Numele generalului Ernest Broșteanu este strâns legat de unul dintre momentele decisive ale anului 1918, anul în care provinciile istorice locuite de români au început, rând pe rând, să se desprindă de vechile imperii și să se apropie de România. Militar de carieră, participant la luptele din Dobrogea și la bătălia de la Mărășești, Broșteanu a ajuns în prim-planul evenimentelor din Basarabia într-un moment extrem de complicat, când prăbușirea autorității imperiale ruse fusese urmată de anarhie, conflicte armate și instabilitate. În ianuarie 1918, Divizia a XI-a Infanterie, comandată de Ernest Broșteanu, a trecut Prutul și a înaintat spre Chișinău. Misiunea oficială era legată de restabilirea ordinii și de protejarea unor obiective și transporturi militare, într-un teritoriu în care autoritățile locale nu mai puteau controla situația. Prezența armatei române a avut însă și o consecință politică majoră: a permis Sfatului Țării și instituțiilor Republicii Democratice Moldovenești să-și continue activitatea într-un moment în care presiunea bolșevică devenise foarte puternică. Astăzi, memoria generalului este păstrată și printr-o stradă care îi poartă numele în București, în Sectorul 1. Artera figurează în evidențele oficiale ale administrației locale drept Strada General Ernest Broșteanu.

De la frontul din Dobrogea la comanda Diviziei a XI-a

Ernest Broșteanu s-a născut la 24 ianuarie 1869, la Roman, în județul Neamț, și a urmat cariera militară într-o perioadă în care armata română trecea printr-un amplu proces de modernizare. A absolvit Școala de Ofițeri, apoi Școala Superioară de Război, parcurgând treptat toate etapele unei cariere militare. Înainte de Primul Război Mondial, a ocupat mai multe funcții în structurile armatei, experiența acumulată în această perioadă contribuind la formarea sa ca ofițer de comandă. A murit la București, la 6 iunie 1932.

Primul Război Mondial avea să-i ofere însă contextul în care numele său urma să intre în istoria militară a României. În campania din 1916, Broșteanu a luptat pe frontul din Dobrogea și a fost rănit, iar ulterior a revenit în activitate. În 1917 a preluat comanda Diviziei a XI-a Infanterie, unitate cu care a participat la luptele de la Mărășești. Arhivele Naționale menționează explicit parcursul său de pe frontul dobrogean și de la Mărășești, precum și faptul că, în 1918, același comandant a intrat cu Divizia a XI-a în Basarabia.

La sfârșitul anului 1917, situația din Basarabia se deteriorase rapid. Revoluția rusă și dezagregarea vechii armate țariste au lăsat în urmă formațiuni militare în retragere, depozite de armament și o administrație care întâmpina dificultăți majore în exercitarea autorității. În același timp, mișcarea națională basarabeană făcea pași spre constituirea unor instituții proprii.

La 2 decembrie 1917 a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească, iar la 24 ianuarie 1918 a fost declarată independența acesteia. În paralel, Sfatul Țării, constituit ca organ reprezentativ al Basarabiei, încerca să gestioneze o situație politică și militară extrem de instabilă. În acest context trebuie înțeleasă solicitarea sprijinului militar românesc.

Intrarea armatei române în Basarabia

Decizia de a trimite trupe românești peste Prut a fost luată în condițiile în care haosul din Basarabia amenința atât populația, cât și aprovizionarea frontului român. Surse documentare ale Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova și ale Muzeului Virtual al Unirii arată că autoritățile române au decis intervenția pentru restabilirea ordinii și pentru protejarea transporturilor și depozitelor militare.

La 13 ianuarie 1918, trupele române conduse de Ernest Broșteanu au intrat în Chișinău. Divizia a XI-a Infanterie a înaintat într-un moment în care forțele bolșevizate încercau să controleze capitala Basarabiei și să împiedice activitatea autorităților moldovenești. Broșteanu a ajuns astfel să fie figura militară centrală a intervenției românești din acele zile. Istoricul Alberto Basciani consemnează că, în aceeași zi, generalul a comunicat guvernului român că trupele sale își atinseseră primele obiective.

Prezența militarilor români nu trebuie însă desprinsă de contextul politic al momentului. Sfatul Țării nu fusese desființat și nici nu a renunțat la propria autoritate. Dimpotrivă, una dintre ideile transmise de Broșteanu reprezentanților basarabeni era că armata română nu venise pentru a împiedica organizarea politică a provinciei, ci pentru a contribui la restabilirea ordinii. Muzeul Virtual al Unirii păstrează mărturii potrivit cărora generalul le-a transmis reprezentanților Sfatului Țării că basarabenii trebuie să-și organizeze viața politică după propriile decizii.

