Biserica Italiană de pe bulevardul Nicolae Bălcescu, numele lui Luigi Cazzavillan și întâlnirile culturale de la Casa d’Italia spun părți din aceeași poveste: Bucureștiul are o comunitate italiană cu rădăcini documentate în secolul al XIX-lea și cu o viață culturală care continuă astăzi.

Pentru a-i descoperi istoria, merită să privim dincolo de influențele arhitecturale sau gastronomice. Vorbim despre oameni veniți să muncească, familii stabilite aici, școli și asociații prin care italienii au păstrat legătura cu limba și cultura lor, participând în același timp la transformarea orașului.

Cum s-a format comunitatea italiană din București

Prezența italienilor în Capitală este documentată în registrele Capelei Catolice „Sfânta Ana” începând din 1848. Această mențiune este un reper documentar, nu o dată exactă a sosirii primului italian în oraș. Formarea comunității a fost un proces treptat, în care deplasările temporare pentru muncă au fost urmate de stabilirea unor familii.

Studiul „Colonia italiană din București (1850–1918)”, semnat de Alina Dorojan și publicat în Revista Arhivelor, descrie o comunitate cu ocupații diverse: muncitori, mici comercianți, profesori de muzică, arhitecți, ingineri și antreprenori. Dezvoltarea construcțiilor oferea oportunități pentru meseriașii italieni, apreciați pentru pregătirea lor.

Cercetarea consemnează 2.013 italieni în București la recensământul din 1899. Cifra descrie orașul de atunci și nu poate fi folosită pentru a estima comunitatea actuală. Ea arată însă că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prezența italiană depășea câteva biografii izolate.

Biserica Italiană, un reper al comunității în centrul orașului

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 28, Biserica Italiană păstrează una dintre cele mai vizibile urme ale acestei istorii. Lăcașul a fost construit în 1915–1916, după planurile arhitecților Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi, cu sprijin financiar din partea regelui Italiei, a Papei, a Legației Italiei și a comunității.

Arhitectura sa are ca reper tradiția lombardă, iar turnul-clopotniță, numit campanilă, o individualizează în peisajul bulevardului. Dacă treceți prin zonă, priviți ansamblul, nu doar fațada: biserica, turnul și clădirea destinată personalului alcătuiesc împreună un mic nucleu istoric. Construcția și sursele sale de inspirație sunt documentate de Agerpres.

Istoria lăcașului include și restricțiile din perioada comunistă. Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale consemnează că, între 1968 și 1989, accesul era rezervat diplomaților italieni, cu slujbe oficiate doar de câteva ori pe an. La 1 noiembrie 1990, biserica a devenit parohie teritorială, deschisă publicului larg.

CITEȘTE ȘI: 8 ceasuri publice stradale care au măsurat timpul istoric bucureștean

Luigi Cazzavillan: un ziar și o școală pentru comunitate

Unul dintre italienii care au influențat viața Bucureștiului a fost Luigi Cazzavillan, fondatorul ziarului „Universul”, în 1884. Activitatea sa a depășit presa: s-a implicat în societatea de ajutor reciproc a italienilor și a susținut școala comunității.

Istoricul publicat de Societatea Dante Alighieri leagă succesul ziarului de investițiile lui Cazzavillan în educație. Școala italiană „Regina Margherita” a funcționat pe strada care îi poartă astăzi numele. Pentru familiile stabilite în București, o asemenea instituție oferea copiilor posibilitatea de a păstra legătura cu limba italiană.

Aceeași sursă urmărește constituirea unui cerc cultural în 1901, afiliat în anul următor Societății Dante Alighieri. Școala, presa și asocierea comunitară arată felul în care italienii își construiau o viață în București, păstrând totodată legături între ei.

CITEȘTE ȘI: Fântâni istorice din București. Poveștile lor, de la apa sacagiilor la Miorița lui Octav Doicescu

Casa d’Italia și comunitatea de astăzi

Prezența italiană contemporană cuprinde atât descendenți ai familiilor stabilite de generații în România, cât și italieni veniți mai recent. Cele două categorii nu trebuie confundate: originea etnică, cetățenia și rezidența sunt criterii diferite. Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. face această distincție în prezentarea istoriei minorității.

În București, asociația indică un sediu secundar pe strada Ion Luca Caragiale nr. 24, sectorul 2, și sediul cultural Casa d’Italia, pe strada Popa Tatu nr. 13, sectorul 1. Sunt adrese distincte, utile de verificat în anunțul fiecărui eveniment. Datele de contact sunt disponibile pe site-ul RO.AS.IT..

Activitatea culturală este documentată și prin evenimente recente. Pe 11 octombrie 2026, Casa d’Italia din București a găzduit concertul ArmoniE Trio, formație venită din Puglia, alcătuită din flaut, clarinet și pian. Este un exemplu concret al întâlnirilor prin care legătura cu Italia continuă să fie cultivată în oraș.

Unde puteți descoperi limba și cultura italiană

Un alt reper este Institutul Italian de Cultură, de pe Aleea Alexandru nr. 41. Instituție oficială a statului italian, acesta organizează evenimente culturale, oferă cursuri de limbă și pune la dispoziția publicului o bibliotecă, o sală de lectură și servicii de împrumut. Calendarul activităților și condițiile de participare pot fi consultate pe site-ul institutului.

Societatea Dante Alighieri are, la rândul său, un comitet bucureștean reactivat în martie 2021 de profesori italieni și români. Organizația se prezintă ca fiind deschisă tuturor celor interesați de limba și cultura italiană, iar informațiile despre activitatea sa apar pe pagina comitetului din București.

Pentru cei care vor să cunoască această parte a orașului, punctele de plecare sunt accesibile: o oprire la Biserica Italiană, un eveniment anunțat de Casa d’Italia sau o activitate a institutului. Verificați separat programul și condițiile de acces; sediile organizațiilor nu au automat un regim de vizitare turistică.