce anume dispărea odată cu ea. Gara data din 1958, ridicată pe locul unei halte ceva mai vechi, din 1953, și deservea traficul spre Giurgiu pe traseul primei linii de cale ferată construite vreodată pe teritoriul Principatelor Unite. Asta înseamnă aproape șapte decenii de activitate neîntreruptă, mai mult decât cei 60 de ani vehiculați în graba primelor relatări din presă.

De la Filaret la Progresul, aceeași poveste cu doi actori

Ca să înțelegi ce a dispărut acum, trebuie să te întorci la 31 octombrie 1869, ziua în care Bucureștiul a văzut primul tren plecând din prima lui gară, Filaretul, spre același Giurgiu. Filaretul a rămas nod feroviar activ până în noiembrie 1960, când a fost dezafectat și transformat în autobază — soarta care i-a adus, până la urmă, protecția de monument istoric, un privilegiu rezervat doar lui. Astăzi funcționează sub numele de Autogara Filaret, cu microbuze în locul trenurilor și cu o placă discretă drept singură amintire a rolului avut cândva.

Traficul spre Dunăre a continuat, mutat pur și simplu mai spre sud, pe traseul care avea să devină, un deceniu mai târziu, Gara Progresul. Bucureștiul a avut astfel, pe rând, două porți spre Giurgiu, despărțite prin timp, dar legate prin aceeași funcție. Iar acum le-a pierdut pe amândouă ca gări active: una salvată de statutul de patrimoniu, cealaltă rămasă doar în amintirea celor care au folosit-o, la 157 de ani distanță de trenul care a plecat din Filaret în acea toamnă de 1869.

Ce va apărea pe locul gării

Demolarea face parte dintr-un proiect mult mai amplu de modernizare a liniei București Progresul–Jilava–Giurgiu Nord Frontieră, considerat tronson prioritar în rețeaua europeană TEN-T. Circulația feroviară e suspendată din martie 2026, iar CFR estimează redeschiderea abia pentru septembrie 2028, ceea ce înseamnă că locuitorii din zonă vor trăi doi ani și jumătate cu un șantier acolo unde până de curând treceau trenuri.

Pe același amplasament urmează să apară un complex de transport gândit pentru cu totul altă epocă: o gară nouă, o stație de metrou și o parcare de tip park & ride. Proiectul face parte din extinderea Magistralei 4, pe tronsonul Gara de Nord–Gara Progresul — aproape 12 kilometri de traseu nou, cu 13 stații suplimentare și racordul la Gara de Nord 2, punctul unde linia se va conecta la rețeaua deja existentă. Lucrarea e împărțită în două loturi. Primul, spre Eroii Revoluției, a fost câștigat de asocierea turco-bulgară Dogus Insaat–Trace Group Hold–GP Group JSC. Al doilea, cel care ajunge efectiv la Progresul și mai departe spre comuna Jilava, revine unei asocieri conduse de Construcții Erbașu. Investiția totală trece de 3,4 miliarde de euro, provenind din fonduri europene și de la buget, iar primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, vorbește despre anul 2033 ca reper pentru finalizarea integrală a magistralei. Peroanele vor primi și uși de protecție de tip Half-Height PSD, gândite inclusiv pentru prevenirea incidentelor de pe linie, potrivit directoarei generale Metrorex, Mariana Miclăuș.

Pe hârtie, viitorul complex arată ca o investiție necesară pentru un oraș care are nevoie disperată de conexiuni de transport public spre sud. Miza reală ține de felul în care ceea ce exista deja a fost șters din peisaj, înainte ca cineva să se întrebe public dacă merita păstrat.

O demolare care a luat-o înaintea dezbaterii publice

Organizația Rezistența Urbană a criticat în primul rând modul în care s-a desfășurat demolarea, mai degrabă decât decizia de modernizare a liniei în sine. Reproșul principal ține de graba cu care utilajele au intrat în clădire, înainte de orice dezbatere despre variante precum păstrarea structurii, reconversia funcțională sau măcar o documentare arhitecturală amănunțită. Fundația Eco-Civica trăsese, la rândul ei, semnale de alarmă cu luni bune înainte de startul efectiv al lucrărilor, iar calendarul proiectului a rămas neschimbat.

Autoritățile au, tehnic vorbind, toată dreptatea: doar clădirile clasate ca monument istoric pot bloca un proiect cu finanțare europeană și termene fixe, iar Sectorul 4 gestionează, prin extinderea M4, cea mai mare investiție locală de infrastructură din România la momentul actual. Rămâne totuși o întrebare pe care administrația a evitat-o public: ce se pierde exact atunci când o gară de aproape 70 de ani devine, peste noapte, un simplu obstacol tehnic de pe traseul unui șantier de câteva miliarde de euro.

Peste câțiva ani, la Progresul, un tren de metrou va opri exact acolo unde a oprit altul, cu aburi sau motorină, timp de aproape șapte decenii. Numele cartierului va rămâne același. Gara care l-a purtat o vreme va rămâne doar în amintirea celor care au prins-o.

Foto: Fundația Eco-Civica