În cele mai multe cazuri, Bucureștiul de la 1900 ajunge la noi îmbrăcat în sepia. Are cai, birje, pălării cu boruri tari, mustăți serioase și doamne cu priviri de salon, toate prinse într-o lume care pare să fi trăit exclusiv în tonuri de ceai uitat pe masă. Culoarea, însă, apare mai rar. O fațadă c... Citește mai mult
Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea reprezenta o simfonie a haosului absolut. Vorbim despre un loc unde noroiul se împletea grațios cu pretențiile europene și unde liniștea publică reprezenta un concept complet abstract. Pe străzile prăfuite sau acoperite de zăpadă, comunicarea la distanță s... Citește mai mult
Bucureștiul are câteva obsesii vegetale foarte clare. Teiul, pentru parfum și nostalgie. Castanul, pentru fotografii frumoase și frunze de manual vechi. Platanul, pentru bulevarde largi, aliniamente disciplinate și impresia de oraș european care încearcă să-și țină cămașa călcată, chiar dacă tramvai... Citește mai mult
Bucureștiul actual, acest amestec fascinant de beton, sticlă și dorința permanentă de a ajunge undeva în timp util, ascunde sub straturile sale de asfalt o istorie lichidă pe care puțini o mai pot percepe astăzi. Dacă privim cu atenție harta orașului, dincolo de clădirile care se înghesuie să prindă... Citește mai mult
Bucureștiul ascunde sub straturile lui de beton și trafic aglomerat niște povești care merită spuse cu voce tare, mai ales când te plimbi cu copiii prin oraș și te întreabă de ce clădirea „aia” arată ciudat sau care-I treaba cu numele străzii pe care vă aflați. Pentru că, da, puștii observă lucruri... Citește mai mult
Bucureștiul a reprezentat dintotdeauna un teren fertil pentru intrigile care se consumă în șoaptă, undeva la granița dintre protocolul diplomatic și paranoia pură. Orașul are o structură bizară, construită pe straturi de istorie care par să se suprapună ca foile de plăcintă, unde unele vechi balcoan... Citește mai mult
Bucureștiul de altădată, cel de dinainte ca betonul și sticla să uniformizeze aproape totul, era un oraș al sunetelor specifice, o simfonie stradală unde fiecare meserie își avea propriul strigăt de identificare. Printre vânzătorii de bragă, iaurtierii cu cobilițe și lustragiii cu cutii lucitoare, s... Citește mai mult
Bucureștiul de azi pare o capitală care și-a uitat aproape complet sistemul de apărare militară ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Printre drumuri de centură, zone industriale, terenuri militare, cartiere rezidențiale și construcții apărute mult mai târziu, se mai ghicesc încă urmele unei lu... Citește mai mult
Istoria unui oraș marchează momente în care totul pare să explodeze deodată: oamenii vin în valuri, casele cresc ca ciupercile după ploaie, străzile noi se trasează peste fostele gropi de gunoi cu o viteză care te lasă fără cuvinte și așa mai departe. Bucureștiul perioadei interbelice a trăit exact... Citește mai mult
În fotografiile de epocă, România interbelică are un aer de duminică urbană, cu pălării bine așezate, uniforme cu nasturi lucioși, domni în costume tari, doamne cu mănuși, elevi serioși și funcționari care par să fi semnat acte banale cu gravitatea cu care conducătorii țării semnau tratatele de pace... Citește mai mult