Statuia geniului „Leul”, cunoscută și sub numele de Monumentul Eroilor din Arma Geniului, reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri ale sacrificiului militarilor români din Primul Război Mondial. Situat în București, în sectorul 5, la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, monumentul se află vizavi de Palatul Cotroceni, într-un loc care în timp a devenit parte integrată din identitatea urbană a orașului. 

Contextul ridicării unui monument al eroismului românesc

Nu întâmplător, piața din apropiere poartă numele de Piața Leu, iar campusul studențesc din zonă este cunoscut drept Campusul Studențesc Leu. Această prezență constantă în viața cotidiană subliniază cât de adânc s-a înrădăcinat monumentul în conștiința publicului.

Opera sculptorului Spiridon Georgescu a fost finalizată în anul 1926 și inaugurată trei ani mai târziu, în 1929. Efigia monumentală este închinată militarilor genişti căzuți în timpul luptelor dramatice duse între anii 1916 și 1918 pentru apărarea și întregirea națiunii române. Într-un moment în care memoria eroilor era încă proaspătă, ridicarea unei asemenea opere era privită ca un act de recunoștință, dar și ca o responsabilitate față de generațiile viitoare.

Inițiativa unui proiect de ample dimensiuni

Ridicarea monumentului nu a fost un demers spontan, ci rezultatul unei acțiuni susținute conduse de generalul Constantin Ștefănescu-Amza, comandantul Școlilor și Centrului de Instrucție al Geniului. 

Acesta a coordonat comitetul de inițiativă responsabil de obținerea fondurilor necesare și de supravegherea întregului proces, de la concepția artistică până la amplasarea și inaugurarea monumentului. Devotamentul comitetului a fost esențial, întrucât finanțarea unei astfel de lucrări grandioase necesita eforturi colective și un puternic simț al datoriei.

Printre cele mai ingenioase metode folosite pentru a strânge fonduri s-a numărat vânzarea unei cărți poștale ce ilustra macheta viitorului monument. Aceasta a fost realizată la Atelierele Mârvan din București și a circulat intens în epocă, devenind nu doar un instrument de finanțare, ci și un mijloc de promovare a proiectului artistic și comemorativ. 

Portulromânilor pentru astfel de inițiative memoriale a făcut ca ideea monumentului să fie primită cu entuziasm, ceea ce a contribuit semnificativ la finalizarea sa.

Un monument prezentat într-o ediție festivă

În anul inaugurării, pe 7 iulie 1929, „Revista Geniului”, editată în București, a publicat un număr festiv dedicat exclusiv dezvelirii monumentului. Acest număr special oferea detalii despre realizarea statuii, simbolistica ei și importanța sacrificiului geniştilor în Primul Război Mondial. 

În epocă, evenimentul inaugurării a fost considerat un moment solemn, cu puternică încărcătură emoțională, menit să reamintească societății responsabilitatea continuă de a cinsti memoria eroilor căzuți.

Structura și simbolistica grupului statuar

Monumentul se distinge printr-un grup statuar impunător, dominat de un leu din bronz, plasat în vârful soclului. Leul este simbol universal al forței, curajului și demnității, reprezentând puterea cu care geniştii români au luptat pe fronturile răvășite ale Primului Război Mondial. Impunător și hotărât, leul stă așezat pe o țeavă de tun și pe o cască militară inamică, elemente care simbolizează victoria, sacrificiul și eliberarea.

La baza monumentului, pe cele patru colțuri ale soclului, sunt amplasate patru figuri de genişti în mărime naturală: un pionier, un transmisionist, un pontonier și un soldat din trupele de căi ferate. 

Fiecare dintre aceste personaje reprezintă ramuri esențiale ale armei geniului, o structură militară vitală în timpul războiului, responsabilă cu construcția, comunicațiile, transporturile și lucrările de infrastructură militară. Prezența lor conferă monumentului un caracter narativ, făcând vizibilă contribuția variată și adesea puțin cunoscută a acestor soldați.

Detaliile soclului și forța mesajului sculptural

Soclul, realizat din piatră artificială și modelat sub forma unui trunchi de piramidă, oferă monumentului o stabilitate vizuală și conceptuală. Cele patru laturi ale sale sunt decorate cu panouri în basorelief ce prezintă scene de luptă ale geniştilor pe fronturile Marilor Bătălii pentru România: Mărășești, Mărăști și Oituz. Acestei reprezentări vizuale li se alătură inscripții care amintesc de sacrificiul suprem al soldaților români în anii 1916–1918. Fiecare scenă redă momentul în care viața militarilor devenea un pod între datoria față de țară și destinul personal.

Unul dintre cele mai impresionante elemente ale monumentului este inscripția aflată pe una dintre laturile soclului: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie pentru întregirea neamului.”

Acest mesaj, profund emoționant, nu este doar o frază comemorativă, ci o moștenire spirituală transmisă peste timp. El reamintește prezentului și viitorului responsabilitatea de a cunoaște istoria și de a respecta memoria celor care au căzut pentru unitatea și libertatea României.

Rolul monumentului în identitatea orașului și în memoria națională

De-a lungul aproape unui secol, Statuia geniului „Leul” a devenit un reper familiar pentru locuitorii Capitalei. Prezența sa în proximitatea Palatului Cotroceni și la intersecția unor artere importante îi conferă o vizibilitate remarcabilă. Mai mult decât un simplu monument istoric, el a devenit un element al identității urbane, un punct de întâlnire, un simbol al zonei și un martor tăcut al transformărilor suferite de București.

Pentru militari, monumentul este o sursă de inspirație și un motiv de mândrie profesională. Pentru istorici, reprezintă o mărturie artistică a modului în care România postbelică a ales să își onoreze eroii. 

Pentru trecători și turiști, el este o lecție de istorie în aer liber, o invitație la reflecție și la recunoașterea sacrificiilor trecutului. Astfel, Statuia geniului „Leul” reușește să reunească memoria colectivă într-un singur punct, îmbinând arta, patriotismul și respectul.

Un mesaj care traversează timpurile

Întreg ansamblul transmite ideea că sacrificiul nu trebuie uitat, iar libertatea și unitatea națională au un preț. Mesajul inscripționat pe soclu, atât de puternic prin simplitatea lui, își păstrează relevanța și în prezent. 

Generațiile de astăzi, ca și cele viitoare, sunt invitate să privească monumentul nu doar ca pe o operă de artă, ci ca pe o voce a trecutului ce continuă să vorbească. Prin amplasarea, structura și simbolistica sa, monumentul îi învață pe privitori să nu rupă legătura cu cei care au luptat pentru un ideal.

Statuia geniului „Leul” rămâne un simbol al curajului, al suferinței și al datoriei împlinite până la capăt. Monumentul, ridicat în memoria geniştilor căzuți în Primul Război Mondial, continuă să transmită un mesaj de neclintit: eroii nu mor atâta vreme cât memoria lor este păstrată vie.

Citește și: „Cartoful în țeapă”, cea mai cunoscută statuie din București. Povestea Monumentului Renașterii din Piața Revoluției