În istoria României, există figuri care reușesc să îmbine două lumi aparent incompatibile: aristocrația și știința, tradiția și modernitatea, destinul personal marcat de privațiuni și cariera strălucită. Printre aceste nume se află și profesorul Matei Balș, medicul care a devenit un simbol al luptei împotriva bolilor infecțioase și al excelenței în cercetare, dar care a trăit și drama de a fi persecutat pentru originea sa nobilă.

Un aristocrat într-o epocă ostilă elitelor

Născut la București, în anul 1905, într-o familie cu rădăcini boierești de secole, Matei Balș părea destinat unei vieți privilegiate. Tatăl său, George Balș, provenea dintr-o ramură a familiei Sturdza, iar mama sa, Marieta Știrbey, era descendentă directă din linia lui Constantin Brâncoveanu.

Această genealogie l-a plasat în rândul „copiilor de sânge albastru” ai începutului de secol XX, dar în același timp i-a adus și stigmatul „originii nesănătoase” odată cu instaurarea comunismului.

Departe de a fi doar un aristocrat, Balș și-a construit prin forțe proprii un renume profesional de excepție. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1930, apoi și-a continuat pregătirea la prestigiosul Institut Pasteur din Paris, unde a aprofundat studiile de bacteriologie. Experiența franceză i-a deschis orizonturi noi și l-a transformat într-un medic de talie europeană.

Discipolul lui Cantacuzino și experiența frontului de Est

Revenit în țară după anii de specializare, Balș a avut șansa de a lucra alături de Ioan Cantacuzino, unchiul său și unul dintre cei mai mari microbiologi din Europa.

Această colaborare a fost definitorie pentru cariera lui. În laboratorul lui Cantacuzino, Balș a învățat nu doar rigorile cercetării științifice, ci și ce înseamnă să conduci prin exemplu și să inspiri generații întregi de medici.

Al Doilea Război Mondial a adus însă o altă încercare. În 1942, a fost numit șeful unui spital militar pe Frontul de Est. Contactul direct cu suferința soldaților, lipsa resurselor și condițiile dure de pe front l-au călit ca medic și i-au confirmat vocația.

Totodată, această experiență avea să fie folosită mai târziu de autoritățile comuniste ca pretext pentru suspiciuni și marginalizare.

A fost prigonit pentru originile sale boierești

După venirea comuniștilor la putere, cariera lui Balș a fost aproape distrusă. Pentru noul regim, aristocrația era un dușman de clasă, iar doctorul provenea dintr-una dintre cele mai vechi familii boierești din țară.

În acei ani, fratele său, Alexandru Balș, a plătit prețul suprem: a fost arestat sub acuzații inventate de „înaltă trădare” și a murit în închisoarea de la Pitești, lipsit de îngrijiri medicale.

Matei Balș nu a fost cruțat nici el. A fost exclus din învățământul medical, catalogat drept „bestie moșierească”, și lăsat să activeze doar ca profesor asociat, cu resurse limitate și cu o echipă restrânsă.

Aceasta a fost perioada cea mai dificilă a vieții lui: un om format în marile centre universitare europene era redus la tăcere și împiedicat să contribuie la progresul medicinei.

A revenit ca profesor titular Facultății de Medicină din București

Situația s-a schimbat parțial în 1956, când a fost reacceptat ca profesor titular la Facultatea de Medicină din București. În anii ’60, odată cu o anumită relaxare a regimului, cariera lui Balș a cunoscut o relansare spectaculoasă. În 1962 a fost numit decan al Facultății de Medicină, funcție pe care a exercitat-o timp de un deceniu.

În această perioadă, a modernizat curricula universitară, a introdus discipline noi, precum bacteriologia clinică, și a susținut cercetări inovatoare. Munca sa a fost publicată în sute de articole științifice, recunoscute atât în România, cât și în reviste internaționale.

În cazurile medicale dificile, colegii apelau instinctiv la el, iar expresia „să vină și domnul doctor Balș” devenise proverbială în lumea medicală.

Matei Balș, un cercetător de talie internațională

Activitatea sa nu s-a limitat la educație. Matei Balș a fost un cercetător pasionat, care a căutat mereu soluții noi pentru bolile infecțioase ce amenințau sănătatea publică.

Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost dezvoltarea unui tratament pe bază de nitrofuran împotriva febrei tifoide, boală care făcea ravagii la vremea aceea. Pentru această descoperire a primit Premiul de Stat clasa I – un gest ironic, dacă ne gândim că același regim care îl premiase îl persecutase ani întregi.

Balș a fost recunoscut și la nivel internațional: a devenit membru al Academiei de Medicină și al Societății Regale de Medicină Tropicală și Igienă din Marea Britanie, statut care confirma autoritatea sa științifică.

Viața personală și forța de a rezista

Dincolo de carieră, viața personală a medicului Balș a fost marcată de contrastul dintre stabilitatea familiei și tragediile istoriei.

În 1936, s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino, provenită la rândul ei dintr-o familie de tradiție. Împreună au avut doi copii: Marina, care a ales drumul arhitecturii, și Ion, inginer, ambii stabiliți ulterior în Elveția.

Chiar și în anii dificili, Balș a rămas un spirit liber. Nu s-a ferit să critice absurditățile birocratice și a scris cu luciditate despre confruntările sale cu un sistem ineficient:

„M-am luptat adesea cu morile de vânt… cu puterea incompetenţei şi iresponsabilităţii unor persoane”, nota el într-un text care circulă și astăzi ca dovadă a integrității sale.

Anevrismul blestemat care i-a curmat existența

Destinul său s-a încheiat în 1989, la Geneva, unde a murit din cauza unui anevrism, la scurt timp înainte de căderea regimului comunist. A fost o ironie a istoriei: omul marginalizat de autorități a plecat din viață fără să mai apuce să vadă prăbușirea sistemului care îl stigmatizase.

Totuși, moștenirea sa a rămas. Cel mai cunoscut institut de boli infecțioase din România îi poartă astăzi numele: Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București. Această instituție, aflată în prima linie în lupta împotriva epidemiilor – de la HIV la pandemia de COVID-19 – continuă să ducă mai departe spiritul și valorile celui care a fost unul dintre cei mai mari infecționiști ai României.

Matei Balș a fost mai mult decât un medic. A fost un om care a demonstrat că excelența profesională nu poate fi redusă la tăcere de ideologie, că vocația medicală nu cunoaște bariere politice și că adevărații specialiști își lasă amprenta asupra generațiilor viitoare, indiferent de vremuri.

Deși provenea dintr-o familie nobiliară, Balș și-a câștigat renumele prin muncă, prin pasiune și prin capacitatea de a se reinventa chiar și atunci când contextul istoric îi era ostil. Viața lui rămâne un exemplu despre cum aristocrația sângelui poate fi dublată de aristocrația spiritului și a cunoașterii.

Astăzi, când numele său este rostit zilnic de mii de pacienți și medici care intră pe porțile institutului ce îi poartă numele, memoria lui Matei Balș capătă o dimensiune vie, actuală. Este un model de curaj, profesionalism și umanism, un aristocrat al medicinei românești în cel mai profund sens al cuvântului.