În sudul Basarabiei, acțiunea militară română a fost desfășurată concomitent de alte unități, în timp ce forțele bolșevizate s-au retras spre Nistru. Intervenția a redus presiunea militară asupra Chișinăului și a permis instituțiilor locale să funcționeze într-un climat mai stabil. Din această perspectivă, rolul lui Broșteanu în evenimentele care au precedat Unirea este important, chiar dacă decizia unirii nu i-a aparținut lui și nu a fost luată de armata română.

Cum a contribuit Broșteanu la drumul spre Unirea Basarabiei

La 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. Rezultatul a fost de 86 de voturi pentru, trei împotrivă și 36 de abțineri, din totalul celor prezenți la ședința solemnă. Declarația adopta principiul unirii Republicii Democratice Moldovenești, în hotarele sale istorice, cu România.

Este important ca rolul lui Ernest Broșteanu să fie prezentat în această succesiune de evenimente cu exactitate. Generalul nu a „realizat” unirea în sens politic și nu el a votat alipirea Basarabiei la România. Decizia a aparținut Sfatului Țării. În schimb, intervenția militară română pe care a condus-o a contribuit la înlăturarea unei situații de anarhie și la protejarea instituțiilor care urmau să ia hotărârea. Din acest motiv, Broșteanu poate fi considerat unul dintre militarii care au creat condițiile de securitate necesare pentru desfășurarea procesului politic care a dus la unire.

Documentele păstrate în fondul personal Ernest Broșteanu de la Arhivele Naționale sunt relevante pentru felul în care acțiunea sa a fost privită de contemporani. Fondul conține scrisori de mulțumire adresate generalului de Clubul Nobilimii Basarabene din Chișinău și de alte societăți culturale basarabene. Existența acestor documente demonstrează că intervenția militară din 1918 a fost receptată de anumite grupuri ale societății basarabene drept un sprijin într-un moment de criză.

Broșteanu a primit, de altfel, numeroase distincții pentru activitatea sa militară. Printre decorațiile asociate carierei sale se numără Ordinul „Mihai Viteazul”, Legiunea de Onoare și Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918. Cariera sa nu s-a încheiat odată cu evenimentele din Basarabia. După război, a ocupat funcții importante în armata română, inclusiv pe cea de comandant al Corpului de Grăniceri și, ulterior, pe cea de inspector general al Infanteriei.

Strada General Ernest Broșteanu din București

Astăzi, bucureștenii întâlnesc numele generalului pe o arteră din Sectorul 1. Strada General Ernest Broșteanu se află în zona centrală a Capitalei, în cartierul Romană, iar denumirea figurează în evidența străzilor administrate la nivelul sectorului.

Prezența numelui său pe harta Bucureștiului este o formă discretă de memorie urbană pentru un personaj al cărui destin s-a intersectat cu unul dintre cele mai importante momente ale istoriei României moderne. Pentru cei care trec astăzi pe strada care îi poartă numele, Ernest Broșteanu poate părea doar un nume de pe o plăcuță. În spatele acestui nume se află însă un militar care, în ianuarie 1918, a condus Divizia a XI-a peste Prut, într-un moment în care viitorul Basarabiei era încă nesigur.

Unirea de la 27 martie 1918 a fost rezultatul unui proces politic complex, în care au fost implicați liderii și reprezentanții Basarabiei, autoritățile române și contextul internațional creat de destrămarea Imperiului Rus. Armata nu a decis în locul Sfatului Țării, dar a oferit sprijinul militar într-o perioadă în care ordinea publică și însăși existența instituțiilor locale erau amenințate. Iar Ernest Broșteanu s-a aflat în centrul acestei intervenții.

După mai bine de un secol, numele său rămâne legat de episodul din ianuarie 1918 și de drumul care avea să ducă, câteva luni mai târziu, la votul istoric al Sfatului Țării. Strada din București păstrează astfel nu doar memoria unui general, ci și amintirea unei perioade în care frontiera dintre Prut și Nistru devenise scena unor transformări politice și militare care aveau să schimbe definitiv harta Europei de Est.

Citește și: Generalul Ioan Emanoil Florescu, fondatorul Armatei Române, are o stradă cu numele său în centrul Bucureștiului