Primăria Iași a cerut oficial operatorului regional de apă să reducă tarifele majorate de la 1 ianuarie, amenințând că va ataca în instanță decizia, după ce facturile pentru apă potabilă și canalizare au crescut cu aproximativ 15%.

Tariful cumulativ pentru apă și canalizare a ajuns la peste 23 de lei pe metru cub (fără TVA), ceea ce plasează Iașiul printre localitățile cu cele mai ridicate prețuri la apă din România.

Reprezentanții municipalității susțin că majorarea nu a fost suficient justificată și că impactul asupra populației este semnificativ, în special în contextul creșterii generale a costului vieții.

Diferență majoră față de București

În contrast, în București, tariful pentru apă potabilă și canalizare este de aproximativ 10–11 lei pe metru cub (fără TVA), de peste două ori mai mic decât cel practicat în Iași.

Capitala se află constant printre orașele cu cele mai reduse tarife la aceste servicii, în ciuda faptului că deservește cea mai mare populație urbană din țară și operează una dintre cele mai extinse rețele de distribuție.

Diferența ridică întrebări legate nu doar de costuri, ci și de modul de organizare și eficiența operatorilor de utilități.

Operator privat în București, operator public în Iași

Un factor important care diferențiază cele două situații este modelul de operare al serviciului de apă.

În București, serviciul este furnizat de Apa Nova București, companie privată din grupul francez Veolia, care operează rețeaua în baza unui contract de concesiune pe termen lung cu Primăria Capitalei. Operatorul privat este responsabil de investiții, întreținere și performanță, iar costurile sunt recuperate prin tarife reglementate.

La Iași, furnizarea apei este asigurată de APAVITAL, companie aflată în proprietatea autorităților locale, controlată de Consiliul Județean Iași și de primăriile din zona deservită, funcționând ca operator regional public.

Această diferență de structură este relevantă deoarece:

•     operatorul privat are stimulente comerciale pentru eficientizarea costurilor, reducerea pierderilor și optimizarea operațională;
•     operatorul public gestionează investiții majore în infrastructură, dar care multe sunt finanțate din fonduri europene, costurile de operare, întreținere și amortizare reflectându-se direct în tarifele plătite de consumatori.

Specialiștii în utilități publice subliniază că modelul de proprietate nu determină automat nivelul tarifelor, însă eficiența operațională, densitatea populației deservite și structura investițiilor influențează decisiv costul final.

Investiții mari, facturi mari

Reprezentanții operatorilor regionali din țară susțin, în general, că majorările de tarife sunt necesare pentru:

•     modernizarea rețelelor vechi,
•     reducerea pierderilor din sistem,
•     conformarea cu standardele europene de calitate a apei și mediu.

În multe județe, aceste investiții sunt realizate prin programe europene, dar cofinanțarea, costurile de operare și întreținerea ulterioară sunt suportate prin tarife.

Criticii sistemului atrag însă atenția că, în unele regiuni, costurile administrative și lipsa de eficiență operațională pot amplifica presiunea asupra consumatorilor, fără ca serviciile să se îmbunătățească proporțional.

Conflict administrativ și posibil proces

Primăria Iași a anunțat că analizează posibilitatea de a contesta în instanță decizia de majorare a tarifelor, invocând lipsa de transparență în metodologia de calcul și impactul social asupra populației.

Dacă disputa va ajunge în instanță, cazul ar putea deveni un precedent important privind modul în care autoritățile locale pot interveni în politicile tarifare ale operatorilor regionali de utilități.

O problemă națională, nu doar locală

Situația de la Iași evidențiază o problemă mai largă: tarifele la apă diferă semnificativ între regiuni, iar consumatorii din unele județe plătesc de două ori mai mult decât cei din marile centre urbane.

În lipsa unor mecanisme naționale de echilibrare și a unor standarde unitare de eficiență, costul modernizării infrastructurii este suportat în mod inegal de populație, în funcție de regiune.

Citește și „Taxa pe apa de ploaie”, reglementată de peste trei decenii: ce reprezintă și de ce există