Bucureștiul ascunde lucruri spectaculoase la câțiva pași de traseele pe care lumea le străbate zilnic cu privirea în telefon. O fațadă se ivește după un gard, o cupolă trece drept fundal pentru un taxi grăbit, o scară monumentală își vede de treabă între două firme luminoase și un livrator pe bicicl... Citește mai mult
Bucureștiul a fost mereu un experiment urban administrativ controlat de hazard și animat de pasiuni balcanice. Cine parcurge astăzi bulevardele aglomerate, printre clădiri eclectice, blocuri comuniste și inserții de sticlă, poate căpăta impresia că orașul s-a născut dintr-o serie de coincidențe feri... Citește mai mult
În mod cert, Bucureștiul are câteva străzi pe care trebuie să le parcurgi la pas, cu telefonul în buzunar și privirile pe sus. În această categorie intră și șarmanta stradă Negustori, aflată între bulevardul Hristo Botev și zona Căii Moșilor, într-un București vechi, dens și ușor încăpățânat, unde o... Citește mai mult
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul creștea cu viteza unui oraș care își cumpărase pantofi europeni, dar încă intra cu ei în noroi. Tramcarele trase de cai se strecurau printre case, ulițele păstrau desenul vechilor mahalale, iar administrația municipală lucra cu resurse mici pentru ambiț... Citește mai mult
Bucureștiul fanariot a avut puține lucruri în comun cu orașul de bulevarde, clădiri de birouri și semafoare nervoase de astăzi. În secolul al XVIII-lea, Capitala semăna cu un târg întins, traversat de drumuri podite cu lemn, presărat cu curți boierești, hanuri, grădini, biserici și mahalale care pur... Citește mai mult
În istoria politică a Bucureștiului, secolul al XIX-lea are o atmosferă de încăpere grea, în care cineva a deschis brusc ferestrele și a lăsat să intre, odată cu aerul rece, toate neliniștile Europei moderne. De o parte stăteau boieri vechi, regulamente, consuli străini, interese rusești și otomane,... Citește mai mult
La prima vedere, Bucureștiul pare un oraș cu o relație mai degrabă administrativă cu apa. Dâmbovița curge disciplinată între betoane, Colentina se ascunde pe sub poduri și printre cartiere, iar lacurile apar pe hartă ca niște pete albastre care au scăpat de febra bordurilor. Și totuși, orașul are o... Citește mai mult
Bucureștiul comunist putea fi citit, uneori, direct în vitrine. În centru, marile magazine universale își etalau raioanele, promisiunea unei vieți moderne și ordonate, cu perdele, stofe, cristaluri, ceasuri electronice și confecții „după ultima modă”. În cartiere, alimentara, aprozarul, tutungeria,... Citește mai mult
Bucureștiul vechi poate fi citit prin palate, hanuri, mahalale și biserici, dar Constantin C. Giurescu propune, în Istoria Bucureștilor, o cale mai puțin festivă și mult mai sinceră: prin pâine, carne și apă. Aici se vede orașul în forma lui practică, cu grija zilnică a administrației, cu mori care... Citește mai mult
Vrem-nu vrem să admitem, Bucureștiul are o mare slăbiciune pentru dispariții. Își pierde casele, grădinile, cinematografele, firmele vechi, vitrinele, cârciumile, piețele, gangurile, tramvaiele și uneori chiar dealurile, apoi pare sincer mirat când cineva întreabă unde s-au dus toate. Capitala a avu... Citește mai mult