Există o teorie, vehiculată mai ales în fotbal, conform căreia cei mai buni jucători ies din locuri în care n-ai nimic de pierdut. Argentinienii au villa miseria, brazilienii au favela, iar bucureștenii au avut, timp de câteva decenii bune, Giuleștiul, Rahova, Grivița și o rețea întreagă de terenuri... Citește mai mult
Bucureștiul perioadei interbelice apare adesea în memoria colectivă sub forma unor imagini sepia cu domni la frac și doamne cu pălării complicate, pășind grațios spre Capșa pentru o prăjitură Joffre. Dincolo de vitrinele elegante ale marilor cofetării și de meniurile franțuzite ale restaurantelor de... Citește mai mult
Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea reprezenta o simfonie a haosului absolut. Vorbim despre un loc unde noroiul se împletea grațios cu pretențiile europene și unde liniștea publică reprezenta un concept complet abstract. Pe străzile prăfuite sau acoperite de zăpadă, comunicarea la distanță s... Citește mai mult
Bucureștiul a reprezentat dintotdeauna un teren fertil pentru intrigile care se consumă în șoaptă, undeva la granița dintre protocolul diplomatic și paranoia pură. Orașul are o structură bizară, construită pe straturi de istorie care par să se suprapună ca foile de plăcintă, unde unele vechi balcoan... Citește mai mult
Bucureștiul de altădată, cel de dinainte ca betonul și sticla să uniformizeze aproape totul, era un oraș al sunetelor specifice, o simfonie stradală unde fiecare meserie își avea propriul strigăt de identificare. Printre vânzătorii de bragă, iaurtierii cu cobilițe și lustragiii cu cutii lucitoare, s... Citește mai mult