În centrul Bucureștiului, pe Bulevardul Regina Elisabeta, la câțiva pași de Grădina Cișmigiu, se ridică o clădire impunătoare cu o istorie de peste un secol: Hotelul Cișmigiu. Inaugurat în perioada interbelică, acesta a cunoscut epoci de glorie, decădere și renaștere, devenind un reper urbanistic și cultural. Totuși, dincolo de arhitectura sa elegantă și de rolul pe care l-a avut în viața Capitalei, hotelul este înconjurat de povești tulburătoare. Una dintre cele mai persistente legende este cea a unei studente din Basarabia, care ar fi murit într-un mod tragic în casa liftului, transformându-l într-un loc al fantomelor și amintirilor apăsătoare.

Începuturile Hotelului Cișmigiu și eleganța interbelică

Hotelul Cișmigiu a fost inaugurat în anul 1912 sub numele de Palace Hotel, fiind la vremea sa una dintre cele mai moderne unități de cazare din Capitală. Amplasarea lui strategică, aproape de Universitate, Grădina Cișmigiu și marile bulevarde, îl făcea o destinație preferată pentru turiști, oameni de afaceri și artiști.

Arhitectura clădirii impresiona prin stilul eclectic specific începutului de secol XX, cu fațade decorate, balcoane elegante și interioare spațioase.

Restaurantul hotelului era celebru pentru mesele rafinate, iar sala de recepție devenise un loc de întâlnire pentru elita bucureșteană. În perioada interbelică, hotelul vibra de viață, iar camerele sale găzduiau scriitori, diplomați, actori și politicieni.

De asemenea, Palace Hotel a beneficiat de primele instalații moderne: apă curentă, electricitate, încălzire centrală și, nu în ultimul rând, un lift considerat ultraperformant la acea vreme.

Decăderea după război și transformările comuniste

După al Doilea Război Mondial, odată cu instaurarea regimului comunist, hotelul și-a schimbat destinul. Rebotezat „Cișmigiu”, a fost naționalizat și transformat în imobil cu funcțiuni multiple. O parte a spațiilor au fost destinate studenților din Basarabia, care veneau la București pentru a-și continua studiile universitare.

Această transformare a schimbat atmosfera locului: camerele elegante au devenit dormitoare modeste pentru tineri, iar spațiile comune s-au transformat în zone de studiu și cantine improvizate.

În ciuda degradării, clădirea a rămas un reper urban, dar farmecul interbelic s-a pierdut treptat, iar povestea sa a început să fie marcată de evenimente dramatice.

Neli Bejan, studenta care a murit în casa liftului

Cea mai cunoscută și tulburătoare poveste legată de Hotelul Cișmigiu este cea a tinerei Neli Bejan, o studentă din Basarabia care și-ar fi găsit sfârșitul tragic în anii ’90.

Se spune că tânăra locuia în cămin, alături de alți colegi de la Facultatea de Litere, și că într-o seară, ar fi fugit de un agresor și ar fi căzut în casa liftului.

Potrivit legendei, liftul era defect sau ușa nu se închisese corespunzător. Crezând că ascensorul se afla la etaj, studenta ar fi pășit în gol, prăbușindu-se câteva etaje. Trupul firav i-a rămas agățat de o bârnă de lemn, unde și-a strigat agonia timp de 3 ore, fără să o audă cineva.

Moartea ei a devenit rapid subiect de discuție printre studenți, fiind percepută nu doar ca un accident, ci ca un semn nefast al clădirii. Astfel, imaginea Hotelului Cișmigiu s-a transformat, căpătând aura unui loc bântuit.

Martorii vremii ar fi povestit că, după tragedia studentei, în hotel s-ar fi auzit pași pe coridoare pustii, liftul ar fi pornit singur în miez de noapte, iar camerele ar fi fost cuprinse de frig inexplicabil.

