În curtea Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din București, unul dintre cele mai încărcate de simboluri locuri ale Capitalei, se află statuia lui Constantin Brâncoveanu, un monument care nu este doar o operă de artă, ci și o lecție de istorie vie. Realizată din bronz în anul 1939 de sculptorul Oscar Han, statuia îl reprezintă pe marele domnitor chiar în apropierea locului unde acesta își doarme somnul de veci.

Un monument ridicat pe locul veșniciei domnitorului

Alegerea amplasamentului nu a fost întâmplătoare, ci profund simbolică: aici se află mormântul lui Brâncoveanu, domnitorul martir care a refuzat să-și lepede credința chiar cu prețul vieții.

Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, una dintre ctitoriile sale de suflet, a devenit astfel spațiul în care istoria, credința și memoria se întâlnesc. Statuia completează acest ansamblu spiritual, oferind trecătorilor imaginea unui conducător care a marcat profund destinul Țării Românești.

Inițiativa ridicării statuii și contextul istoric

Ridicarea monumentului a fost inițiată în anul 1938, la propunerea primarului general al Bucureștiului de atunci, Iulian Peter. Scopul acestui demers a fost de a cinsti credința, jertfa și martiriul lui Constantin Brâncoveanu, figură emblematică a istoriei românești. 

Era o perioadă în care România interbelică își reafirma valorile naționale, iar recuperarea simbolurilor trecutului devenise o prioritate culturală și identitară.

Deși statuia a fost finalizată în 1939, ea nu a fost „dezvelită” conform tradiției. O superstiție a regelui Carol al II-lea a dus la evitarea ceremoniei clasice de dezvelire a monumentului, considerată aducătoare de ghinion. 

Astfel, statuia a fost doar „inaugurată”, într-un cadru oficial, fără momentul solemn al descoperirii propriu-zise. Evenimentul a coincis cu inaugurarea Bulevardului 1848, actualul Bulevard I. C. Brătianu, în timpul mandatului primarului Victor Dombrovski.

Oscar Han și viziunea artistică asupra domnitorului

Sculptorul Oscar Han, unul dintre cei mai importanți artiști români ai secolului al XX-lea, a conceput statuia lui Constantin Brâncoveanu într-o manieră care îmbină rigoarea istorică cu expresivitatea artistică. Monumentul, realizat din bronz, are o înălțime mai mare decât cea reală a domnitorului, subliniind astfel statura sa morală și importanța istorică.

Brâncoveanu este reprezentat tânăr, purtând o tunică lungă prinsă la piept, sub care se distinge haina domnească. Această alegere vestimentară sugerează atât autoritatea politică, cât și sobrietatea unui conducător conștient de responsabilitățile sale. Capul este acoperit cu un ișlic din blană, specific epocii, ornamentat cu un surguci, detaliu care conferă autenticitate istorică și noblețe imaginii.

Privirea domnitorului, fermă și concentrată, pare orientată spre viitor, ca și cum ar veghea încă asupra orașului și a țării pe care le-a condus. Pe partea superioară a soclului se află inscripția simplă, dar puternică: „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”.

Statuia ca monument istoric protejat

Importanța artistică și istorică a statuii a fost recunoscută oficial prin includerea sa în Lista monumentelor istorice din anul 2010, la poziția 2280, cu codul LMI B-III-m-A-19965. Această clasificare confirmă valoarea de patrimoniu a monumentului și necesitatea protejării sale pentru generațiile viitoare.

Statuia nu este doar o reprezentare a unei personalități istorice, ci un reper identitar al Bucureștiului. Amplasată într-un spațiu sacru, ea îndeamnă la reflecție asupra trecutului și asupra valorilor care au definit istoria românilor: credința, demnitatea și sacrificiul.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu și epoca de aur a Țării Românești

Domnia lui Constantin Brâncoveanu, care s-a întins între 1688 și 1714, a fost una dintre cele mai prospere perioade din istoria Țării Românești. Sub conducerea sa, statul a cunoscut o stabilitate internă rar întâlnită în contextul geopolitic complicat al vremii, aflat sub suzeranitate otomană.

Pe plan economic, țara a înregistrat progrese importante, iar pe plan cultural și artistic s-a conturat celebrul stil brâncovenesc în arhitectură. Acest stil, caracterizat prin eleganță, echilibru și sinteza influențelor orientale și occidentale, a lăsat moștenire numeroase biserici, mănăstiri și palate care dăinuiesc până astăzi.

Brâncoveanu a fost un mare ctitor, sprijinind ridicarea și restaurarea multor lăcașuri de cult. De asemenea, a pus bazele Academiei Domnești și a susținut tiparul, contribuind decisiv la dezvoltarea educației și culturii în spațiul românesc.

Căderea tragică și martiriul domnitorului

În aprilie 1714, destinul lui Constantin Brâncoveanu a luat o turnură dramatică. Din cauza intrigilor adversarilor politici și a suspiciunilor legate de averea considerabilă pe care o acumulase, a fost mazilit de Imperiul Otoman împreună cu familia sa. A fost dus la Istanbul, unde a fost supus torturii pentru a divulga locul în care își ascunsese bogățiile.

Momentul culminant al tragediei a avut loc la 15 august 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat prin decapitare, alături de cei patru fii ai săi. Înainte de execuție, i s-a oferit șansa de a-și salva viața prin renunțarea la creștinism și trecerea la Islam. Domnitorul a refuzat categoric, alegând să moară pentru credința sa. Gestul său a rămas unul dintre cele mai impresionante exemple de jertfă și demnitate din istoria românilor.

Canonizarea și semnificația spirituală a monumentului

În anul 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Constantin Brâncoveanu împreună cu fiii săi, aceștia fiind prăznuiți anual la 16 august sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. Această recunoaștere oficială a sfințeniei lor a întărit și mai mult semnificația statuii din curtea Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou.

Astăzi, monumentul nu este doar un simbol istoric, ci și unul spiritual. El amintește de puterea credinței și de sacrificiul suprem făcut pentru păstrarea identității religioase și naționale. Statuia lui Constantin Brâncoveanu respiră istorie, dar și spiritualitate, rămânând un punct de referință esențial în peisajul cultural al Bucureștiului și în memoria colectivă a românilor.

Citește și: Statuia Geniului Leul, monumentul eroilor români din Primul Război Mondial: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă!”