Drumul Taberei este astăzi unul dintre cele mai cunoscute și populate cartiere ale Capitalei. Încadrat în Sectorul 6 și aflat în partea de sud-vest a Bucureștiului, acesta se învecinează la nord cu Militari și la sud cu Ghencea. Modern, verde și plin de viață, cartierul ascunde în spatele blocurilor sale o istorie de două secole, ce îmbină momente de glorie națională, inovații arhitecturale și episoade dramatice.De la tabăra de panduri a lui Tudor Vladimirescu din 1821, până la proiectul urbanistic inspirat de Le Corbusier din anii ’60 și până la confruntările din timpul Revoluției din 1989, Drumul Taberei a fost martorul unor pagini importante din istoria României.

Începuturile: tabăra pandurilor lui Tudor Vladimirescu

Originea denumirii „Drumul Taberei” se leagă direct de unul dintre cele mai importante evenimente din istoria modernă a României: revoluția de la 1821. În martie acel an, Tudor Vladimirescu a intrat în București alături de oastea sa de panduri, ridicată din Oltenia.

Pentru a-și asigura poziția militară și pentru a controla accesul în oraș, Vladimirescu și oamenii săi și-au stabilit tabăra în apropierea Mănăstirii Cotroceni, pe un câmp întins, ce face astăzi parte din cartierul Drumul Taberei. Tabăra pandurilor nu era doar un loc de odihnă, ci și o bază strategică: aici s-au construit fortificații temporare din pământ și lemn, menite să reziste unor atacuri.

De atunci, memoria acestui eveniment s-a păstrat în denumirea locului, care amintește de zilele în care Bucureștiul era martor al unei revoluții populare ce a marcat începutul mișcărilor pentru independență și modernizare.

Zona câmpurilor și a exercițiilor militare

Timp de mai bine de un secol după 1821, Drumul Taberei nu era încă un cartier rezidențial, ci o zonă de câmpuri aflate la periferia Bucureștiului.

În perioada interbelică, terenurile de aici au fost folosite ca spații de instrucție militară. Academia Militară, situată în apropierea extremității estice a cartierului, în Cotroceni, își organiza adesea exercițiile în această zonă. Astfel, locul a rămas legat de ideea de pregătire militară, continuând, într-un fel, tradiția taberei lui Tudor Vladimirescu.

Această utilizare a terenului a păstrat zona liberă de construcții masive, fapt care a permis, după al Doilea Război Mondial, ridicarea unuia dintre cele mai importante cartiere muncitorești ale Capitalei.

Primul cartier construit de la zero după război

Anii ’60 au adus o schimbare radicală pentru întreaga zonă. Autoritățile comuniste au decis să construiască aici un cartier modern, care să răspundă noilor nevoi de locuire ale populației. Drumul Taberei a devenit astfel primul cartier ridicat integral de la zero după al Doilea Război Mondial.

La momentul inaugurării, era considerat cel mai frumos și mai funcțional cartier muncitoresc din București. Spre deosebire de cartierele tradiționale, Drumul Taberei a fost conceput după principii urbanistice inspirate de arhitectul elvețian Le Corbusier, părintele arhitecturii moderne. Planificatorii au urmărit să creeze un spațiu aerisit, cu blocuri joase și moderniste, între care se aflau zone verzi generoase.

Un cartier gândit pentru cetățeni

Caracteristicile care diferențiau Drumul Taberei de alte cartiere bucureștene erau numeroase. Locuitorii beneficiau de:

• blocuri cu înălțime redusă, elegante și moderne pentru acea vreme;
• spații verzi întinse între clădiri, cu arbori, flori și alei;
• complexe comerciale alimentare, care ofereau acces rapid la produse de bază;
• școli și grădinițe integrate în cartier, pentru a deservi familiile tinere;
• cinematograf, ștrand și parc – locuri de recreere esențiale;
• stadion pentru activități sportive;
• garaje pentru mașini, element inovator pentru anii ’60.

Astfel, Drumul Taberei nu era doar un cartier de blocuri, ci un concept urbanistic gândit să satisfacă toate nevoile cotidiene ale oamenilor. Pentru mulți bucureșteni, mutarea aici însemna un pas spre modernitate și o viață mai bună.

Legătura cu Aurel Vlaicu și aviația română

Puțini știu că Drumul Taberei este legat și de o altă pagină importantă a istoriei naționale: aviația. În 17 iunie 1910, pionierul Aurel Vlaicu a efectuat primul său zbor cu un avion construit chiar de el în această zonă a orașului.

Locul ales pentru zbor era un câmp deschis, ideal pentru astfel de experimente. Mai târziu, în zona Orizont, a fost ridicat un hangar unde Vlaicu și-a adăpostit avionul și a lucrat la îmbunătățirile sale. Ruinele acestui hangar mai pot fi văzute și astăzi, amintind de curajul și ingeniozitatea unuia dintre marii inventatori români.

Drumul Taberei în decembrie 1989

Istoria cartierului are și episoade dramatice. În timpul Revoluției din 1989, Drumul Taberei a devenit scena unor confruntări violente între manifestanți și forțele de represiune.

Cele mai intense lupte de stradă au avut loc în apropierea actualei clădiri a Statului Major al Armatei. Fațadele unor blocuri din Piața Drumul Taberei, dar și cele din zona Orizont, poartă și astăzi urmele gloanțelor trase în acele zile fierbinți.

Aceste cicatrici urbane sunt mărturii vizibile ale curajului celor care au luptat pentru libertate, dar și ale prețului plătit de locuitori în acele momente de cumpănă.

Prezentul și moștenirea cartierului bucureștean

Astăzi, Drumul Taberei este unul dintre cele mai dinamice cartiere ale Bucureștiului, cu peste 100.000 de locuitori. Deși a trecut prin transformări masive, inclusiv construcția magistralei de metrou M5, cartierul își păstrează în continuare caracterul aerisit și zonele verzi, care îl fac atractiv.

Numele său continuă să amintească de tabăra pandurilor lui Tudor Vladimirescu, iar istoria sa adună momente de glorie tehnologică prin Aurel Vlaicu, pagini de modernitate urbanistică din anii ’60 și episoade de luptă pentru libertate în decembrie 1989.

Drumul Taberei nu este doar un spațiu locuit, ci un cartier-simbol, unde trecutul și prezentul se întâlnesc în fiecare colț de stradă. Acesta rămâne unul dintre cele mai importante cartiere bucureștene nu doar prin dimensiunea și populația sa, ci mai ales prin istoria pe care o poartă.

De la tabăra pandurilor din 1821, care i-a dat numele, la primul zbor al lui Aurel Vlaicu, la proiectele arhitecturale inspirate de Le Corbusier și până la confruntările sângeroase din 1989, fiecare etapă a adăugat o nouă filă la povestea sa.

Astăzi, Drumul Taberei este mai mult decât un cartier: este un loc al memoriei colective, unde se împletesc tradiția, modernitatea și spiritul de rezistență al bucureștenilor.