Hotel Cișmigiu, între mit și realitate

Ca orice legendă urbană, povestea studentei din Basarabia se împletește între realitate și imaginar. Nu există documente oficiale care să confirme accidentul, dar relatările orale au transmis întâmplarea din generație în generație.

Studenții basarabeni, care trăiau adesea departe de familiile lor și se confruntau cu dorul de casă, au găsit în această poveste o explicație pentru atmosfera apăsătoare a clădirii. În plus, lipsa de întreținere și degradarea hotelului în perioada comunistă au alimentat senzația de loc bântuit.

Astfel, chiar dacă adevărul istoric rămâne incert, legenda studentei a prins rădăcini adânci în memoria colectivă a Bucureștiului.

Renașterea hotelului după 1989

După căderea regimului comunist, Hotelul Cișmigiu a intrat într-o perioadă de declin accentuat. Clădirea, lipsită de investiții, s-a degradat vizibil. În anii ’90, a devenit aproape un imobil fantomă, cu pereți scorojiți, geamuri sparte și povești urbane care îi accentuau reputația sumbră.

Abia în anii 2000, clădirea a fost restaurată și redeschisă ca hotel modern. Fațada a fost recondiționată, interioarele au fost renovate, iar Cișmigiul a renăscut ca un spațiu elegant, cu apartamente și servicii hoteliere contemporane. Totuși, odată cu noul său început, a continuat să poarte amprenta trecutului său și a legendelor care îl înconjoară.

Astăzi, Hotelul Cișmigiu este din nou un reper central al Bucureștiului, găzduind atât turiști, cât și evenimente culturale. La parter funcționează celebra berărie „Gambrinus”, reînviată în spiritul tradițiilor interbelice.

Povești care nu mor niciodată

Deși renovat și modernizat, Hotelul Cișmigiu nu a scăpat de reputația sa misterioasă. Poveștile cu fantome și pași pe coridoare revin adesea în relatările celor pasionați de legende urbane.

Turiști curioși întreabă despre studenta basarabeancă, iar ghizii de turism includ adesea hotelul în tururi tematice despre Bucureștiul bântuit.

Această persistență a legendei arată nevoia oamenilor de a păstra vie memoria locurilor, chiar și prin intermediul unor povești dramatice. Accidentul tragic al tinerei Neli Bejan a devenit, în timp, parte din patrimoniul imaterial al orașului.

Hotelul între istorie și mitologie urbană

Hotelul Cișmigiu reprezintă un caz aparte în istoria Bucureștiului: o clădire care a supraviețuit mai multor regimuri, care a cunoscut gloria, decăderea și renașterea, dar care este reținută în memoria colectivă mai ales printr-o legendă.

Această dublă identitate – de monument istoric și de loc bântuit – îi oferă o aură specială. Dacă fațada restaurată ne amintește de eleganța începutului de secol XX, poveștile cu fantome ne trimit către perioada comunistă, când studenții basarabeni au adus cu ei nu doar energia tinerească, ci și suferințele și dramele personale.

Între realitate, legendă și eternitate

Hotelul Cișmigiu este mai mult decât o simplă clădire din centrul Bucureștiului. El este un simbol al rezistenței în timp, un spațiu care a absorbit energiile a zeci de generații și care continuă să fascineze prin poveștile sale.

Legenda studentei din Basarabia, care ar fi murit în casa liftului, rămâne unul dintre cele mai tulburătoare episoade din folclorul urban al Capitalei.

Chiar dacă nu există dovezi clare, puterea acestei povești constă în emoția pe care o trezește și în felul în care transformă un hotel într-un spațiu al memoriei și al misterului.

Astfel, Hotelul Cișmigiu nu este doar un reper arhitectural, ci și un simbol al Bucureștiului profund, unde istoria, legenda și eternitatea se împletesc într-o poveste nemuritoare.

Sursă foto: insandale.ro

Citește și: Grand Hotel du Boulevard, unde au încercat să-l asasineze pe Regele Carol al II-lea în Noaptea de Înviere